Indexation of fixed collective remuneration rates via inflation without new methodology negotiation under copyright law

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea adresată Curţii de Apel Constanţa la data de 20.02.2015 şi înregistrată sub nr. x/2015, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), anularea Deciziei ORDA nr. 189/29.11.2013 privind publicarea modificărilor pe baza indicelui de inflaţie stabilit la nivel naţional a remuneraţiilor stabilite în sumă fixă prin Metodologia publicată în Monitorul Oficial nr. 982/8.12.2006 prin Decizia ORDA nr. 399/2006 şi de desemnare drept colectori a remuneraţiilor a asociaţiilor - organisme de gestiune colectivă UPFR şi CREDIDAM.

2. Hotărârile primei instanţe împotriva cărora s-a formulat recurs

Prin Sentinţa civilă nr. 164, pronunţată în şedinţa publică de la 07 octombrie 2015, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca nefondată.

Prin aceeaşi hotărâre a obligat reclamanta la plata sumei de 4272 RON cheltuieli de judecată către pârâta UPFR.

La data de 27 octombrie 2015 pârâtul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM a formulat cerere de completare a Sentinţei civile nr. 164/CA/07.10.2015 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosar nr. x/2015, cu privire la cheltuielile de judecată cerute de CREDIDAM conform documentelor justificative depuse la dosarul cauzei.

Prin Sentinţa civilă nr. 202, pronunţată în şedinţa publică de la 11 noiembrie 2015, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea, dispunând completarea Sentinţei civile nr. 164/CA/07.10.2015 în sensul obligării reclamantei la plata sumei de 1050 RON cheltuieli de judecată către pârâta CREDIDAM.

3. Cererea de recurs şi motivele de recurs invocate

În cauză a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi, în rejudecarea cauzei, admiterea cererii prin care s-a solicitat anularea Deciziei ORDA nr. 189/2013.

În motivarea căii de atac, aceasta a susţinut că instanţa de fond nu a efectuat vreo verificare cu privire la calitatea de organisme de colectare a Uniunii Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) şi Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM.

A mai susţinut reclamanta că instanţa de fond a considerat în mod greşit că decizia ORDA nr. 189/2013 a fost emisă cu respectarea tuturor condiţiilor de formă şi fond impuse de lege. În acest sens recurenta-reclamantă a apreciat că există diferenţe în procedura ce trebuia urmată în elaborarea şi emiterea unei metodologii prevăzută de Legea nr. 8/1996 şi procedura urmată de CREDIDAM şi UPFR în elaborarea Deciziei ORDA nr. 189/2013.

Recurenta-reclamantă consideră că, atât timp cât nu s-au respectat prevederile imperative impuse de Legea nr. 8/1996 referitoare la procedura ce trebuie urmată pentru emiterea unei decizii, în condiţiile în care s-a încercat fraudarea legii prin invocarea unor dispoziţii legale neincidente în cazul de faţă, referatul care a stat la baza emiterii Deciziei nr. 189/2013 este nelegal şi, pe cale de consecinţă, Decizia ORDA nr. 189/2013 se impune a fi anulată.

Recurenta a precizat şi că instanţa de fond a considerat în mod greşit că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile legale prevăzute în alte legi decât Legea nr. 8/1996, invocând în acest sens Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă şi Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică.

Recurenta a mai arătat că instanţa a apreciat în mod greşit că nu exista vătămare şi prejudiciu prin elaborarea Decizie ORDA nr. 189/2013, deşi prin acţiunea introductivă a specificat că, dacă s-ar fi permis utilizatorilor accesul la negocieri, s-ar fi putut exprima un punct de vedere pentru elaborarea unei metodologii benefică ambelor părţi.

Recurenta-reclamantă a critica cele două sentinţe şi în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată acordate de instanţă pentru pârâţii CREDIDAM şi UPFR solicitând respingerea ori cenzurarea acestora, pe motiv că cererea de cheltuieli de judecată nu a fost pusă în discuţia părţilor, iar dovada cheltuielilor de judecată nu este depusă în original.

În motivarea cererii de recurs, recurenta a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., republicat.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata-pârâtă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) a depus întâmpinare prin care a solicitat să se constate nulitatea recursului sub aspectul nemotivării acestuia în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. În ceea ce priveşte recursul întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Intimatul-pârât Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM a formulat întâmpinare prin care a precizat instanţei că argumentele prezentate de recurenta-reclamantă nu pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., fapt pentru care recursul trebuie analizat doar din prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Pe fondul recursului, intimatul a solicitat respingerea sa ca neîntemeiat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză s-a întocmit raport asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 13 februarie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea acestuia către părţi.

Prin încheierea din 23 octombrie 2018, Înalta Curte, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., a stabilit termen pentru judecata pe fond a recursului.

În motivarea acestei hotărâri s-au avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

La termenul de judecată, intimaţii-pârâţi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România şi Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi CREDIDAM au invocat oral excepţia nulităţii recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (2) şi (3) coroborat cu art. 82 alin. (1) din C. proc. civ., având în vedere că recursul este exercitat de un avocat care nu a depus la dosar împuternicirea avocaţială.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte, examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimaţii-pârâţi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România şi Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi CREDIDAM, pe motiv că lipseşte împuternicirea avocaţială din care să rezulte mandatul expres pentru formularea acestei căi de atac de către avocatul care a semnat cererea de recurs, apreciază că această excepţie este neîntemeiată.

