Suspension of tax enforcement moot after merits ruling; appeal dismissed.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii dedusă judecăţii

Prin Cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2017, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală de Control, Antifraudă şi Inspecţii, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 17 martie 2017 până la soluţionarea cererii de suspendare pe care urmează să o formuleze împreună cu cererea de anulare a procesului-verbal, în situaţia în care contestaţia sa administrativă va fi respinsă.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 3008 pronunţată la data de 1 august 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală de Control, Antifraudă şi Inspecţii, ca neîntemeiată şi a dispus restituirea cauţiunii consemnate în cuantum de 1.565 RON, conform recipisei de consemnare nr. x/1 din 30 iunie 2017.

3. Calea de atac exercitată şi motivul de recurs invocat

Împotriva Sentinţei civile nr. 3008 pronunţată la data de 1 august 2017 a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecarea cauzei, admiterea acţiunii.

În susţinerea recursului reclamanta a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză s-a întocmit raport asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia către părţi, prin Încheierea din 19 iunie 2018.

Prin Încheierea din 31 octombrie 2018, Înalta Curte, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ. a stabilit termen pentru judecata pe fond a recursului.

În motivarea acestei dispoziţii s-au avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte, examinând cu prioritate elementele privind lipsa de interes a recursului, situaţie ce ar conduce la imposibilitatea de soluţionare pe fond a acestei căi extraordinare de atac, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes, constând în folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere în primă instanţă sau cale de atac.

În temeiul art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie de exercitare a acţiunii civile care trebuie să subziste pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.

În speţă, obiectul cererii reclamantului îl constituie suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 17 martie 2017 până la soluţionarea acţiunii în anularea actului, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ ce poate fi dispusă în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este limitată sub aspect temporal până la data pronunţării instanţei de fond asupra cererii în anularea a respectivului act.

Măsura suspendării poate depăşi acest moment numai dacă cererea prin care se solicită suspendarea executării actului administrativ contestat este întemeiată pe dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi formulată concomitent sau ulterior învestirii instanţei cu acţiunea în anulare, în această ipoteză dispunându-se până la soluţionarea definitivă a cauzei.

În ceea ce priveşte litigiul de faţă, Înalta Curte constată că, prin Sentinţa civilă nr. 2507 din 30 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la care recurenta a făcut referire la interpelarea instanţei, a respins acţiunea formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Direcţia Generală de Control, Antifraudă şi Inspecţii, ca neîntemeiată.

În condiţiile în care pe fondul cererii de anulare Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 17 martie 2017 s-a pronunţat deja o hotărâre în primă instanţă, interesul pentru soluţionarea căii de atac a recursului împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării actului administrativ în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu mai este actual, întrucât decizia nu ar mai produce efecte practice.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 3008 din 1 august 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 martie 2019.

GGC - CP