Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1420/2019 AI generated

Rural development financing: statutory right of beneficiary to suspend contract and extend implementation period following authority's precautionary payment suspension during criminal investigation.

Case Number Decizia nr. 1420/2019
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Romania dismissed the appeal of the public funding authority as unfounded, thereby upholding the lower court’s decision that mandated the suspension of a rural development financing contract and the extension of its implementation period until the resolution of related criminal investigations. The dispute arose when the private beneficiary challenged the authority’s refusal to suspend the contract and extend the deadline, arguing that this right was a statutory consequence of the authority’s initial suspension of payments during an ongoing anti-corruption investigation involving the beneficiary. The Court held that the lower court correctly applied Article 8(3) of Emergency Ordinance No. 66/2011, which grants beneficiaries the right to a subsequent suspension of contract provisions and extension of implementation periods when the contracting authority has already suspended payments as a precautionary measure. The appellate court rejected the argument that the authority’s discretion precluded judicial intervention, finding that the authority’s refusal to grant the extension was unjustified given that the criminal charges against the beneficiary were ultimately acquitted, and the suspension was a direct result of the authority’s own precautionary measures.

Legislator headnote

AI generated

art. 8 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 5 C. pen, Art. 8 din O.U.G. nr. 66/2011, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 289 C. pen; Rural development financing: statutory right of beneficiary to suspend contract and extend implementation period following authority's precautionary payment suspension during criminal investigation: Excepţia tardivităţii recursului este neîntemeiată şi va fi respinsă, cererea de recurs fiind formulată în termen de 15 zile de la comunicarea sentinţei, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Sentinţa recurată a fost comunicată la data de 25.05.2016 (conform dovezii de înmânare aflate la dosarul de fond), iar cererea de recurs a fost înaintată instanţei de fond prin poştă, la data de 8.06.2016 .

Keywords

AI generated
suspension of payments judicial law statutory deadlines deadline for payment development charges right to development

Cited Legislation

AI generated
art. 8 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011
civ., aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011 şi art.
art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000
pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art.
art. 5 C. pen
78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen..
Art. 8 din O.U.G. nr. 66/2011
Art. 8 din O.U.G. nr. 66/2011 oferă doar posibilitatea, nu obligaţia autorităţii de a aplica măsura subsecventă de suspendare a contractului în baza prevederilor cuprinse în contractele/deciziile/ordinele/acordurile de finanţare.
art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
Excepţia tardivităţii recursului este neîntemeiată şi va fi respinsă, cererea de recurs fiind formulată în termen de 15 zile de la comunicarea sentinţei, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
art. 289 C. pen
78/2000, art. 289 C. pen.
art. 18 din Legea nr. 554/2004
pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 181 alin.
art. 2531 alin. (1) C. pen
şi art. 2531 alin. (1) C. pen.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, reclamanta A. PFA a chemat în judecată pârâţii Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 2 Sud-Est Constanţa şi a solicitat obligarea pârâtelor la suspendarea contractului de finanţare nr. x încheiat în anul 2013 între reclamantă şi Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit până la soluţionarea aspectelor ce fac obiectul dosarului penal nr. x/2013 aflat pe rolul DNA Constanţa, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, cu consecinţa plaţii unei sume de 100 RON/zi de întârziere în caz de nerespectare a acesteia, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Reclamanta a modificat cererea de chemare în judecată şi a solicitat obligarea pârâtelor la suspendarea contractului de finanţare nr. x încheiat în anul 2013 până la soluţionarea aspectelor care fac obiectul dosarului penal nr. x/2013 aflat pe rolul DNA Constanţa, cu consecinţa prelungirii perioadei de implementare a contractului cu durata suspendării, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, cu consecinţa plăţii unei sume de 100 RON/zi de întârziere în caz de nerespectare a acesteia. În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtelor la suspendarea contractului de finanţare pe o perioadă de 6 luni, cu consecinţa prelungirii perioadei de implementare a contractului cu durata suspendării, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, cu consecinţa plăţii unei sume de 100 RON/zi de întârziere în caz de nerespectare a acesteia.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

