Status as Securitate worker confirmed; appeal dismissed as unfounded

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 09.03.2016 reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat să se constate calitatea de lucrător al securităţii a pârâtului A..

În motivarea acţiunii s-a arătata că prin cererea nr. P 775/02126.05.2011, adresată C.N.S.A.S. de către domnul B., se solicită verificarea sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. x (cotă C.N.S.A.S.).

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin Sentinţa civilă nr. 1954 din data de 07.06.2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat calitatea pârâtului de lucrător al securităţii.

3. Cererea de recurs.

Împotriva Sentinţei civile nr. 1954 din data de 07.06.2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A.

Prin cererea de recurs se arată că în mod greşit instanţa de fond a concluzionat că pârâtul a fost angajat la Serviciul "F" din cadrul I.J. Dâmboviţa. Nu a existat un asemenea serviciu, nu a participat la supravegherea informativă a domnului B. şi acest aspect rezultă din modul de redactare a Notei de Investigaţii. În cuprinsul Notei a redat, relatat ceea ce i s-a spus, fără a face completări sau trasa măsuri de încadrare informativă a domnului B. De fapt, nu avea cui să traseze măsuri de încadrare informativă, iar ofiţerii de investigaţii nu aveau competenţă pe asemenea măsuri.

Mai mult decât atât, soacra şi soţia numitului B. fusese în audienţă la inspectorul şef al Inspectoratului Judeţean Dâmboviţa unde relatase cam aceleaşi aspecte, pe care i le-a relatat şi pârâtului, cu scopul de a-l împiedica pe B. să-şi părăsească soţia.

Invocă Decizia nr. 672 din data de 26.06.2012 a Curţii Constituţionale în care se arată că, în cazul unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau colaborator al acesteia, realizarea justiţiei presupune şi verificarea obiectivă a veridicităţii actelor şi faptelor care au avut Ioc în trecut, într-un anumit context politic şi istoric al ţării, pe baza unor probe lipsite de ambiguitate, astfel încât orice concluzii arbitrare să fie excluse, iar echilibru dintre justiţia imparţială, fără urme vindicative, într-o societate democratică şi protecţia drepturilor individului să fie atins.

În final, arată că activitatea de investigaţii desfăşurată nu se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aşa cum în mod greşit a reţinut prima instanţă.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile art. XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 20 martie 2019.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-reclamant, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Instanţa de control judiciar constatată că, intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a investit instanţa de contencios administrativ competentă, în temeiul disp. art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe recurentul-pârât A..

În cauză, verificările au fost declanşate ca urmare a cererii formulate în acest sens de către numitul B., în temeiul disp. art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008.

Prima instanţă a admis acţiunea reclamantului reţinând că, pârâtul a fost implicat în activitatea de verificare a unei persoane în sensul strângerii de informaţii care ţineau de viaţa privată a respectivei persoane şi că sunt întrunite ambele condiţii pentru constatarea calităţii pârâtului de lucrător al securităţii,

Soluţia primei instanţe este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Prin motivele de recurs se arată că, în mod greşit instanţa de fond a concluzionat că pârâtul a fost angajat la Serviciul "F" din cadrul I.J. Dâmboviţa. Nu a existat un asemenea serviciu, nu a participat la supravegherea informativă a domnului B. şi acest aspect rezultă din modul de redactare a Notei de Investigaţii.

Această critică nu poate fi primită deoarece, din Nota de Constatare nr. S/Dl/1/x/25.05.2015, precum şi a copiei dosarului Cota SRI x cota CNSAS I.2480/vol. 1 privind pe B. rezultă că domnul A. a fost angajat al fostei Securităţi, având gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Dâmboviţa, Serviciul "F" (1985) şi că a participat la supravegherea informativă a titularului dosarului anterior menţionat, domnul B., şef al Unităţii Autoservice din Târgovişte.

Scopul supravegherii informative survine ca urmare a faptului că persoana urmărită fusese semnalată "în relaţii cu cetăţeni străini şi intenţii de a părăsi ilegal ţara, ori de a refuza înapoierea în ţară, în situaţia că i se va aproba călătorie turistică în străinătate (sublinierile CNSAS, dosar cu cota arhivistică x)".

De fapt, prin invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurentul-reclamant consideră că hotărârea primei instanţe a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 potrivit cărora: lucrător al Securităţii este orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Critica privind neîncadrarea activităţii recurentului-pârât în prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este nefondată.

