Withdrawal of classified information access and reserve placement: statutory limitation period triggered by notification via procedural minute
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, leaving in force the first-instance decision that rejected the officer's claims as time-barred. The dispute centered on the annulment of an administrative act withdrawing access to classified information and the subsequent order placing a military officer in reserve, with the appellant arguing that the deadline for filing suit had not expired because specific procedural documents were not personally handed over in physical form. The court held that the action, filed in April 2014, exceeded the six-month statutory limitation period under Article 11 of Law No. 554/2004, which begins to run from the date of notification; it determined that the execution of a specific internal procedural minute (minutes-verbal) signed by the officer in September 2012 constituted valid notification under applicable special military regulations, thereby triggering the limitation period regardless of the absence of a separate written delivery of the order itself.
Legislator headnote
AI generatedart. 11 din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 493 din C. proc. civ, art. 11 din Legea nr. 544/2004, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 496 din C. proc. civ; Withdrawal of classified information access and reserve placement: statutory limitation period triggered by notification via procedural minute: În motivarea cererii de recurs, recurentul-reclamant susţine că instanţa de fond a a admis în mod cu totul greşit excepţia tardivităţii formulării acţiunii, în condiţiile în care din prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004 rezultă clar că termenul de atacare începe să curgă de la data comunicării actului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin acţiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtului Serviciul Român de Informaţii s-a solicitat:
- anularea actului administrativ prin care i s-a retras autorizaţia de acces la informaţii clasificate;
- anularea ordinului de trecere în rezervă a reclamantului;
- reintegrarea reclamantului în funcţia de ofiţer de informaţii - Şef Birou - în cadrul Direcţiei Judeţene de Informaţii Hunedoara;
- obligarea pârâtului să îi plătească toate drepturile salariale restante, indexate cu rata inflaţiei şi cu dobânzile legale aferente, cu începere de la data trecerii în rezervă şi până la reintegrarea în funcţia deţinută anterior trecerii în rezervă;
- obligarea pârâtului să îi plătească daune morale în cuantum de 25.000 euro, respectiv echivalentul lor în RON la cursul BNR din ziua plăţii;
- obligarea pârâtului să plătească cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul proces.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 4, pronunţată în şedinţa publică de la 21 ianuarie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informaţii.
3. Cererea de recurs şi motivele de recurs invocate
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă pentru ca aceasta să pronunţe asupra fondului cauzei.
În motivarea cererii de recurs, recurentul-reclamant susţine că instanţa de fond a a admis în mod cu totul greşit excepţia tardivităţii formulării acţiunii, în condiţiile în care din prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004 rezultă clar că termenul de atacare începe să curgă de la data comunicării actului.
Recurentul mai arată că instanţa a reţinut, contrar prevederilor art. 11 din Legea nr. 554/2004, că modalitatea de aducere la cunoştinţă a ordinului de trecere în rezervă, prevăzută de Regulamentul de Ordine Interioară - R.G. 1 şi Ordinul nr. M.26 din 6 martie 2009, permite aducerea la cunoştinţă a ordinelor de către comandanţi/şefi, atât scris, cât şi verbal.
Recurentul afirmă că în Ordinul nr. M.26 din 6 martie 2009 nu se face absolut nicio astfel de referire, acest ordin având doar două articole, primul articol, prin care se aprobă R.G. 1 nou şi al doilea, prin care se abrogă R.G. 3.
Recurentul-reclamant susţine că, în conformitate cu prevederile art. 72 din R.G. 1, sancţiunile disciplinare se aduc la cunoştinţa militarilor, în scris, confidenţial, ori la adunarea ordonată a cadrelor militare, respectiv a soldaţilor. Acest articol, trebuie să fie corelat cu art. 60 din R.G., conform căruia "decizia de emitere a unei sancţiuni disciplinare se emite în formă scrisă şi se ia în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă de abaterile disciplinare". Mai invocă recurentul-reclamant prevederile art. 57 din R.G. 1, conform căruia nicio sancţiune disciplinară din cele prevăzute la art. 39, cu excepţia avertismentului, nu poate fi dispusă mai înainte de cercetarea şi judecarea faptelor de către consiliile de onoare, sau consiliile de judecată.