3. Prin Sentinţa nr. 57 din 31 martie 2016, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a hotărât următoarele:

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 2 Constanţa, invocată de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale; a respins acţiunea formulată de reclamanta A. -Persoană Fizică Autorizată în contradictoriu cu pârâtul Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 2 Constanţa, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

- a admis acţiunea, astfel cum a fost modificată, promovată de reclamanta A. - Persoană Fizică Autorizată în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale; a obligat pârâta să emită decizie privind suspendarea aplicării prevederilor contractului de finanţare nr. x/12.06.2013 până la finalizarea cercetărilor penale în dosarul penal nr. x/2013 înregistrat la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, în vederea prelungirii perioadei de implementare a contractului de finanţare menţionat.

- a obligat pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale să plătească reclamantei suma de 1200 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

III Recursul formulat de pârâtă

4. Împotriva Sentinţei nr. 57 din 31 martie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, cu invocarea motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011 şi art. 11 din Anexa I la contractul de finanţare şi a Ghidului Solicitantului în ceea ce priveşte condiţiile de acordare a fondurilor nerambursabile prin FEADR, a solicitat admiterea recursului şi casarea sentinţei civile, în sensul respingerii acţiunii formulate ca neîntemeiată.

5. În motivarea recursului, a arătat că un prim motiv de recurs vizează stadiul cercetărilor penale în Dosarul nr. x/2013. Prin Ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale din data de 24 mai 2016, în dosarul x/2013 al DNA - Serviciul Teritorial Constanţa, i s-a adus la cunoştinţă măsura punerii în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpaţii A. şi B. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen.. Verificările au vizat documente false folosite de A. în vederea obţinerii pe nedrept a finanţării decontate în cadrul contractului de finanţare, în urma depunerii documentelor false acesteia fiindu-i decontată suma de 24.000 euro (prima tranşă de plată) în cadrul contractului de finanţare. În acest sens, se constituie parte civilă în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2013, situaţie care va avea drept consecinţă recuperarea întregii finanţări acordate, precum şi încetarea contractului de finanţare.

6. Aşadar, întrucât urmează a se recupera tranşa de plată acordată, precum şi încetarea contractului, nu mai poate subzista măsura suspendării până la finalizarea cercetărilor în dosarul penal nr. x/2013, în vederea prelungirii perioadei de implementare a contractului, iar o hotărâre definitivă în acest sens ar fi imposibil de pus în executare.

7. Un alt motiv de recurs vizează nereţinerea de către instanţa de fond a dispoziţiilor Manualului operaţional de procedura privind tranziţia angajamentelor legale de finanţare încheiate potrivit PNDR 2007 - 2013 pentru finanţare din PNDR 2014 - 2020, potrivit căruia, în conformitate cu prevederile cap. 19.1 "Dispoziţii tranzitorii" din cadrul PNDR 2014 - 2020, a legislaţiei europene relevante, respectiv art. 3 din R (UE) nr. 1310/2013 şi art. 16 din R (UE) nr. 807/2014, şi a art. III din H.G. nr. 536/2015, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale va analiza posibilitatea prelungirii după data de 31.12.2015 a duratei de execuţie a contractelor de finanţare încheiate în cadrul PNDR 2007 - 2013. Dispoziţiile menţionate se aplică beneficiarilor care se încadrează în condiţiile de tranziţie referitoare la nivelul de plăti efectuate, dispoziţii menţionate la cap. III, pct. 3.1.1 şi 3.1.2 din Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 2228/2015 de aprobare a "Manualului operaţional de procedura privind tranziţia angajamentelor legale de finanţare încheiate potrivit PNDR 2007 - 2013 pentru finanţare din PNDR 2014 - 2020".

