Disciplinary imputation and material responsibility: late appeal failure due to missing *restitutio in integrum* grounds despite attorney mandate lapse.

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la 26.06.2015 sub Dosar nr. x/2015, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Ministerul Afacerilor Interne, a solicitat desfiinţarea Hotărârii nr. 49 din 19.04.2015 pronunţată în Dosarul nr. x/2015 de către Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţilor, a Hotărârii nr. 402341 din 26.01.2015 a Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Corpului de Control al Ministrului, precum şi a deciziei de imputare nr. 392956 din 27.11.2014 ca netemeinice şi nelegale, suspendarea efectelor deciziei de imputare şi a hotărârilor menţionate până la data soluţionării definitive a cauzei, exonerarea de la plata sumei de 19.195 RON reprezentând contravaloarea răspunderii materiale antrenate în sarcina părţii reclamante, în subsidiar, restituirea sumelor de bani achitate cu acest titlu; cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 8550/02.12.2015 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 22.12.2015.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin Sentinţa nr. 1079 din 31 martie 2016 Curtea de apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne.

A anulat în parte Hotărârea nr. 49/19.04.2015 a Ministerului Afacerilor Interne - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor dată în Dosarul nr. x/2015, Hotărârea nr. 402.341/26.01.2015 a Ministerului Afacerilor Interne - Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor şi decizia de imputare nr. 392.956/27.11.2014 emisă de Ministerul Afacerilor Interne - Corpul de Control al Ministrului, în limita sumei de 6.965 RON.

A menţinut actele contestate în limita sumei de 12.230 RON.

În cond. art. 15 rap. la art. 14 din Legea nr. 554/2004 a suspendat executarea deciziei de imputare nr. 392.956/27.11.2014 emisă de Ministerul Afacerilor Interne - Corpul de Control al Ministrului în limita sumei de 6.965 RON.

A obligat pârâtul Ministerul Afacerilor Interne să plătească reclamantei suma de 170 de RON cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

A respins în rest cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, ca nefondată.

A respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, privind restituirea sumelor reţinute.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare în ceea ce priveşte soluţia dată capătului de cerere în suspendare executare act administrativ, ce se poate depune la Curtea de Apel Bucureşti.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare în ceea ce priveşte soluţiile date celorlalte capete de cerere, ce se poate depune la Curtea de Apel Bucureşti.

3. Cererea de recurs.

Împotriva Sentinţei nr. 1079 din 31 martie 2016 pronunţată de Curtea de apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A..

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate, ca fiind temeinică şi legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile art. XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 20 martie 2019.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cererea de recurs prin prisma dispoziţiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 248 din C. proc. civ., pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc."

6.1. Cu privire la cererea de repunere în termenul de formulare a recursului

Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: "Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare."

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că sentinţa recurată a fost comunicată reclamantei la data de 09.06.2016, iar cererea de recurs a fost transmisă prin fax la 28.06.2016 ora 20.55.

Potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat: "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

În cauza de faţă, motivele invocate de către recurenta-reclamantă nu pot fi asimilate unor motive temeinic justificate în sensul dispoziţiilor prevăzute de art. 186 din C. proc. civ., pentru a opera instituţia repunerii în termen.

Nu poare fi primită apărarea recurentei-reclamantă în sensul că mandatul de reprezentare al apărătorului ales a încetat odată cu pronunţarea hotărârii de către prima instanţă deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 87 alin. (2) C. proc. civ., avocatul care a reprezentat sau asistat partea la judecarea procesului poate face, chiar fără mandat, orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen şi care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp şi poate, de asemenea, să introducă orice cale de atac împotriva hotărârii pronunţate.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că, doamna avocat B. a exercitat calea de atac a recursului, însă motivele de recurs au fost depuse cu depăşirea termenului legal.

Nu reprezintă un motiv temeinic justificat pentru admiterea cererii de repunere în termenul de formulare a motivelor de recurs faptul că odată cu pronunţarea hotărârii de către prima instanţă a încetat contractul de asistenţă juridică al doamnei avocat angajată să reprezinte interesele clientei sale în faţa instanţei de fond, atât timp cât fiecare justiţiabil este liber să-şi aleagă apărătorul şi să stabilească durata mandatului cu acesta, şi nici faptul că, la data de 19.03.2019 recurenta-reclamantă a încheiat un contract de asistenţă juridică cu domnul avocat C..

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează; 2. când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte".

Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel."

Având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora: "Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia",Înalta Curte constatată că este lipsit de relevanţă faptul că recurenta-reclamantă a luat legătura cu doamna avocat B. la data de 19 februarie 2019, iar aceasta i-a adus la cunoştinţă că nu mai reprezintă interesele recurentei-reclamante.

În raport de aceste dispoziţii rezultă fără putinţă de tăgadă că hotărârea recurată a fost comunicată reclamantei la data de 09.06.2016, iar de la acest moment începe să curgă termenul de 15 zile pentru declararea recursului, ultima zi în care recurenta-reclamantă putea depune cererea de recurs fiind 27.06.2016.

Or, în cauza de faţă, cererea de recurs a fost transmisă prin fax la 28.06.2016 ora 20.55, cu depăşirea termenului legal de 15 zile.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248, art. 185 coroborat cu art. 186 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului şi va respinge recursul, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de reclamanta A..

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei nr. 1079 din 31 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 martie 2019.

GGC - GV