Exclusive territorial jurisdiction in administrative litigation: union as representative does not alter domicile-based court selection under Law 554/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 11.01.2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., toţi prin reprezentant legal Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

1. obligarea pârâtei să emită documentele prin care să recalculeze salariul de bază şi sporurile de care beneficiază fiecare dintre reclamanţi la nivelul maxim al funcţiei ocupate şi al acestor drepturi salariale acordat în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaţionale, începând cu 09.04.2015 şi pentru viitor, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, funcţie de vechime, specialitate sau studii, conform art. 1 alin. (51), art. 5 alin. (11) şi (12) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015 precum şi art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015, Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept nr. 23 din 26 septembrie 2016, Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 794 din 15 decembrie 2016.

2. Obligarea pârâtei să plătească reclamanţilor diferenţele de drepturi salariale dintre sumele primite de reclamanţi şi sumele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 09.04.2015, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală aferentă, până la data plăţii efective.

1.2. Prin încheierea de şedinţă din 30.05.2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2019 s-a dispus disjungerea cauzei şi constituirea de dosare distincte în raport de domiciliile reclamanţilor, respectiv pentru reclamanţii care nu au domiciliul în Municipiul Bucureşti.

Astfel, sub nr. x/2019 a fost înregistrată ca urmare a disjungerii, cererea formulată de către reclamanţii GGG., HHH. şi FF., toţi prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti.

Prin Sentinţa civilă nr. 3960/30.05.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, cauza fiind declinată în favoarea Tribunalului Prahova.

A reţinut instanţa că, raportat la obiectul acţiunii şi ţinând seama de data la care acţiunea introductivă de instanţă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, pentru determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei este necesar să fie avute în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 212/2018, în vigoare de la data de 02.08.2018, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.

În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (4) din acelaşi act normativ, "Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.".

Date fiind aceste dispoziţii legale şi ţinând seama că reclamanţii din prezentul dosar au domiciliul situat în judeţul Prahova, competenţa teritorială de soluţionare a prezentei cauze revine Tribunalului Prahova, iar nu Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Invocarea de către reclamanţi a dispoziţiilor art. 55 C. proc. civ., respectiv a prevederilor art. 269 din Codul muncii, nu poate conduce la concluzia că dispoziţiile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 nu ar fi aplicabile în cazul în care acţiunea este formulată în numele reclamanţilor de către organizaţia sindicală.

Totodată, este de subliniat că reglementarea de la art. 59 C. proc. civ. nu poate fi aplicată decât în situaţiile expres şi limitativ prevăzute de acest text legal, iar în cazul dat aceste situaţii nu sunt incidente, în condiţiile în care pretenţiile reclamanţilor au la bază raporturi juridice distincte, fiind vorba de realizarea unor pretinse drepturi care privesc raportul de serviciu al fiecărui reclamant în parte.

Modul în care a fost formulată acţiunea introductivă de instanţă de către reclamanţi, sub aspectul cadrului procesual activ, respectiv o acţiune colectivă, nu poate să conducă la atragerea competenţei teritoriale a unei anumite instanţe, deoarece ar echivala cu posibilitatea alegerii de către reclamanţi a instanţei care să le soluţioneze acţiunea, deşi prin dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a fost instituit un caz de competenţă teritorială exclusivă de la care nu sunt permise derogări.

După cum rezultă din norma imperativă de la art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 212/2018, în vigoare de la data de 02.08.2018, respectarea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ este obligatorie inclusiv în situaţia în care acţiunea este formulată în numele reclamantului de organizaţia sindicală, sens în care legiuitorul a subliniat că această competenţă teritorială exclusivă trebuie respectată "indiferent de calitatea acestuia din proces.".

Potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 1226 din 23 septembrie 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bucureşti.

A reţinut instanţa că, în cuprinsul cererii introductive, se menţionează calitatea reclamanţilor de poliţişti (funcţionari publici cu statut special), membri ai sindicatului menţionat. Sub acest aspect, potrivit prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.".

În ceea ce priveşte calitatea procesuală activă a Sindicatului Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., tribunalul reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, "(1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi. (2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres. (3) În exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă.".

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 privind recursul în interesul legii, privind interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118/1.03.2013, a statuat că "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat.". În motivarea acestei decizii, s-a reţinut, între altele, că "Prin instituirea dreptului organizaţiilor sindicale de a formula acţiuni în justiţie în numele membrilor lor, chiar şi în lipsa unui mandat expres din partea acestora, cu păstrarea însă a drepturilor de dispoziţie procesuală din partea titularilor drepturilor subiective, textul art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 a configurat elementele legitimării procesuale extraordinare a acestor organizaţii, depăşind astfel limitele unui simplu drept de reprezentare legală.".

Conform prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212 din 25 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 30 iulie 2018, "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

Tribunalul a reţinut şi că, în prezent, după modificarea Legii nr. 554/2004 prin Legea nr. 212/2018, competenţa teritorială a instanţei de contencios administrativ este una exclusivă, instanţa competentă fiind cea de la domiciliul persoanei fizice, respectiv de la sediul persoanei juridice de drept privat.

În aceste condiţii, tribunalul a reţinut că Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., având calitatea de reclamant, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, astfel încât acesta poate introduce acţiuni în justiţie, în numele membrilor săi de sindicat, la instanţa de la sediul său, care se află în municipiul Bucureşti, competenţa teritorială fiind exclusivă, faţă de dispoziţiile menţionate.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

3.1. Înalta Curte reţine că acţiunea a fost formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I. în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat GGG., HHH. şi FF., funcţionari publici cu statut special, fiind aplicabile, în stabilirea competenţei materiale, dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, conform cărora "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

3.2. Astfel, fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, în vigoare la data acţiunii, 11.01.2019, conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

De asemenea, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, competenţa de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Anterior modificării prin Legea nr. 212/2018, art. 10 din Legea nr. 554/2004 nu făcea distincţie după cum acţiunea era introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat.

Deci, textul legal instituie o competenţă teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga, referindu-se expres şi la situaţia în care acţiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public.

3.3. Având în vedere că reclamanţii GGG., HHH. şi FF. domiciliază în judeţul Prahova şi că acţiunea a fost formulată în numele lor de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., rezultă că, în cauză, sindicatul are calitatea de reprezentat şi nu de reclamant.

Prin urmare, competenţa de soluţionare a acţiunii în primă instanţă revine Tribunalului Prahova, competent după domiciliul reclamanţilor.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii GGG. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., HHH. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I. şi FF. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I. şi pe pârâta Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 martie 2020.

GGC - GV