Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1486/2019 AI generated

Taxpayer's appeal rejected: corporate income tax and VAT assessment upheld; procedural nullity claims fail.

Case Number Decizia nr. 1486/2019
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the taxpayer's appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal's ruling which had rejected the action challenging a tax assessment decision and the related administrative decision suspending the taxpayer's administrative contest. The dispute concerned additional corporate income tax, VAT, and related interest and penalties imposed following a tax inspection, with the taxpayer alleging procedural nullities. The court held that the tax assessment decision was valid, finding that the requirement under Article 46 of the Fiscal Procedure Code (OG no. 92/2003) concerning the designation of the authorized person's capacity referred to the person approving the decision, not the one drafting it, and that the decision duly identified the approver. It also rejected claims of relative nullity for failing to mention the taxpayer's hearing, noting the audit report recorded the final discussion occurred before the decision was issued, and found no demonstrated harm from any alleged exceeding of the statutory inspection duration under Article 104(1), thus rejecting all grounds of appeal under Article 488(1)(8) of the Civil Procedure Code.

Legislator headnote

AI generated

art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 493 din C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 496 din C. proc. civ; Taxpayer's appeal rejected: corporate income tax and VAT assessment upheld; procedural nullity claims fail: The dispute concerned additional corporate income tax, VAT, and related interest and penalties imposed following a tax inspection, with the taxpayer alleging procedural nullities. The court held that the tax assessment decision was valid, finding that the requirement under Article 46 of the Fiscal Procedure Code (OG no. 92/2003) concerning the designation of the authorized person's capacity referred to the person approving the decision, not the one drafting it, and that the decision duly identified the approver. It also rejected claims of relative nullity for failing to mention the taxpayer's hearing, noting the audit report recorded the final discussion occurred before the decision was issued, and found no demonstrated harm from any alleged exceeding of the statutory inspection duration under Article 104(1), thus rejecting all grounds of appeal under Article 488(1)(8) of the Civil Procedure Code.

Keywords

AI generated
income tax assessment tax procedure procedural nullity statutory audit article of civil procedure VAT exemption

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 496 din C. proc. civ.

Legal basis for dismissing the appeal as unfounded.

art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Ground of cassation invoked by the appellant, assessed by the court.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2014 pe rolul Curţii de apel Galaţi, astfel cum a fost precizată la data de 12.12.2014, reclamanta SC A. SA, societate în insolvenţă, prin administrator judiciar C.I.I. B. şi administrator special C., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a contestaţiilor şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, a solicitat anularea Deciziei nr. 153/29.05.2014 privind soluţionarea contestaţiei administrative şi a Deciziei de impunere nr. x 2014.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 112, pronunţată la 21 aprilie 2015, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile inadmisibilităţii şi lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, ca nefondate şi, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SA prin administrator judiciar C.I.I. B. şi Administrator Special C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, ca nefondată.

3. Cererea de recurs şi motivele de recurs invocate

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC A. SA, solicitând admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei recurate, în sensul admiterii acţiunii de fond aşa cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, recurenta- reclamantă a susţinut că instanţa de fond a dat curs eronat prevederilor aplicabile în materie.

Astfel, în privinţa nulităţii absolute a deciziei de impunere ca urmare a lipsei menţiunilor prevăzute de art. 87, coroborat cu art. 46 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, referitoare la calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, instanţa de fond interpretează eronat că legea ar avea în vedere doar calitatea persoanei care aproba decizia de impunere, respectiv conducătorul activităţii fiscale, şi că nu s-ar referi la persoanele care au întocmit-o, acestea fiind răspunzătoare de constatările scrise în cuprinsul acestuia, fiind cele care au efectuat controlul şi şi-au exprimat părerea.

În ceea ce priveşte nulitatea relativă a deciziei de impunere ca urmare a nerespectării prevederilor art. 87, coroborat cu art. 43 alin. (2) lit. j) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, recurenta-reclamantă reiterează apărările formulate în faţa instanţei de fond, prezentând situaţia de fapt care a condus la vătămarea sa.

Sub acest aspect, recurenta subliniază că inspecţia fiscală s-a încheiat în data de 10.02.2014, iar discuţia finală a fost în data de 21.02.2014, fapt ce confirmă că raportul fiscal era deja întocmit, organul fiscal neglijând totalmente importanţa acordată de legiuitor discuţiei finale şi nefiind interesat de argumentele contrare ale contribuabilului, aspecte ce denotă reaua intenţie a autorităţii emitente.

Vătămarea pe care o invocă recurenta sub aspectul nemenţionării în cuprinsul deciziei de impunere a aspectului privind audierea contribuabilului este generată de neindicarea datei la care s-a realizat discuţia finală cu contribuabilul, moment ce reprezintă finalizarea inspecţiei fiscale.

Sub un alt aspect, recurenta arată că vătămarea decurge şi din nerespectarea regulilor impuse de art. 105 coroborat cu art. 104, alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, societatea fiind supusă unui control ce a durat peste 3 luni.

Criticile dezvoltate de recurenta-reclamantă în susţinerea cererii de recurs se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi a formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi implicit respingerea cererii de anulare a deciziei de impunere nr. x/26.02.2014.

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii sentinţei recurate ca fiind legală şi temeinică.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză s-a întocmit raport asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 12 decembrie 2017, Înalta Curte a dispus comunicarea acestuia către părţi.

Prin încheierea din 23 octombrie 2018, Înalta Curte constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ. a stabilit termen pentru judecata pe fond a recursului.

