Legality of requiring minority language proficiency for a public sector HR post without direct public contact

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 29 ianuarie 2016, pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Instituţia Primarului municipiului Miercurea Ciuc în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat anularea Hotărârii nr. 627 din 16.12.2015, emisă de pârât şi scutirea de la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, s-a invocat faptul că, pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a adoptat o hotărâre şi a aplicat o sancţiune contravenţională în mod greşit, raportat la art. 121 alin. (1) din Constituţia României şi având în vedere Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, care reglementează şi recunoaşte la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale - comune, oraşe, municipii - numai două autorităţi: consiliul local şi primarul. Acestor două autorităţi legea le stabileşte modul de organizare şi funcţionare, atribuţiile şi dreptul de a adopta/emite acte administrative cu caracter normativ sau individual.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin Sentinţa nr. 49 din data de 13 mai 2016 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de CNCD. A respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de Instituţia Primarului Municipiului Miercurea-Ciuc, A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi cu intervenientul forţat B..

3. Cererea de recurs.

Împotriva Sentinţei nr. 49 din data de 13 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta Instituţia Primarului Municipiului Miercurea Ciuc.

Prin motivele de recurs se arată că, instanţa de fond a reţinut în esenţă faptul că, postul scos la concurs - consilier în cadrul Compartimentului de resurse umane şi salarizare din cadrul aparatului de specialitate al primarului municipiului Miercurea-Ciuc, nu presupune prin natura funcţiei şi a atribuţiilor, relaţii cu publicul, astfel încât condiţia de cunoaştere a limbii maghiare nu se justifica.

Consideră că hotărârea instanţei de fond este mai mult decât criticabilă, neîntemeiată şi nelegală, pentru următoarele:

Instanţa de fond reţine în motivarea hotărârii că, funcţia în cauză nu presupune relaţii cu publicul, iar Legea nr. 188/1999 impune cunoaşterea limbii române pentru ocuparea unei funcţii publice, iar concursurile pentru ocuparea funcţiilor publice se desfăşoară în limba română. Nu contestă această prevedere ci o respectă la nivelul instituţiei, însă prin lege nu se interzice ca în relaţiile cu publicul să se poată comunica şi în limba maghiară.

Mai mult, art. 108 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi art. 15 din Hotărârea nr. 1206/2001 pentru aprobarea normelor de aplicare a dispoziţiilor privitoare la dreptul cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale de a folosi limba maternă în administraţia publică locală cuprinsă şi în Constituţia României şi în Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, prevăd că: "În unităţile administrativ teritoriale în care persoanele aparţinând unei minorităţi naţionale deţin o pondere de peste 20% unii funcţionari publici din serviciile care au contacte direct cu cetăţenii vor cunoaşte şi limba minorităţii naţionale respective", deci se impune şi nu doar se permite, cunoaşterea limbii maghiare în cadrul posturilor respective.

Concluzionând, se poate afirma că, fiecare unitate administrativ teritorială este investită să determine care sunt posturile în care funcţionarii publici trebuie să cunoască limba minorităţii naţionale respective, iar pentru postul în cauza de faţă este necesar să se cunoască şi limba maghiară, angajatul respectiv având contact direct cu publicul, adică cu cetăţenii din municipiu.

Consideră că este pertinentă condiţia specifică de cunoaştere a limbii maghiare înscrisă în anunţul instituţiei, iar măsura luată de autoritatea publică este o măsură pozitivă, deoarece vizează protecţia grupurilor defavorizate, şi în strictă concordanţă cu prevederile sus citate.

Astfel, nu constituie discriminare deoarece, condiţionarea postului a fost de cunoaşterea a limbii maghiare şi nicidecum de apartenenţă la o anumită naţionalitate sau etnie.

Angajaţii instituţiei sunt în slujba cetăţeanului, astfel că cetăţenii de orice etnie trebuie ascultaţi şi soluţionate problemele apărute, iar dacă funcţionarul public nu se înţelege cu cetăţeanul din Miercurea-Ciuc (indiferent de etnie), nu se poate vorbi de elementul minim, acela de a asculta cererea acestuia.

În timpul concediilor, angajata în cauză rămâne singură în birou şi are printre atribuţii relaţii cu publicul, şi nu are nici posibilitatea de a fi ajutată de colegi.

Este clar faptul că, funcţia respectivă, prin natura postului presupune relaţii cu publicul, această relaţie există, este cuprinsă în fişa postului, la "Competenţe funcţionale/tehnice esenţiale (cunoştinţe şi abilităţi pe care deţinătorul trebuie să le aibă pentru a acţiona eficient)" şi nu se poate nega astfel necesitatea cunoaşterii limbii maghiare de către angajatul la postul în cauză, deoarece, chiar dacă concursurile se organizează în limba română, iar persoanele cu handicap sunt consiliaţi şi informaţi de către comisia de evaluare din cadrul direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, potrivit aprecierilor instanţei de fond, este cert faptul că, aceste persoane se adresează în majoritatea cazurilor în limba maghiară către angajatul în cauză, ponderea minorităţii fiind de peste 20%, deci cetăţenii din această minoritate se prezintă în pondere mai mare pentru ocuparea posturilor, pentru informaţii, îndrumări, diferite cereri.