În speţă, recurentul-reclamant apreciază că deşi trecerea în rezervă reprezintă o sancţiune, aceasta nu este cuprinsă într-o decizie şi nici nu s-a parcurs pentru luarea ei procedura prevăzută de art. 57 din R.G., iar actele prin care i s-a dat sancţiunea nu i-au fost comunicate.
În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.
4. Apărarea formulată în cauză
Intimatul-pârât Serviciul Român de Informaţii a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului astfel cum a fost formulat de reclamant şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind dată cu respectarea condiţiilor de fond şi formă prevăzute de lege.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză s-a întocmit raport asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin Încheierea din 17 octombrie 2017, Înalta Curte a dispus comunicarea acestuia către părţi.
Prin încheierea din 23 octombrie 2018, Înalta Curte constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ. a stabilit termen pentru judecata pe fond a recursului.
În motivarea acestei hotărâri s-au avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză
Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor expuse în întâmpinarea formulată de intimatul-pârât, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamantul A. a fost cadru militar al Direcţiei Judeţene de Informaţii Hunedoara, de la data de 1 noiembrie 1998 până la data de 10 septembrie 2012 - când a fost trecut în rezervă cu gradul de maior, ca urmare a retragerii autorizaţiei de acces la informaţii clasificate, prin Ordinul Directorului Serviciului Român de Informaţii nr. DP. 0287 din 10 septembrie 2012, în temeiul art. 43 alin. (1) lit. b), art. 85 alin. (1) lit. m) şi alin. (2) din Legea nr. 80/1995 privind statul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare.
Măsura retragerii autorizaţiei de acces a fost dispusă din motive imputabile ofiţerului, în conformitate cu dispoziţiile art. 160 lit. a) şi f) din H.G. nr. 585/2002 privind Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România.
În speţă, Înalta Curte constată că aducerea la cunoştinţă a deciziei de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate şi comunicarea ordinului de trecere în rezervă au fost consemnate într-un proces-verbal, care a fost semnat de către petent, fiind întocmit Procesul-verbal nr. x încheiat la data de 10 septembrie 2012, depus în copie la dosarul cauzei, prin care se atestă faptul că măsurile luate au fost aduse la cunoştinţa recurentului.
În conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 544/2004 termenul de introducere a acţiunii în cazul "cererilor prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate este de 6 luni de la:
"a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;
b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;
c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii;
d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau. după caz, a plângerii prealabile;
e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative."
Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz."
Cum acţiunea reclamantului A. a fost formulată la data de 7 aprilie 2014, instanţa de fond a reţinut în mod corect depăşirea termenului prevăzut de lege, în raport cu data consemnată în procesul-verbal care confirmă aducerea la cunoştinţă a ordinului.
Prin Decizia nr. 659/2015, Curtea Constituţională a României a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) şi (7) şi art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, invocată recurentul-reclamant în primul stadiu procesual al cauzei, cu motivarea că în cauză a fost ridicată, în realitate, o problemă de aplicare a legii la speţă, care ţine exclusiv de competenţa instanţei de judecată.
În considerentele deciziei sale, instanţa de contencios constituţional a mai reţinut şi că "invocarea unor texte din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici ... nu este pertinentă, întrucât, pe de o parte, cadrele militare ale Serviciului Român de Informaţii au un statut special, care nu intră sub incidenţa actelor normative menţionate, iar, pe de altă parte, controlul de constituţionalitate vizează verificarea conformităţii textelor de lege cu prevederile şi principiile Constituţiei, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele".
În acest context, Înalta Curte este în acord cu raţionamentul instanţei de fond, conform căruia, atât timp cât actele contestate au fost aduse la cunoştinţa reclamantului în temeiul reglementărilor speciale aplicabile domeniului de activitate în speţă, acestea producându-şi efectele faţă de destinatar, împrejurarea că nu au fost înmânate în materialitatea lor nu poate constitui un motiv de prorogare sine die a termenului în care putea fi promovată acţiunea în anulare.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în care se încadrează criticile invocate de recurentul-reclamant, este neîntemeiat, urmând ca, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, să respingă recursul formulat conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 4 din 21 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 martie 2019.
GGC - CP