Security service worker status verification: nullity of judgment for failure to comply with personal appearance requirements in forgery allegation procedure

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.11.2015, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul A., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se aprecieze asupra calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul chemat în judecată.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin încheierea de şedinţă din data de 12.02.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în baza art. 254 alin. (1) C. proc. civ. a încuviinţat proba cu înscrisuri ambelor părţi, respectiv înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

A pus în vedere reclamantului, prin reprezentant, să prezinte originalul înscrisului aflat la dosarul cauzei, urmând ca la următorul termen în funcţie de poziţia procesuală a părţilor, Curtea să procedeze potrivit art. 305, 306 sau 307 C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din 24.03.2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a menţionat că reclamantul lipseşte şi având în vedere că pârâtul, prin apărător, înţelege să recurgă la procedura falsului conform art. 308 C. proc. civ., a apreciat nu poate proceda la aplicarea dispoziţiilor art. 305 C. proc. civ. în ceea ce priveşte observarea stării materiale a înscrisului denunţat ca fals, astfel că a dat eficienţă dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ. şi a înlăturat din cauză înscrisul.

Prin Sentinţa civilă nr. 1082 din data de 31.03.2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, ca neîntemeiată. A respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată având ca obiect constatare calitate lucrător al Securităţii formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A.

3. Cererea de recurs.

Împotriva Sentinţei nr. 1082 din 31 martie 2016 şi a încheierilor de şedinţă din data de 12 februarie 2016 şi 24 martie 2016 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în Dosarul nr. x/2015 a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Recurentul-reclamant invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. deoarece, în mod greşit prima instanţă a respins acţiunea încălcând şi aplicând greşit prevederile art. 304, 305 şi 306 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs se arată că prin încheierea de şedinţă din 12.02.2016, instanţa nu a dispus ca pârâtul să se prezinte personal aşa cum prevăd disp.art. 304, 305 şi 306 C. proc. civ. De fapt, intimatul nu a formulat o veritabilă declaraţie de înscriere în fals, ci a arătat că ar putea formula o astfel de cerere după ce va vedea originalul prezentat în instanţă.

La dosarului de fond se află cererea de verificare nr. x/18.12.2013 în original, semnată de doamna B..

Şedinţa de judecată din data de 12.02.2016 a început la ora 12:00 iar şedinţa de judecată din data de 24.03.2016 a început la ora 9:00, fără ca reclamantul să fie înştiinţat de această modificare.

Intimatul-pârât nu a formulat o veritabilă declaraţie de înscriere în fals, ci a arătat că ar putea formula o astfel de cerere "după ce va vedea originalul prezentat în instanţă".

Cu toate acestea, prima instanţă a considerat că în speţă a fost demarată, la termenul de judecată din data de 12.02.2016 procedura falsului reglementată de prevederile art. 304 - 308 C. proc. civ., dată la care a dispus ca reclamantul să prezinte la următorul termen originalul cererii de verificare nr. x/18.12.2013. Cu toate acestea, prima instanţă nu a dispus ca, la termenul următor, pârâtul să se prezinte personal, deşi prevederile art. 304 - 305 din C. proc. civ. impun prezentarea personală a părţilor odată cu declanşarea acestei proceduri.

Un alt aspect prezentat de către recurentul-reclamant se referă la ora stabilită pentru începerea şedinţei de judecată. La termenul din data de 12.02.2016 şedinţa a început la ora 12:00, instituţia reclamantă fiind citată pentru această oră, iar la termenul următor, din 24.03.2016, şedinţa de judecată a început la ora 9:00. Considerând că la al doilea termen de judecată se va păstra aceeaşi oră de începere a şedinţei de judecată ca la primul termen, reprezentanta instituţiei reclamante s-a prezentat la instanţă în data de 24.03.2016 la ora 12, după închiderea şedinţei care începuse la ora 9:00.

CNSAS a depus la grefa Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cererea de verificare nr. x/18.12.2013, în original şi a cerut repunerea cauzei pe rol. Prima instanţă a respins cererea de repunere pe rol ca neîntemeiată şi a considerat că reclamantul ar fi renunţat tacit la folosirea acestui înscris.

Caracterul nelegal al încheierii de şedinţă din data de 12.02.2016 rezultă din împrejurarea că prima instanţă nu a dispus ca pârâtul A. să se prezinte personal la următorul termen din data 24.03.2016 şi nu a dispus citarea părţilor aşa cum rezultă din prevederile art. 304-306 C. proc. civ.

Caracterul nelegal al încheierii de şedinţă din data de 24.03.2016 rezultă din împrejurarea că prima instanţă a dispus înlăturarea cererii de verificare nr. x/18.12.2013, deşi intimatul-pârât nu se prezentase, personal, în faţa instanţe, astfel că nu se putea trece la aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

Nelegalitatea sentinţei este dată de faptul că acţiunea a fost respinsă ca urmare directă a înlăturării nelegale a cererii de verificare nr. x/18.12.2013.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate, ca fiind temeinică şi legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile art. XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 20 martie 2019.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma dispoziţiilor incidente, a criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-pârât, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Controlul judiciar declanşat de recurentul-reclamant are ca obiect constatarea calităţii de lucrător al Securităţii a intimatului-pârât A.