Compartimentul resurse umane, în colaborare, conform legii, cu Biroul public de asistenţă socială acordă indemnizaţii/salarii pentru persoane cu handicap grad I, astfel persoanele care primesc de la instituţia recurentă indemnizaţie de îngrijire a persoanei cu handicap de grad I, regular solicită adeverinţe pentru prelungirea certificatului de handicap, sau pentru indemnizaţie de alocaţii pentru copii la grădiniţa/şcoală, iar în majoritatea cazurilor sunt de naţionalitate maghiară, şi needucate, care nu stăpânesc bine limba română.

Având în vedere cele de mai sus arătate, precum şi acţiunea formulată, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi pe fond, anularea Hotărârii nr. 627 din 16.12.2015, emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile art. XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 20 martie 2019.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-pârât, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Controlul judiciar declanşat are ca obiect verificarea legalităţii Hotărârii nr. 627 din 16.12.2015, emisă de intimatul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării prin care recurenta-reclamantă Instituţia Primarului municipiului Miercurea Ciuc a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 2000 RON, motivat de faptul că, impunerea condiţiei de cunoaştere a limbii maghiare pentru postul de consilier din cadrul Compartimentului de resurse umane şi salarizare reprezintă discriminare conform art. 2 alin. (1) şi art. 6 din O.G. nr. 137/2000.

Prima instanţă a respins cererea de chemare în judecată şi a reţinut că postul scos la concurs - consilier în cadrul Compartimentului de resurse umane şi salarizare din cadrul aparatului de specialitate al primarului municipiului Miercurea Ciuc, nu presupune prin natura funcţiei şi a atribuţiilor, relaţii cu publicul, astfel încât condiţia de cunoaştere a limbii maghiare nu se justifică.

Soluţia primei instanţe este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului.

Prin motivele de recurs, recurentul afirmă că fiecare unitate administrativ teritorială este investită să determine care sunt posturile în care funcţionarii publici trebuie să cunoască limba minorităţii naţionale respective, iar pentru postul în cauza de faţă este necesar să se cunoască şi limba maghiară, angajatul respectiv având contact direct cu publicul, adică cu cetăţenii din municipiu.

Recurentul consideră în mod greşit că funcţia respectivă, prin natura postului presupune relaţii cu publicul, iar această relaţie există, fiind cuprinsă în fişa postului, la "Competenţe funcţionale/tehnice esenţiale (cunoştinţe şi abilităţi pe care deţinătorul trebuie să le aibă pentru a acţiona eficient)".

Înalta Curte constată că, într-adevăr, dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 2015/2000 prevăd că: "În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând minorităţilor naţionale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, autorităţile administraţiei publice locale, instituţiile publice aflate în subordinea acestora, precum şi serviciile publice deconcentrate asigură folosirea, în raporturile cu aceştia, şi a limbii materne, în conformitate cu prevederile Constituţiei, ale prezentei legi şi ale tratatelor internaţionale la care România este parte."

De asemenea, art. 108 din Legea nr. 188/1999 prevede că: "În unităţile administrativ-teritoriale în care persoanele aparţinând unei minorităţi naţionale deţin o pondere de peste 20% unii funcţionari publici din serviciile care au contacte direct cu cetăţenii vor cunoaşte şi limba minorităţii naţionale respective."

Nu poate fi primită apărarea recurentului-reclamant în sensul că potrivit fişei postului, consilierul din Cadrul compartimentului resurse umane organizează concursuri pentru ocuparea posturilor vacante şi în acest context oferă informaţii celor interesaţi, aspect faţă de care se impune cunoaşterea limbii maghiare, deoarece aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă, dispoziţiile art. 54 lit. b) din Legea nr. 188/1999 impun cunoaşterea limbii române pentru ocuparea unei funcţii publice, iar concursurile pentru ocuparea funcţiilor publice se desfăşoară în limba română. Pe cale de consecinţă, în exercitarea acestei atribuţii - de organizare a concursurilor pentru ocuparea unor funcţii publice vacante - nu se impune folosirea limbii maghiare.

De asemenea, Înalta Curte constată că postul scos la concurs, consilier în cadrul Compartimentului de resurse umane şi salarizare din cadrul aparatului de specialitate al primarului municipiului Miercurea Ciuc, nu presupune prin natura funcţiei şi a atribuţiilor, relaţii cu publicul, astfel încât condiţia de cunoaştere a limbii maghiare nu se justifică.

În consecinţă, se reţine că sentinţa este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurent.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Instituţia Primarului Municipiului Miercurea-Ciuc împotriva Sentinţei nr. 49 din 13 mai 2016 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 martie 2019.

GGC - GV