8. În funcţie de stadiul de implementare, aceste proiecte vor fi preluate integral sau parţial, din perioada de programare 2007 - 2013 în perioada de programare 2014 - 2020 şi vor fi finanţate potrivit Capitolului 19 din PNDR 2014 - 2020. Fac obiectul tranziţiei proiectele contractate până la data de 31 decembrie 2015 pentru care documentaţia originală nu a putut fi instrumentată de către AFIR. Data până la care se poate extinde perioada contractuală şi până la care se pot face plăţi pentru beneficiarii PNDR 2007 - 2013 este 30 septembrie 2016. Aşadar, măsura dispusă de instanţa de fond este netemeinică şi nelegală, o astfel de măsură nefiind posibilă având în vedere termenele de finalizare a contractelor asumate prin P.N.D.R. 2007 - 2013, astfel că efectuarea unor plăţi după data închiderii programului vor fi suportate exclusiv de la bugetul de stat, rezultând astfel consecinţe puternice negative asupra bugetului naţional.

9. Art. 8 din O.U.G. nr. 66/2011 oferă doar posibilitatea, nu obligaţia autorităţii de a aplica măsura subsecventă de suspendare a contractului în baza prevederilor cuprinse în contractele/deciziile/ordinele/acordurile de finanţare. O eventuală măsură de suspendare se poate dispune doar în situaţiile în care contractele/deciziile/ordinele sau acordurile de finanţare o permit, doar în situaţia în care măsura suspendării vizează interesul public şi constituie situaţii urgente şi extraordinare a căror reglementare nu mai poate fi amânată. Se oferă posibilitatea suspendării doar în situaţia în care nu se aduce atingere dreptului autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor europene şi doar în situaţia în care acordurile de finanţare o permit, în speţă nefiind îndeplinite aceste condiţii, fiind demarat noul Program Naţional de Dezvoltare Rurală 2014 - 2020. În plus, nu poate fi admisă o măsură de suspendare a contractului până la un termen incert, mai ales că beneficiara şi-a asumat, printr-un plan de afaceri, îndeplinirea unor obiective şi venituri pe o perioadă de 5 ani, urmărind dezvoltarea succesivă a fermei, prin creşterea numărului de animale şi a suprafeţei.

10. Contractele de finanţare având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil sunt contracte administrative, conform calităţii părţilor şi a obiectului lor, având, de asemenea, şi caracter intuitu personae, fiind încheiat integral şi exclusiv în considerarea condiţiilor îndeplinite de persoana beneficiarului, rezultate în urma unui proces riguros de evaluare, verificare şi selecţie, exercitat de compartimentele de specialitate ale Agenţiei, atât la momentul depunerii cererii de finanţare, cât şi pe parcursul tuturor etapelor contractuale ulterioare. Astfel, chiar dacă contractul de finanţare este un contract administrativ, acesta nu îşi pierde caracterul de contract bilateral, fiind necesar pentru încheierea acestuia acordul de voinţă al ambelor părţi. Prin urmare, instanţa de fond nu se poate substitui autorităţii contractante în ceea ce priveşte acordul de voinţă al autorităţii contractante în vederea dispunerii unor măsuri în derularea unui contract de finanţare, ce reprezintă legea părţilor, atâta timp cât beneficiara şi-a asumat obligaţii ferme.

11. În accepţiunea contractului de finanţare intervenit între părţi, beneficiarul este în mod direct răspunzător de cunoaşterea condiţiilor de acordare a finanţării nerambursabile şi de solicitare a finanţării în concordanţă cu aceste condiţii, A.F.I.R. având un rol de supraveghere a procesului de implementare a unui proiect, cu toate etapele pe care le presupune, prin diferite niveluri de verificare şi proceduri acreditate de Comisia Europeană. Beneficiarul este responsabil de funcţionalitatea investiţiei în concordanţă cu condiţiile de accesare a finanţării nerambursabile astfel cum acestea sunt prevăzute în contractual de finanţare, Ghidul Solicitantului, legislaţia naţională şi europeană. În mod evident, beneficiarul a avut cunoştinţă despre aplicarea legislaţiei în materia acordării fondurilor europene nerambursabile încă de la momentul întocmirii cererii de finanţare prin Ghidul Solicitantului pentru măsura 112, ghid pus la dispoziţia potenţialilor beneficiari, precum şi de dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011.

