Inadmissibility of non-contentious procedure to challenge judicial expert's fee set in civil judgment

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 02.11.2018 pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, petenta A. a contestat modul de stabilire a onorariului de expert, dispus prin sentinţa civilă nr. 153 din 18.10.2018 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2012.

La termenul din data de 17.01.2019, petenta, prin avocat, a precizat că prezenta cerere este formulată în temeiul art. 527 din C. proc. civ., pe calea procedurii necontencioase.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din data de 22 ianuarie 2019, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii invocate din oficiu şi a respins cererea formulată de petenta A. în temeiul art. 527 şi următoarele din C. proc. civ., ca inadmisibilă.

3. Cererea de recurs

Împotriva încheierii din data de 22 ianuarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs petenta A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată.

În motivarea recursului arată că instanţa a apreciat eronat în raport cu prevederile art. 485 din C. proc. civ., recurenta-petentă criticând faptul că, în calitate de expert judiciar, nu beneficiază de dublul grad de jurisdicţie în materie civilă şi că drepturile sale nu pot fi îngrădite în acest mod.

Având în vedere dispoziţiile legale şi situaţia de fapt din cauză, recurenta-pârâtă a apreciat că poate contesta cuantumul onorariului de expert pe calea procedurii necontencioase.

4. Apărările intimaţilor

Deşi au fost legal citaţi, intimaţii nu au formulat întâmpinări.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, încheierea recurată în raport cu motivele de casare invocate, dar şi în raport cu toate aspectele cauzei, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3041 din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a contestat modul de stabilire a onorariului de expert, dispus prin Sentinţa civilă nr. 153 din 18.10.2018 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2012, prin care s-a dispus majorarea onorariului expertului la suma de 30.000 de RON şi încuviinţarea onorariului definitiv în această limită, fiind obligat pârâtul Consiliul Local al Municipiului Braşov - Direcţia Fiscală Braşov la plata onorariului majorat în contul Biroului Local de Expertize Tehnice Judiciare de pe lângă Tribunalul Braşov în termen de 5 zile de la comunicarea sentinţei.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că, deşi în cererea de recurs, recurenta-petentă a precizat că înţelege să atace încheierea camerei de consiliu din data de 17 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, criticile formulate de aceasta vizează, de fapt, considerentele şi soluţia pronunţată prin încheierea din data de 22 ianuarie 2019, motiv pentru care apreciază că aceasta este hotărârea pe care petenta a înţeles să o atace.

De asemenea, se constată că prezenta cauză este supusă prevederilor C. proc. civ. de la 1865, având în vedere că litigiul reprezintă consecinţa soluţiei pronunţate în Dosarul nr. x/2012 al Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, înregistrat pe rolul instanţelor la data de 13.03.2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76 din 24 mai 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.:

"Dispoziţiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare."

Examinând pretenţiile deduse judecăţii şi demersul judiciar pe care recurenta a înţeles să îl promoveze, Înalta Curte constată că aceasta urmăreşte ca, printr-o procedură necontencioasă, reglementată de art. 331 din C. proc. civ. de la 1865 să obţină acordarea onorariului de expert în cuantumul solicitat.

Potrivit textului de lege mai sus invocat:

"Cererile pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea instanţei fără însă să se urmărească stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizaţiilor judecătoreşti, sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare, sunt supuse dispoziţiilor de procedură mai jos arătate."

Astfel, procedura necontencioasă reprezintă acea procedură sub imperiul căreia instanţa de judecata este învestită cu soluţionarea unor cereri pentru a căror dezlegare nu este necesară stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană.

Cu alte cuvinte, particularitatea procedurii necontencioase o reprezintă tocmai inexistenţa contrarietăţii de interese, sau, altfel spus, cererea nu este îndreptată împotriva unui adversar cu potenţial interes în a se opune la admiterea acesteia.

Or, în speţă, se constată că o eventuală admitere a cererii recurentei în sensul majorării onorariului de expert, presupune indubitabil, obligarea la plata acestuia a părţii care a solicitat proba cu expertiza ce a fost încuviinţată de instanţă, ceea ce îi conferă acestei cereri un caracter contencios, rezultat ce nu poate fi obţinut într-o procedură necontencioasă.

În aceeaşi ordine de idei, recurenta-petentă urmăreşte modificarea dispozitivului unei hotărâri pronunţate într-o procedură contencioasă printr-un demers judiciar necontencios, în care părţilor din procedura contencioasă nu le-ar mai fi respectate garanţiile procedurale şi nici principiile de drept ce trebuie să guverneze procesul civil.

În acest sens, în mod corect a reţinut prima instanţă că printr-o cerere formulată pe calea procedurii necontencioase, care este în legătură cu o cauză soluţionată deja de o instanţă, nu se poate solicita şi obţine modificarea hotărârii pronunţate de instanţă în cauza respectivă, ci la un astfel de rezultat se poate ajunge doar prin promovarea căilor de atac prevăzute de lege.

Pe de altă parte, se constată că majorarea onorariului de expert nu poate fi obţinută nici pe calea completării hotărârii recurate, câtă vreme dispoziţiile art. 2812 din C. proc. civ. de la 1865 vorbesc despre ipoteza când instanţa a omis să se pronunţe asupra cererii experţilor, în speţă nefiind vorba despre o omisiune a instanţei de a se pronunţa, ci de acordarea onorariului într-un cuantum redus faţă de cel solicitat de către expert.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurentă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, nefiind incident niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 304 şi art. 3041 din C. proc. civ. de la 1965, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va respinge recursul formulat de A. împotriva încheierii din data de 22 ianuarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva încheierii din data de 22 ianuarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 martie 2019.

GGC - OB