Potrivit dispoziţiilor legale enunţate, este lucrător al Securităţii "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de securitate, inclusiv de ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Prima condiţie prevăzută de disp.art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv ca persoana să aibă calitatea de ofiţer, inclusiv acoperit, al Securităţii în perioada 1945 - 1989, este întrunită, întrucât pârâtul a avut calitatea de locotenent în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Dâmboviţa, Serviciul "F" (1985), împrejurare care, de altfel, nu a fost contestată în cauză.

Şi cea de-a doua condiţie prevăzută de textul legal, respectiv aceea ca persoana vizată să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, este evident întrunită în cauză.

Activitatea desfăşurată de pârât, anume de supraveghere informativă survine ca urmare a faptului că persoana urmărită fusese semnalată "în relaţii cu cetăţeni străini şi intenţii de a părăsi ilegal ţara, ori de a refuza înapoierea în ţară, în situaţia că i se va aproba călătorie turistică în străinătate (sublinierile CNSAS, dosar cu cota arhivistică x)".

Participarea recurentului la instrumentarea dosarului privind verificarea numitului B.., rezultă indubitabil din conţinutul Notei de investigaţii privind rezultatul verificărilor efectuate asupra numitului B., datată 11.07.1985, document întocmit şi semnat olograf de către recurent, şi constă în gestionarea informaţiilor obţinute prin investigaţii şi filaj, date ce evidenţiază motivele supravegherii informative anterior menţionate.

Astfel, potrivit acestui document "(...), cei în cauză intenţionează să efectueze o excursie prin A.C.R. în mai multe ţări, printre care şi Anglia, unde are cunoştinţă o familie de englezi pe care a cunoscut-o ia mare, cu care s-a împrietenit şi tine legătura prin corespondentă. (...) a mai efectuat o excursie în Franţa. în această excursie, cel verificat i-a propus soţiei sale să rămână în exterior dar aceasta a refuzat. (...)", informaţii ce evidenţiază legătura cu cetăţenii străini a persoanei urmărite.

Din acelaşi document rezultă şi intenţia persoanei urmărite de a părăsi ilegal ţara, şi anume, (...), soacra lui, a afirmat că a auzit că are paşaport sau cerere pentru a i se aproba o excursie în străinătate şi profesoara cu care trăieşte ginerele ei şi dacă va primi aprobarea de plecare şi această profesoară şi va pleca şi el în excursie, cu siguranţă că nu se va mai întoarce în ţară. (...)".

Prin culegerea de informaţii privind viaţa privată a persoanei urmărite, astfel cum rezultă din documentele menţionate, domnul A. a participat nemijlocit la instrumentarea unei acţiuni motivate politic (relaţii cu cetăţeni străini şi intenţia de emigrare).

Recurentul nu a contestat calitatea sa de ofiţer al fostei Securităţi, iar susţinerile din cuprinsul cererii de recurs referitoare la profilul serviciului din care făcea parte sunt nerelevante din perspectiva prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, care condiţionează reţinerea calităţii de lucrător al Securităţii de apartenenţa la fosta Securitate - aspect dovedit şi necontestat de recurent - şi de îngrădirea unui drept fundamental, aspect, de asemenea, dovedit în speţă.

În această calitate, recurentul-pârât A. a participat la supravegherea informativă a titularului dosarului anterior menţionat, domnul B., şef al Unităţii Autoservice din Târgovişte.

Scopul supravegherii informative survine ca urmare a faptului că persoana urmărită fusese semnalată "în relaţii cu cetăţeni străini şi intenţii de a părăsi ilegal ţara, ori de a refuza înapoierea în ţară, în situaţia că i se va aproba călătorie turistică în străinătate (sublinierile CNSAS, dosar cu cota arhivistică)".

Participarea recurentului-pârât la instrumentarea dosarului privind verificarea numitului B., rezultă indubitabil din conţinutul Notei de investigaţii privind rezultatul verificărilor efectuate asupra numitului B., datată 11.07.1985, document întocmit şi semnat olograf de către recurent, şi constă în gestionarea informaţiilor obţinute prin investigaţii şi filaj, date ce evidenţiază motivele supravegherii informative anterior menţionate.

În mod corect s-a reţinut de către prima instanţă că, potrivit acestui document "(...), cei în cauză intenţionează să efectueze o excursie prin A.C.R. în mai multe ţări, printre care şi Anglia, unde are cunoştinţă o familie de englezi pe care a cunoscut-o ia mare, cu care s-a împrietenit şi tine legătura prin corespondentă. (...) a mai efectuat o excursie în Franţa. În această excursie, cel verificat i-a propus soţiei sale să rămână în exterior dar aceasta a refuzat. (...)", informaţii ce evidenţiază legătura cu cetăţenii străini a persoanei urmărite.