În motivarea acestei hotărâri s-au avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a probatoriului administrat în cauză şi a apărărilor exprimate prin întâmpinările formulate de intimatele-pârâte Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Înalta Curte, apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin decizia de impunere nr. x/26.02.2014 privind obligaţiile fiscale suplimentare stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice, emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, s-au stabilit în sarcina reclamantei SC A. SA obligaţii fiscale suplimentare reprezentând impozit pe profit în sumă de 1296325 RON, dobânzi/majorări de întârziere în cuantum de 866867 RON şi penalităţi de întârziere aferente în cuantum de 194449 RON. Prin aceeaşi decizie s-a stabilit taxa pe valoarea adăugată în sumă de 1823291 RON, dobânzi/majorări de întârziere în cuantum de 1050681 RON şi penalităţi de întârziere aferente în cuantum de 272465 RON.

Prin Decizia nr. 153/29.05.2014, emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor s-a decis suspendarea soluţionării contestaţiei formulate de SC A. SA împotriva deciziei de impunere nr. x/26.02.2014 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, dispunându-se, totodată, că soluţionarea contestaţiei va fi reluată la data la care contestatoarea sau organul fiscal va sesiza organele de soluţionare competente că motivul care a determinat suspendarea a încetat în condiţiile legii.

În critica sentinţei recurate, recurenta-reclamantă a reiterat în mare parte motivele prezentate instanţei de fond pentru care a solicitat să se constate nulitatea celor două decizii, aceasta apreciind că instanţa de fond a interpretat eronat dispoziţiile legale aplicabile în această materie.

Aşadar, recurenta-reclamantă a apreciat că se impune anularea Deciziei de impunere nr. x/26.02.2014 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, deoarece în conformitate cu prevederile art. 87 coroborat cu art. 46 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală acesteia îi lipsesc menţiunile referitoare la calitatea persoanelor care au întocmit această decizie.

Contrar interpretării proprii pe care partea o dă acestor prevederi legale, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut corect că prin Ordinul M.F.P. - A.N.A.F. nr. 1021 din 29 iulie 2013, act normativ emis în temeiul prevederilor art. 86 alin. (1), art. 109 alin. (3) şi art. 228 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, a fost aprobat modelul şi conţinutului formularului "Decizie de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice", iar în instrucţiunile de completare a formularului, ce constituie Anexa 2 la Ordinul menţionat, se prevede că "Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice se întocmeşte de către organul de inspecţie fiscală, se avizează de şeful de serviciu şi se aprobă de conducătorul activităţii de inspecţie fiscală."

În cauză, decizia de impunere contestată cuprinde numele şi prenumele, calitatea şi semnătura persoanei care a aprobat decizia de impunere.

În acest context, instanţa de fond a reţinut în mod corect că, în situaţia deciziei de impunere, cazul de nulitate prevăzut de art. 46 din O.G. nr. 92/2003, determinat de lipsa menţiunii privind calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, nu poate viza persoana care a întocmit decizia de impunere, ci persoana care aprobă decizia de impunere întocmită de organul de inspecţie fiscală, or, în speţă această persoană este nominalizată în conformitate cu dispoziţiile legale.

Având în vedere cele reţinute de instanţa de fond, asupra cărora Înalta Curte exprimă acelaşi raţionament juridic, critica invocată de recurenta-reclamantă, privitoare la nulitatea absolută a deciziei de impunere, este neîntemeiată.

În ceea ce priveşte motivul referitor la nulitatea relativă a deciziei de impunere ca urmare a nerespectării prevederilor art. 87, coroborat cu art. 43 alin. (2) lit. j) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, conform căruia "Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie cuprinde următoarele elemente: (...) j) menţiuni privind audierea contribuabilului.", Înalta Curte apreciază că această critică este neîntemeiată, instanţa de fond făcând o interpretare corectă în raport cu modul în care art. 107 din C. proc. fisc. reglementează discuţia finală cu contribuabilul şi data încheierii inspecţiei fiscale.

Sub acest aspect, instanţa de fond a reţinut că în raportul de inspecţie fiscală nr. 655 F-GL 89/26.02.2014 se menţionează că prin adresa nr. x/19.02.2014 înregistrată la AJFP Galaţi contribuabilul a fost invitat în vederea discuţiei finale la sediul AJFP Galaţi în data de 21.02.2014, fiind consemnat şi faptul că a avut loc discuţia finală cu contribuabilul, astfel că raportul de inspecţie fiscală nr. 655 F-GL 89 din data de 26.02.2014 a fost emis ulterior audierii finale a contribuabilei.

În ceea ce priveşte critica referitoare la prelungirea duratei inspecţiei fiscale peste termenul prevăzut de art. 104 alin. (1) din C. proc. fisc. , Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a apreciat corect că, de vreme ce nu s-a dovedit de către reclamantă vreo vătămare prin depăşirea termenului, în sensul unei afectări serioase a activităţii curente în legătură de cauzalitate directă cu această împrejurare, organul de soluţionare a contestaţiei a înlăturat în mod legal criticile de nulitate a deciziei de impunere ce priveau depăşirea duratei legale a inspecţiei fiscale.

În fine, referitor la măsura suspendării contestaţiei fiscale, recurenta- reclamantă a arătat că aceasta este abuzivă şi prejudiciabilă, dar nu a formulat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în prevederile art. 488 C. proc. civ.

Având în vedere cele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că motivul de casare în care se încadrează criticile recurentei-pârâte, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este neîntemeiat, considerente pentru care recursul urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SA prin administrator judiciar C.I.I. B. şi administrator Special C. împotriva Sentinţei nr. 112 din 21 aprilie 2015 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 martie 2019.

GGC - GV