Taxpayer's suspension appeal moot after tax assessment annulled; appeal dismissed for lack of interest

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii dedusă judecăţii

Prin Cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 4 iulie 2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Control Persoane Fizice şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Juridică, a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x din 24 aprilie 2017 emisă de Direcţia Generală Control Persoane Fizice, contestată prealabil în procedură administrativă cu nr. x din 16 iunie 2017.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 113 pronunţată la data de 7 august 2017, Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea ca nefondată şi a dispus restituirea cauţiunii achitate conform recipisei nr. x din 26 iunie 2017.

3. Calea de atac exercitată şi motivul de recurs invocat

Împotriva Sentinţei nr. 113 pronunţată la data de 7 august 2017 a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate în sensul admiterii cererii de suspendare.

În susţinerea recursului, reclamantul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. şi a criticat sentinţa recurată pornind de la ideea că a avut parte de o judecată superficială, la un al doilea termen la care a fost citat, în faţa unui alt complet de judecată decât cel iniţial investit cu soluţionarea cererii, complet de judecată ce s-a limitat în a motiva sentinţa pronunţată în doar 4 paragrafe.

Recurentul-reclamant a făcut punctual referire la considerentele reţinute de instanţa de fond în motivarea soluţiei pronunţate şi a apreciat că instanţa nu a procedat la o judecată efectivă, pe fondul cauzei.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză s-a întocmit raport asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia către părţi, prin Încheierea din 19 iunie 2018.

Prin încheierea din 31 octombrie 2018, Înalta Curte, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ. a stabilit termen pentru judecata pe fond a recursului.

În motivarea acestei dispoziţii s-au avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte, analizând actele dosarului, sentinţa recurată, dar şi evoluţia procesuală în litigiul ce face obiectul acţiunii în anulare a Deciziei de impunere nr. x din 24 aprilie 2017, emisă de Direcţia Generală Control Persoane Fizice, din perspectiva subzistenţei interesului recursului de faţă, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes, constând în folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere în primă instanţă sau cale de atac.

În temeiul art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie de exercitare a acţiunii civile care trebuie să subziste pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.

În speţă, obiectul acţiunii reclamantului îl constituie suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x din 24 aprilie 2017, emisă de Direcţia Generală Control Persoane Fizice, până la soluţionarea cererii în anularea actului, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond asupra cererii în anularea a respectivului act.

Măsura suspendării se poate dispune peste acest termen, mai exact până la soluţionarea definitivă a cauzei, numai dacă cererea prin care se solicită suspendarea executării actului administrativ contestat este formulată concomitent sau ulterior învestirii instanţei cu acţiunea în anulare şi întemeiată pe dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, acest temei de drept nefiind invocat în cauza de faţă.

În speţă, Înalta Curte constată că, prin Sentinţa nr. 113 din 3 octombrie 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, (sentinţă amintită de apărătorul recurentului-reclamant şi depusă la dosarul de recurs, filele x), a admis acţiunea formulată de reclamantul A. şi a dispus anularea Deciziei de impunere nr. x din 24 aprilie 2017 emisă de Direcţia Generală Control Persoane Fizice.

Cum pe fondul cererii de anulare a Deciziei de impunere nr. x din 24 aprilie 2017, cauza a fost soluţionată în primă instanţă, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual, întrucât hotărârea care s-ar pronunţa în prezenta cauză nu ar mai produce efecte practice.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 113 din 9 august 2017 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 martie 2019.

GGC - CP