Securitate collaborator status upheld: appeal against confirmation of collaboration dismissed as unfounded

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub numărul 8029/2/2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., ca prin hotărârea ce va fi pronunţată, pe baza indiciilor rezultate din documentele existente la dosar, la această dată, să se aprecieze asupra calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 1838 din 19 mai 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A.

A constatat calitatea de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului A..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 1838 din 19 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii.

În susţinerea motivelor de casare invocate, recurentul-pârât a arătat, în esenţă, că instanţa de fond nu a analizat şi aplicat textul de lege incident în cauză în concordanţă cu toate Deciziile Curţii Constituţionale a României prin care s-a statuat asupra prevederilor O.U.G. nr. 24/2008.

Astfel, consideră că aşa cum s-a statuat prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 1522/2011 scopul legii nu este de a promova răspunderea juridică a persoanelor pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii. În opinia recurentului instanţa s-a limitat la a dovedi ca sunt îndeplinite în cauza cele trei condiţii din punct de vedere formal, fără a analiza dacă acestea se circumscriu scopului O.U.G. nr. 24/2008.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că nemulţumirea membrilor cooperatori, despre care se relatează în nota informativă, trebuie apreciată ca una cu potenţial de transformare într-o atitudine de protest, pe care o aseamănă cu protestele din Valea Jiului, de pe platforma Nicolina din Iaşi sau cele din Braşov din anul 1987, în privinţa posibilităţilor de reprimare, dar omite, însă, din conţinutul notei informative faptul că persoanele nemulţumite doreau să facă diverse reclamaţii către forurile superioare. În aceste condiţii consideră că nota informativă nu mai este aptă de a viza îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului întrucât nu preîntâmpină o atitudine de protest, ci descria o simplă nemulţumire pe care cooperatorii urmau sa o aducă şi la cunoştinţa forurilor superioare.

În ce priveşte nota informativă referitoare la persoana care împărtăşeşte unele idei ale credinţei baptiste, instanţa de fond a invocat jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în care se arată că apartenenţa unei persoane la o grupare religioasă constituia o atitudine potrivnică regimului comunist, iar denunţarea acestei apartenenţe îndreptăţeşte reţinerea calităţii de colaborator al securităţii, fără a analiza în întregime conţinutul notei informative din care rezultă că nici persoana denunţată nu împărtăşea în totalitate credinţa religioasă întrucât consuma băuturi alcoolice (ţuică). În aceste condiţii consideră că nu se poate afirma că prin conţinutul său nota informativă viza îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale întrucât nu exista certitudinea că persoana la care se refera împărtăşea în mod real credinţa cultului religios respectiv.

În opinia recurentului instanţa de fond a dat o interpretare excesivă noţiunilor de "activităţi potrivnice regimului comunist" şi de "îngrădire a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului", raportat la participarea concretă a recurentului la activitatea organelor fostei Securităţi, care nu coincide cu scopul O.U.G. nr. 24/2008. Susţinerile sale sunt sprijinite de argumentul că, deşi a fost recrutat ca informator la data de 19.03.1987, la data de 19.12.1987 a fost trecut în categoria "persoanelor de sprijin" cu motivarea că "nu poate fi angrenat în rezolvarea unor sarcini complexe şi cu grad sporit de dificultate", situaţie care nu a fost reţinută de instanţa de fond.

Recurentul-pârât învederează că declararea calităţii de colaborator al Securităţii, făcută în concordanţă cu prevederile O.U.G. nr. 24/2008 analizată în concordanţă cu Deciziile Curţii Constituţionale, pentru a corespunde scopului vizat de legiuitor trebuie apreciată, în concret, prin prisma importanţei activităţii recurentului la data la care aceasta a fost efectuată, a faptului că acesta nu a putut fi angrenat în rezolvarea unor sarcini complexe, ceea ce denotă lipsa de importanţă a denunţurilor sale care poate fi apreciată ca simplă participare la activitatea serviciilor de informaţii în sensul deciziilor Curţii Constituţionale a României privitoare la scopul şi interpretarea prevederilor O.U.G. nr. 24/2008.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând în esenţă susţinerile din cererea de chemare în judecată.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens Înalta Curte are în vedere că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Astfel, pârâtul A. era la data promovării acţiunii, membru al Consiliului Local al comunei x, judeţul Brăila, calitate în raport de care, conform prevederilor art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) teza II din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a efectuat verificări din oficiu, sub aspectul constatării calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului.