12. Recurenta a depus la dosar înscrisuri.

IV Apărările formulate de intimata reclamantă

13. Intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii recursului şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

14. Cu privire la primul motiv invocat de recurentă, stadiul cercetărilor penale în Dosarul nr. x/2013 privind beneficiara A., acesta nu reprezintă un motiv de recurs, având în vedere faptul că sunt într-o cale de atac, iar recursul trebuie să vizeze o eventuală netemeinicie a hotărârii instanţei de fond, nu alte aspecte ulterioare. Procedura pe care o va pune în aplicare recurenta nu este relevantă în cauză, trebuie analizat dacă instanţa de fond a aplicat corect sau nu normele de drept material. Singurele aprecieri sunt legate de demersurile pe care le va întreprinde AFIR, deşi, până la pronunţarea instanţei în actualul dosar, hotărârea fondului prezintă o autoritate de lucru judecat provizorie de care recurenta trebuie sa ţină cont.

15. Cel de-al doilea motiv de recurs se referă la nereţinerea de către instanţa de fond a dispoziţiilor Manualului operaţional de procedură privind tranzacţia angajamentelor legate de finanţare încheiate potrivit PNDR 2007 - 2013 pentru finanţare din PNDR 2014 - 2020, însă în întâmpinarea formulată de AFIR sau în notele de şedinţă depuse în dosar sau chiar în concluziile verbale nu s-a făcut nicio trimitere la acesta, astfel încât nici această motivaţie nu poate fi apreciată ca motiv de recurs.

16. Afirmaţiile pârâtei că în speţă nu este posibilă suspendarea întrucât plăţile după data efectuării programului vor fi suportate exclusiv de la bugetul de stat vine în contradicţie cu suspendarea plăţii tranşei a doua, care, de asemenea, este dispusă pe acelaşi termen, finalizarea cercetărilor. Atât timp cât şi contractul şi O.U.G. nr. 66/2011 permit suspendarea plăţii şi/sau contractului, legiuitorul, cunoscând clar definiţia termenului de "suspendare", a luat în calcul şi variantele când suspendarea putea depăşi durata contractului, mai ales că în cazul de faţă contractul a fost încheiat la sfârşitul Programului Naţional de Dezvoltare Rurala 2007 - 2013, astfel încât afirmaţiile pârâtei nu se susţin pe dispoziţiile legale. De altfel, însăşi recurenta face trimitere la Manualul operaţional de procedură privind tranzacţia angajamentelor legate de finanţare încheiate potrivit PNDR 2007 - 2013 pentru finanţare din PNDR 2014 - 2020, în acest sens au fost încheiate şi actele adiţionale.

17. Intimata a depus la dosar înscrisuri.

V Considerentele Înaltei Curţi asupra excepţiei tardivităţii recursului şi asupra recursului

18. Excepţia tardivităţii recursului este neîntemeiată şi va fi respinsă, cererea de recurs fiind formulată în termen de 15 zile de la comunicarea sentinţei, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Sentinţa recurată a fost comunicată la data de 25.05.2016 (conform dovezii de înmânare aflate la dosarul de fond), iar cererea de recurs a fost înaintată instanţei de fond prin poştă, la data de 8.06.2016 .

19. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivului de casare invocat, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, având în vedere şi proba cu înscrisurile depuse în recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

20. Între recurenta pârâtă Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, în prezent Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, în calitate de autoritate contractantă, şi intimata reclamantă A. Persoană Fizică Autorizată, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de finanţare nr. x/12.06.2013, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile de către autoritatea contractantă pentru punerea în aplicare a cererii de finanţare nr. x intitulată "Dezvoltarea fermei vegetale A. PF", durata de execuţie a contractului fiind de maxim 36 de luni, începând cu data semnării contractului de finanţare de ambele părţi.

21. Potrivit art. 3 din contract, autoritatea contractantă s-a angajat să acorde sprijin financiar nerambursabil sub forma de primă pentru instalarea tinerilor fermieri, de maxim 40.000 euro, echivalentul a maxim 177.780 RON, astfel: prima tranşă de maxim 24.000 euro, echivalentul a maxim 106.668 RON, reprezentând 60% din valoarea totală, a doua tranşă de maximum 16.000 euro, echivalentul a maxim 71.112 RON, reprezentând 40% din valoarea totală. Reclamantei i-a fost achitată prima tranşă din suma totală de plată.

22. Prin adresa din 07.10.2014, DNA - Serviciul Teritorial Constanţa a comunicat AFIR, la solicitarea acesteia nr. 6236/01.10.2014 privind stadiul cercetărilor în dosarul penal nr. x/2013 referitor la beneficiarul A. PFA, în legătură cu proiectul "Dezvoltarea fermei vegetale A.", conform contractului de finanţare nr. x/12.06.2013, că prin ordonanţa din 24.07.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale în rem cu privire la comiterea infracţiunilor de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, având drept consecinţă obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

23. Prin adresa nr. x/09.10.2014, intitulată "Notificarea beneficiarului cu privire la suspendarea plăţii", AFIR a adus la cunoştinţa beneficiarului faptul că, urmare a adresei DNA - Serviciul Teritorial Constanţa, înregistrate la CRFIR Constanţa cu nr. x/08.10.2014, în conformitate cu art. 11 alin. (4) din contractul de finanţare, plata cererii de plată a fost suspendată până la finalizarea cercetărilor. Reclamanta a formulat contestaţie în instanţă, prin Decizia nr. 151/CA/23.09.2015 a Curţii de Apel Constanţa fiind respinsă acţiunea ca nefondată.

24. Prin cererea adresată pârâtei AFIR la data de 27.04.2015, reclamanta a solicitat suspendarea derulării Contractului de finanţare nr. x/12.06.2013, iar prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 16.09.2015, modificată, admisă prin sentinţa recurată, a solicitat obligarea pârâtelor la suspendarea aplicării prevederilor contractului de finanţare nr. x încheiat în anul 2013 până la finalizarea cercetărilor penale în dosarul penal nr. x/2013, înregistrat la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, în vederea prelungirii perioadei de implementare a contractului de finanţare menţionat.

25. La data de 1.02.2016 a fost încheiat între părţi, în baza Ordinului MADR nr. 2228/2015 pentru aprobarea Manualului operaţional de procedură privind tranziţia angajamentelor legate de finanţare încheiate potrivit PNDR 2007 - 2013 pentru finanţare din PNDR 2014 - 2020, actul adiţional nr. x la contractul de finanţare nr. x/12.06.2013, prin care s-a aprobat continuarea implementării proiectului cu titlul "Dezvoltarea fermei vegetale A. PF" şi depunerea tranşelor de plată, în vederea decontării în cadrul PNDR 2014 - 2020 în baza Contractului de finanţare nr. x/12.06.2013. La solicitarea reclamantei de clarificare a duratei de execuţie a contractului în discuţie, prin adresa din data de 19.02.2016 AFIR a precizat că aceasta este de 36 de luni de la data semnării contractului cadru, şi anume 12.06.2016, conform articolului 2.

26. Motivul de casare invocat de recurenta pârâtă privind încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material este nefondat.

