Jurisdictional threshold for tax disputes: disputed liability amount rather than offsetting credit determines material jurisdiction

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 01.04.2019 sub numărul x/3/2019, reclamanta A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Sector 3 a Finanţelor Publice pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei la soluţionarea cererilor privind stingerea obligaţiilor de plată în cuantum de 2.015.294 RON, aferente perioadei septembrie 2016 - februarie 2019 şi la efectuare compensării, după cum urmează:

a) pentru suma de 79.098 RON reprezentând obligaţiile fiscale de plata la bugetul de stat şi la bugetele asigurărilor sociale şi fondurilor speciale pentru lunile septembrie 2016 şi octombrie 2016, să opereze stingerea acestor obligaţii fiscale în raport de plăţile efectuate, cu ordine de plată, pe fiecare contribuţie în parte;

b) pentru suma de 1.154.156 RON, reprezentând obligaţiile fiscale de plată la bugetul de stat şi bugetele asigurărilor sociale şi fondurilor speciale pentru perioada noiembrie 2016 - februarie 2019, să opereze stingerea acestor obligaţii fiscale prin compensarea cu suma de 3.145.770 RON reprezentând TVA de recuperat conform decontului de TVA D300 aferent lunii februarie 2013;

c) pentru suma de 782.040 RON, reprezentând TVA de plată cumulată în perioada octombrie 2016 - februarie 2019, să opereze stingerea acesteia prin compensarea cu suma de 3.145.770 RON reprezentând TVA de recuperat conform decontului de TVA D300 aferent lunii februarie 2013.

Anterior primului termen de judecată reclamanta a formulat cerere completatoare prin care a precizat că solicită stingerea obligaţiilor de plată şi pentru perioada februarie- aprilie 2019, cuantumul total al obligaţiilor de plată fiind de 2.140.046 RON

1.2. Prin Sentinţa civilă nr. 4564/19.06.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa că, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal, ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta urmăreşte stingerea unei creanţe fiscale în cuantum de 2.140.046 RON, pe care o datorează statului, prin compensarea acesteia din suma de 3.145.770 RON, reprezentând TVA de recuperat de la bugetul de stat conform Decontului de TVA D300 aferent lunii februarie 2013.

Compensarea reprezintă o modalitate de stingere a datoriilor reciproce, până la concurenţa celei mai mici dintre ele.

Potrivit art. 167 alin. (1) şi (4) din C. proc. fisc. , (1) Prin compensare se sting creanţele statului sau unităţilor administrativ- teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanţele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget, până la concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, cu condiţia ca respectivele creanţe să fie administrate de aceeaşi autoritate publică, inclusiv unităţile subordonate acesteia. Prin sume de plată de la buget se înţeleg sumele pe care statul sau unitatea/subdiviziunea administrativ-teritorială trebuie să le plătească unei persoane, inclusiv cele care rezultă din raporturi juridice contractuale, dacă acestea sunt stabilite prin titluri executorii. (4) Dacă legea nu prevede altfel, compensarea operează de drept la data la care creanţele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide şi exigibile.

Astfel cum reiese din aceste dispoziţii legale, operaţiunea de compensare impune analiza caracterului obligaţiilor reciproce pentru a se stabili dacă acestea sunt deopotrivă certe, lichide şi exigibile.

Prin urmare, în cadrul prezentului litigiu, instanţa este chemată a analiza atât creanţa ce solicită a fi stinsă prin compensare, cât şi creanţa cu care se cere a se opera compensare.

Faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 Tribunalul a concluzionat astfel că prezentul litigiu priveşte taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON, sens în care competenţa materială revine Curţii de apel.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 02.09.2019 sub numărul x/2/2019.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 588 din 14 octombrie 2019, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bucureşti.

A reţinut instanţa, că prin cererea introductivă astfel cum a fost completată, reclamanta A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta ANAF - Direcţia Generala Regionala A Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Sector 3 a Finanţelor Publice pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei la soluţionarea cererilor privind stingerea obligaţiilor de plată în cuantum de 2.140.046 RON, aferente perioadei septembrie 2016 - aprilie 2019.