Aşa cum rezultă din cuprinsul Notei de Constatare nr. DI/l/x/28.05.2015, precum şi din înscrisurile ataşate la dosar, pârâtul A. este titularul dosarului fond reţea nr. R 157212 (cotă C.N.SAS.). Potrivit documentelor identificate în dosarul anterior menţionat, pârâtul, economist la C.A.P. x, judeţul Brăila, a fost contactat de organele de securitate la data de 19.03.1987 şi recrutat "în vederea supravegherii informative a muncitorilor din cadrul cooperativei".

La data de 05.05.1987 a semnat un Angajament faţă de organele de securitate, prin care se confirmă preluarea numelui conspirativ "B.".

În realizarea scopului pentru care a fost recrutat, pârâtul A. a furnizat organelor de securitate mai multe note informative, printre care şi cele considerate şi de intimatul-reclamant ca îndeplinind condiţiile legale, respectiv notele informative din 02.09.1988 şi 19.03.1987, întocmite şi semnate olograf de către pârât cu numele conspirativ "B.", existente în dosarele nr. x, înscrisuri necontestate de către recurentul-pârât.

Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, apreciază că în speţă sunt întrunite condiţiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea recurentului-pârât de colaborator al Securităţii:

1) să furnizeze informaţii, precum note şi rapoarte scrise, către lucrătorii Securităţii;

2) prin acele informaţii să se denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;

3) furnizarea informaţiilor să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Pe aspectul îndeplinirii primelor două condiţii, instanţa de control judiciar reţine faptul că, într-adevăr, recurentul, economist la C.A.P. x, judeţul Brăila, a fost contactat de organele de securitate la data de 19.03.1987 şi recrutat "în vederea supravegherii informative a muncitorilor din cadrul cooperativei".

La data de 05.05.1987 acesta a semnat un Angajament faţă de organele de securitate, prin care se confirmă preluarea numelui conspirativ "B.".

Din materialul probator administrat în cauză rezultă faptul că, într-adevăr, prin notele informative din 02.09.1988 şi 19.03.1987, întocmite şi semnate olograf de către recurentul-pârât cu numele conspirativ "B.", existente în dosarele nr. x, înscrisuri necontestate de către recurentul-pârât, acesta a furnizat informaţii prin care a denunţat activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care au îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Mai precis, partea în discuţie a prezentat informaţii cu privire la faptul "că în rândul membrilor cooperatori de la C.A.P. x/(...)/este o stare de spirit necorespunzătoare şi de nemulţumiri în legătură cu modul cum se acordă avansul în grâu. Aceste nemulţumiri sunt generate de faptul că acest avans se acordă în funcţie de numărul de norme fizice realizate. Se apreciază că ar fi fost corect să fie retribuiţi la norme de prezenţă. Datorită acestei situaţii, unii afirmă că nu se vor mai prezenta la muncă şi că vor face diverse reclamaţii către forurile superioare. Dintre cei care se află în asemenea situaţii menţionez pe C. V., C. G., M. V., C. I. şi alţii", iar pe de altă parte, "în legătură cu numitul P. N. din comuna x mai relatez (...) că deşi acesta împărtăşeşte unele idei ale credinţei baptiste, mizând pe faptul că nu e văzut de alţi credincioşi, consumă băuturi alcoolice (ţuică). De asemeni, am constatat că este interesat de a atrage noi adepţi la această credinţă sens în care desfăşoară o mare activitate de convingere", recurentul-pârâtul A. oferind în acest mod o serie de informaţii prin care a denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

În acest sens, în acord cu concluziile instanţei de fond, Înalta Curte apreciază că art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 are în vedere atitudinile şi activităţile potrivnice regimului totalitar comunist, respectiv cele apreciate ca atare de către acest regim, întrucât caracterul abuziv al acestuia s-a manifestat, în principal, tocmai prin considerarea ca potrivnice şi combaterea anumitor acţiuni fireşti într-o societate normală, democratică.