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii reţinând că este lipsită de fundament, deoarece acţiunea de verificare a calităţii de lucrător al Securităţii în persoana pârâtului nu este susţinută de cererea legală a persoanei îndreptăţite.

Soluţia primei instanţe nu este legală, nefiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, pentru că nu reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Răspunzând punctual motivelor de recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

6.1. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: ("când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii").

În motivarea acestui motiv de recurs, recurentul-reclamant a arătat că prima instanţă a încălcat regulile de procedură deoarece şedinţa de judecată din data de 24.03.2016 nu a avut aceeaşi oră de începere ca şi şedinţa din data de 12.02.2016 şi că în mod greşit s-a apreciat că reclamantul a renunţat tacit la folosirea înscrisului.

În considerentele sentinţei recurate se menţionează că, reclamantul a primit termen în cunoştinţă la data de 12.02.2016, potrivit art. 229 alin. (1) C. proc. civ., fiind prezent în faţa instanţei prin reprezentant consilier juridic. La acordarea termenului următor pentru data de 24.03.2016 Curtea a indicat expres şi schimbarea orei şedinţei de judecată ca fiind ora 9:00, iar nu ora 12 precum la termenul din data de 12.02.2016. Aşadar nu se impunea citarea din nou a reclamantului căci nu a existat o preschimbare a orei de desfăşurare a şedinţei de judecată.

Or, în cauza de faţă, instanţa de fond nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 304 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., care stabilesc drepturi şi obligaţii pentru ambele părţi ale raportului juridic dedus judecăţii.

Potrivit art. 304 alin. (1) "Dacă cel mai târziu la primul termen după prezentarea unui înscris folosit în proces una dintre părţi declară că acesta este fals prin falsificarea scrierii sau semnăturii, ea este obligată să arate motivele pe care se sprijină".

Înalta Curte constată că nu au fost prezentate motivele pe care se sprijină cererea de denunţare a înscrisului ca fals deoarece, la termenul de judecată din data de 12.02.2016 intimatul-pârât şi-a rezervat dreptul de a formula o astfel de cerere "după ce va vedea originalul prezentat în instanţă".

Potrivit art. 304 alin. (2) "Dacă partea care foloseşte înscrisul nu este prezentă, instanţa va ordona ca aceasta să se prezinte personal pentru a lua cunoştinţă de denunţarea înscrisului ca fals, să depună originalul şi să dea explicaţiile necesare".

În raport de aceste dispoziţii pentru ca partea care foloseşte înscrisul să se prezinte personal la termenul de judecată stabilit, instanţa de fond trebuia să ordone prezenţa acestuia, să-i pună în vedere să depună originalul şi să dea explicaţiile necesare.

De asemenea, în mod greşit s-a apreciat că sunt incidente dispoziţiile aer. 306 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora "Dacă partea care a folosit înscrisul lipseşte, refuză să răspundă sau declară că nu se mai serveşte de înscris, acesta va fi înlăturat, în tot sau în parte, după caz".

Prin cererea de repunere pe rol a cauzei şi reluarea dezbaterilor, reclamantul a arătat că depune originalul cererii de verificare a calităţii de lucrător completată de doamna B. şi înregistrată sub nr. x din data de 18.12.2013, inclusiv o fotocopie conformă cu originalul, în două exemplare, documente solicitate de instanţă pentru termenul de judecată din data de 24.03.2016 şi că, pentru lămurirea autenticităţii cererii de verificare a calităţii de lucrător, având în vedere principiul aflării adevărului precum şi cel al contradictorialităţii, se impune repunerea pe rol a cauzei.

Din conţinutul acestei cereri rezultă fără putinţă de tăgadă că reclamantul nu a rămas în pasivitate faţă de obligaţiile stabilite de către instanţă în sarcina sa, nu a renunţat tacit la folosirea înscrisului, a prezentat originalul cererii înregistrată sub nr. x din data de 18.12.2013 şi a insistat pentru clarificarea situaţie.

În această situaţie prima instanţă trebuia să solicite lămuriri în legătură cu intenţia părţilor de a se folosi de înscrisul propus în probaţiune, având în vedere dispoziţiile art. 400 alin. (1) C. proc. civ. să dispună repunerea pe rol a cauzei pentru a parcurge procedura de denunţare a înscrisului.

Având în vedere că, pentru soluţionarea cauzei deduse judecăţii prima instanţă a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, Înalta Curte reţine că sentinţa este nelegală, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat de recurent.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva Sentinţei nr. 1082 din 31 martie 2016 şi a încheierilor de şedinţă din data de 12 februarie 2016 şi 24 martie 2016 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în Dosarul nr. x/2015.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 martie 2019.

GGC - GV