Potrivit art. 10 alin. (1) şi (3) Legea nr. 554/2004 Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal, ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Făcând aplicarea în cauză a dispoziţiilor legale mai sus citate, Curtea a reţinut că prin raportare la valoarea obligaţiilor de plată a căror stingere o solicită, respectiv 2.140.046 RON, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, instanţă în a cărei rază teritorială îţi are reclamanta sediul.

Curtea a subliniat că pentru stabilirea valorii creanţei fiscale a cărei valorificare se urmăreşte prin formularea acţiunii, nu prezintă relevanţă cuantumul creanţei cu care se solicită compensarea, având în vedere că îndeplinirea condiţiilor compensării prev. de art. 167 Codul de procedură fiscală se verifică în limita creanţei a cărei stingere se solicită. Astfel, Curtea reţine că în cauză, se impune analizarea îndepliniri condiţiilor compensării în limita sumei de 2.140.046 RON(valoarea obligaţiilor de plată a căror stingere se solicită), iar nu în privinţa sumei de 3.145.770 RON reprezentând TVA de recuperat de la bugetul de stat conform Decontului de TVA D 300 aferente lunii februarie 2013.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Reclamanta A. SRL a solicitat prin cererea introductivă, astfel cum a fost completată, în contradictoriu cu pârâta ANAF - Direcţia Generala Regionala A Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Sector 3 a Finanţelor Publice, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei la soluţionarea cererilor privind stingerea obligaţiilor de plată în cuantum de 2.140.046 RON, aferente perioadei septembrie 2016 - aprilie 2019. Prin cererea de chemare în judecată reclamanta urmărind stingerea unei creanţe fiscale în cuantum de 2.140.046 RON, pe care o datorează statului, prin compensarea acesteia din suma de 3.145.770 RON, reprezentând TVA de recuperat de la bugetul de stat conform Decontului de TVA D300 aferent lunii februarie 2013.

Potrivit art. 10 alin. (1) şi (3) Legea nr. 554/2004: Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal, ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Legiuitorul a instituit două criterii pentru stabilirea competenţei materiale în judecarea în fond a cauzelor: criteriul poziţionării autorităţii emitente în sistemul autorităţilor publice şi criteriul valoric. Acesta din urmă este aplicabil în cauzele care au ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, delimitând competenţa materială a tribunalului şi a curţii de apel în funcţie de suma în litigiu.

Se constată că legiuitorul a avut în vedere prin dispoziţiile art. 10 alin. (1) "litigiile (...) care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la (...)", astfel încât, în cazul în care persoana care se consideră vătămată nu contestă în întregime obligaţia stabilită prin actul administrativ atacat, pragul valoric are în vedere numai suma în litigiu (suma contestată), iar nu cuantumul integral al taxelor şi impozitelor, contribuţiilor, datoriilor vamale şi obligaţiilor accesorii stabilite prin actul respectiv.

Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor legale anterior citate, reţine că prin raportare la valoarea obligaţiilor de plată a căror stingere se solicită, respectiv 2.140.046 RON, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, instanţă în a cărei rază teritorială îşi are reclamanta sediul.

Înalta Curte are în vedere în acest sens că pentru stabilirea valorii creanţei fiscale a cărei valorificare se urmăreşte prin formularea acţiunii, nu prezintă relevanţă cuantumul creanţei cu care se solicită compensarea, ci valoarea obligaţiilor de plată a căror stingere se solicită, respectiv obligaţii de plată în cuantum de 2.140.046 RON, aferente perioadei septembrie 2016 - aprilie 2019. De altfel, cu privire la această sumă se va analiza îndeplinirea condiţiilor compensării prevăzute de art. 167 Codul de procedură fiscală.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. SRL şi pe pârâta ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Sector 3 a Finanţelor Publice în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 martie 2020.

GGC - GV