Din acelaşi document rezultă şi intenţia persoanei urmărite de a părăsi ilegal ţara, şi anume, (...), soacra lui, a afirmat că a auzit că are paşaport sau cerere pentru a i se aproba o excursie în străinătate şi profesoara cu care trăieşte ginerele ei şi dacă va primi aprobarea de plecare şi această profesoară şi va pleca şi el în excursie, cu siguranţă că nu se va mai întoarce în ţară. (...)".

Prin culegerea de informaţii privind viaţa privată a persoanei urmărite, astfel cum rezultă din documentele menţionate, recurentul-pârât A. a participat nemijlocit la instrumentarea unei acţiuni motivate politic (relaţii cu cetăţeni străini şi intenţia de emigrare).

Încălcarea dreptului la viaţă privată s-a produs în momentul în care Securitatea, cu participarea recurentului-pârât, a pătruns în intimitatea persoanei urmărite, prelucrând informaţii privitoare la opiniile, intenţiile, preocupările şi viaţa sa de zi cu zi, aspecte ce ajungeau să fie cunoscute, în amănunt, de către o autoritate a fostului regim.

În momentul în care informaţiile referitoare la preocupările şi opiniile unei persoane erau preluate şi prelucrate de Securitate şi deveneau obiect de lucru al acesteia, pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naţionale, se producea încălcarea dreptului la viaţă privată.

Nu prezintă relevanţă dacă informaţiile au fost obţinute prin presiuni sau prin mijloace mai puţin violente. Important este faptul că simpla folosire a unor informaţii cu caracter personal referitoare la o persoană urmărită de Securitate pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naţionale, ci erau legate de interesele politice ale regimului comunist, constituia o violare a dreptului la viaţă privată.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că nu poate fi primită susţinerea recurentului potrivit căreia "Nu am utilizat nici un mijloc sau metodă secretă de culegere de informaţii, nu am recurs la nicio presiune sau violenţă pentru obţinerea acestora" atât timp cât prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt în sensul că, informaţiile nu au fost colectate prin violenţă sau prin alte mijloace ascunse.

Importantă este, din perspectiva definiţiei date de legiuitor noţiunii de lucrător al Securităţii, imixtiunea arbitrară a autorităţilor, reprezentate de recurentul-pârât, în viaţă personală a celui urmărit. Această împrejurare demonstrează fără echivoc încălcarea dreptului la viaţă privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice şi art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului) şi odată ce informaţii care ar fi trebuit să rămână în sfera privată deveneau obiectul de lucru al autorităţilor, care le prelucrau, pentru motive lipsite de legătură cu siguranţa naţională, este dovedită ingerinţa în viaţa personală a celui urmărit de către Securitate.

De asemenea, Înalta Curte constată că, în apărare, recurentul-pârât a invocat dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 672/2012.

Având în vedere că decizia sus-citată se referă la prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, care definesc noţiunea de colaborator al Securităţii, iar nu la prevederile art. 2 lit. a), care definesc noţiunea de lucrător al Securităţii, iar în prezenta cauză s-a cerut constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, Înalta Curte constată că afirmaţiile recurentului referitoare la Decizia Curţii Constituţionale nr. 672/2012 nu au relevanţă în cauză.

Legiuitorul nu condiţionează reţinerea calităţii de lucrător al Securităţii de existenţa unei pluralităţi de acte abuzive, în sensul legii, fiind de ajuns, pentru a respecta exigenţele definiţiei legale, şi întrunirea condiţiilor cerute chiar şi în ceea ce priveşte un singur caz de încălcare a unui drept fundamental.

Aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, activitatea desfăşurată de către recurentul-pârât A., în calitate de angajat al fostei Securităţi, a îngrădit dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice şi de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Ordinele primite de la superiorii ierarhici, respectarea unor regulamente interne sau a unor cutume ale activităţii profesionale nu pot legitima încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, garantate de Constituţia în vigoare la acea dată şi de tratatele internaţionale asumate de România.

Prin urmare, în mod corect, prima instanţă a admis acţiunea şi a reţinut calitatea de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe recurentul-pârât A., fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, pentru reţinerea calităţii de lucrător al Securităţii, în privinţa recurentului.

În consecinţă, se reţine că sentinţa este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurent.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva Sentinţei nr. 1954 din 7 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 martie 2019.

GGC - GV