De asemenea, informaţiile oferite de către recurentul-pârât trebuie apreciate în contextul şi în conjunctura acelei perioade care genera penuria de alimente ce a avut urmări, precum cele consemnate în nota informativă în discuţie şi la nivelul C.A.P.-urilor, fiind de notorietate că anii '80 au fost guvernaţi de o politică restrictivă în toate domeniile, inclusiv în cel alimentar.

Astfel, contrar susţinerilor recurentului-pârât referitoare la faptul că informaţia furnizată cu privire la afirmaţia unor persoane în sensul manifestării nemulţumirii prin neprezentarea la muncă, ar trebui apreciată ca reliefând o simplă nemulţumire, Înalta Curte apreciază că raportat la acea perioadă, aceasta denota o "stare de spirit necorespunzătoare", cum de altfel o apreciază şi recurentul-pârât în nota informativă, care ar fi putut genera o împotrivire făţişă regimului comunist, organele represive ale statului fiind în alertă în contextul protestelor prin încetarea muncii sau neprezentarea la locul de muncă, precum s-a întâmplat în august 1977 la minele din Valea Jiului, în noiembrie 1986 la întreprinderi din Cluj-Napoca, în februarie 1987 pe platforma Nicolina din Iaşi, în noiembrie 1987 la mai multe întreprinderi din Braşov etc.

De asemenea, informaţiile referitoare la apartenenţa unei persoane la o grupare religioasă, în condiţiile în care "ideologia regimului comunist era incompatibilă cu noţiunea de religie", cum s-a reţinut în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, privesc o atitudine potrivnică regimului comunist, cu atât mai mult cu cât, potrivit informaţiilor furnizate de către recurentul-pârât, subiectul notei informative nu doar că împărtăşeşte unele idei ale credinţei baptiste, dar "este interesat de a atrage noi adepţi la această credinţă sens în care desfăşoară o mare activitate de convingere", deci ar fi efectuat şi prozelitism religios.

Totodată, contrar susţinerilor recurentului-pârât, se reţine că în dovedirea eficienţei activităţii de colaborator al Securităţii desfăşurată de acesta, trebuie avut în vedere şi faptul că organul de securitate a considerat informaţiile comunicate de către acesta ca fiind relevante, consemnând că "aspectele menţionate au fost aduse la cunoştinţă factorilor de conducere din comuna x", propunând şi informarea conducerii P.C.R. la nivel judeţean.

În opinia Înaltei Curţi, în mod corect prima instanţă a reţinut faptul că, în speţă, este îndeplinită şi cea de-a treia condiţie impusă de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Într-adevăr, informaţiile furnizate de către recurentul-pârât au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, având în vedere că furnizarea informaţiilor indicate anterior era de natură să determine urmărirea şi intimidarea persoanelor la care se refereau, inclusiv stocarea de date personale ale acestora pe o perioadă lungă de timp, date care privesc domeniile cele mai intime ale activităţii, orientării ori convingerii acestor persoane, domenii în care orice imixtiune a publicului sau autorităţilor constituie, în orice societate civilizată, o depăşire ilicită a barierelor naturale ale sinelui, iar prin acestea, îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, precum şi a dreptului la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.

Pe de altă parte, instanţa de control judiciar apreciază că, pentru corecta soluţionare a cauzei, este relevant faptul că informaţiile furnizate de recurentul-pârât au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, iar pentru ca o persoană să fie încadrată în categoria colaboratorilor poliţiei politice, nu este necesar ca activitatea acesteia să fie adus efectiv atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, fiind suficient ca ea să fi fost îndreptată împotriva acestor drepturi şi libertăţi şi să fi fost de natură, aptă să le aducă atingere, cerinţă îndeplinită în cauză, după cum s-a demonstrat anterior.

Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost corect şi amplu motivată, în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României prin care s-a statuat asupra prevederilor O.U.G. nr. 24/2008, precum şi cu scopul urmărit de acest act normativ, instanţa de fond aducând prin hotărârea de fond şi câteva aprecieri cu caracter general, de natură să pună în lumină raţiunea adoptării legislaţiei privind accesul la propriu dosar şi deconspirarea Securităţii, precum şi consecinţele hotărârilor judecătoreşti pronunţate în urma parcurgerii procedurilor prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâtul A. împotriva Sentinţei civile nr. 1838 din 19 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Sentinţei civile nr. 1838 din 19 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 martie 2020.

GGC - GV