La fila x din vol. I al dosarului de fond există împuternicirea avocaţială, depusă odată cu cererea de chemare în judecată, din care rezultă fără echivoc că avocatul desemnat să reprezinte interesele reclamantei are mandat şi pentru formularea căilor de atac în prezenta cauză.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii parţiale a recursului pe motiv că recurenta nu prezintă critici ce se pot circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocată de aceeaşi intimaţi-pârâţi, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată deoarece recurenta-reclamantă a formulat şi critici subsumate acestui motiv de casare.

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, în raport cu probatoriul administrat în cauză, precum şi cu apărările formulate de intimaţii-pârâţi, Înalta Curte, apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Motivul de casare de ordine publică, reprezentat de lipsa motivării sentinţei recurate întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, apreciază că aceasta nu este întemeiat, instanţa de fond reţinând în considerentele sentinţei recurate motivele care au format opinia sa şi care au condus la soluţia pronunţată.

Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu cuprinde argumente străine de natura pricinii, instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt în raport cu materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată, pronunţând o hotărâre cu respectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat.

În ceea ce priveşte criticile circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte apreciază că şi acestea sunt neîntemeiate, instanţa de fond a pronunţând o hotărâre temeinică şi legală, în conformitate cu prevederile legale aplicabile.

Astfel, potrivit art. 1314 din Legea nr. 8/1996, "remuneraţiile stabilite în sumă fixă se pot modifica anual, începând cu prima lună a anului următor celui în care s-au publicat metodologiile, de către organismele de gestiune colectivă, pe baza indicelui de inflaţie, stabilit la nivel naţional. Aceste modificări se depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, urmând a fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala organismelor de gestiune colectivă, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, emisă în termen de cinci zile de la data depunerii. Modificările devin efective începând cu luna următoare publicării."

Cuantumul remuneraţiilor datorate de utilizatori pentru comunicare publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau reproducerilor acestora a fost stabilită prin Metodologia publicată în Monitorul Oficial al României prin Decizia ORDA nr. 399/2006, modificată prin Decizia ORDA nr. 189/2013, prin care remuneraţiile stabilite în sumă fixă prin metodologia mai sus menţionată au fost modificate pe baza indicelui de inflaţie stabilit la nivel naţional.

Prin Decizia nr. 189/29.11.2013, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a modificat, în temeiul art. 1314 Legea nr. 8/1996, remuneraţiile stabilite în sumă fixă prin Metodologia privind comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, pe baza indicelui de inflaţie stabilit la nivel naţional, astfel cum fuseseră stabilite prin Decizia nr. 399/2006, fără a se publica o nouă metodologie, cum greşit a apreciat recurenta-reclamantă.

Dispoziţiile art. 1314 din Legea nr. 8/1996 prevăd posibilitatea organismelor de gestiune colectivă de a indexa remuneraţiile stabilite în sumă fixă, fără parcurgerea etapelor prevăzute de art. 131 din aceeaşi lege, asupra cărora recurenta-reclamantă aduce critici inclusiv prin cererea de recurs, sub aspectul că în speţă nu s-au avut în vedere procedurile legale pentru emiterea unei astfel de decizii.

În plus, prin art. 1313 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 se statuează că până la publicarea noilor metodologii, rămân valabile vechile metodologii, or, la data emiterii Deciziei nr. 189/2013, singura metodologie în vigoare era cea publicată prin Decizia ORDA nr. 399/2006.

Înalta Curte constată că instanţa de fonda stabilit în mod corect, în raport cu textele de lege aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, că emiterea Deciziei nr. 189/2013 nu necesită negocierea/renegocierea unor noi tarife pentru comunicarea publică, stabilite în conformitate cu prevederile art. 131 din Legea nr. 8/1996, atâta vreme cât ne aflăm în situaţia prevăzută de art. 1314 din aceeaşi lege, privitoare la indexarea remuneraţiilor deja existente.

În ceea ce priveşte criticile invocate de recurenta-reclamantă asupra modului de acordare a cheltuielilor de judecată de către prima instanţă, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a făcut aplicarea corectă a prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată."

În concluzie, având în vedere cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, invocat de recurenta-reclamantă este neîntemeiat, considerente pentru care, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a dispune obligarea recurentei-reclamante SC A. SRL la plata sumei de 3000 RON către intimata-pârâtă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România şi 1000 RON către intimatul-reclamant Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi CREDIDAM, reprezentând cheltuieli de judecată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimaţii-pârâţi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România şi Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi CREDIDAM.

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinţei nr. 164 din 7 octombrie 2015 şi împotriva Sentinţei civile nr. 202 din 11 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-reclamanta SC A. SRL la plata sumei de 3000 RON către intimata-pârâtă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România şi 1000 RON către intimatul-reclamant Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi CREDIDAM, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 martie 2019.

GGC - GV