27. Ca urmare a faptului că în dosarul penal nr. x/2013 înregistrat la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, privind pe reclamanta A. PFA, beneficiar în contractul de finanţare nr. x/12.06.2013, s-a dispus începerea urmăririi penale în rem cu privire la comiterea infracţiunilor de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, având drept consecinţă obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, pârâta AFIR a suspendat, în conformitate cu art. 11 alin. (4) din anexa I a contractului de finanţare, plata cererii de plată până la finalizarea cercetărilor, contestaţia reclamantei cu privire la această suspendare fiind respinsă ca nefondată prin Decizia nr. 151/CA/23.09.2015 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa.

28. Dispoziţiile art. 11 alin. (4) din anexa I a contractului de finanţare, prevăd că "Anterior încetării Contractului de Finanţare, autoritatea Contractantă poate suspenda contractul şi/sau plata ca o măsură de precauţie, fără o avertizare prealabilă.".

29. Reclamanta a solicitat suspendarea aplicării prevederilor contractului de finanţare nr. x încheiat în anul 2013 până la finalizarea cercetărilor penale în dosarul penal nr. x/2013, în vederea prelungirii perioadei de implementare a contractului de finanţare menţionat.

30. Raportat la situaţia de fapt reţinută în cauză, instanţa de fond a aplicat în mod corect dispoziţiile art. 8 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

31. Potrivit art. 8 din O.U.G. nr. 66/2011: (1) Autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia să sesizeze de îndată DLAF şi organele de urmărire penală în cazul constatării unor indicii de fraudă sau de tentativă de fraudă. (2) În cazul în care, ca urmare a sesizării menţionate la alin. (1), organul de urmărire penală transmite cazul spre soluţionare instanţelor de judecată, autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene are obligaţia luării următoarelor măsuri până la pronunţarea deciziei definitive a instanţei privind caracterul penal sau nepenal al faptei incriminate: a) pentru beneficiarii privaţi suspendă aplicarea prevederilor contractului/deciziei/ordinului/acordului de finanţare şi în mod subsecvent suspendă plata/rambursarea tuturor sumelor solicitate de beneficiar; b) pentru beneficiarii publici suspendă plata/rambursarea tuturor sumelor solicitate de beneficiar aferente contractului economic pentru care a fost formulată sesizarea. (3) Prevederile alin. (2) nu aduc atingere dreptului autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor europene de a lua măsuri privind suspendarea plăţilor/rambursărilor către beneficiari în baza prevederilor cuprinse în contractele/deciziile/ordinele/acordurile de finanţare. În acest caz, la solicitarea beneficiarului, se poate aplica drept măsură subsecventă şi suspendarea aplicării prevederilor contractelor/deciziilor/ordinelor/acordurilor de finanţare în vederea prelungirii perioadei de implementare a acestora.".

32. Art. 8 alin. (3) teza a doua prevede, aşadar, posibilitatea, la solicitarea beneficiarului, în cazul în care autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene a luat măsura privind suspendarea plăţilor către beneficiar în baza prevederilor cuprinse în contractul de finanţare, de suspendare a aplicării prevederilor contractului în vederea prelungirii perioadei de implementare a acestuia.

33. Motivul de recurs privind imposibilitatea de punere în executare a hotărârii de suspendare a contractului de finanţare până la finalizarea cercetărilor penale, în vederea prelungirii perioadei de implementare a contractului de finanţare menţionat, faţă de stadiul cercetărilor penale în Dosarul nr. x/2013, şi anume Ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale din data de 24 mai 2016 a DNA - Serviciul Teritorial Constanţa pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie cu aplicarea art. 5 C. pen., întrucât recurenta s-a constituit parte civilă, având drept consecinţă recuperarea întregii finanţări acordate şi încetarea contractului de finanţare, este nefondat.

34. În acest sens, se are în vedere faptul că prin Decizia penală nr. 484 din 25 aprilie 2018, definitivă, Curtea de Apel Constanţa a achitat inculpata A. pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 5 C. pen., art. 289 C. pen. şi art. 5 C. pen., art. 2531 alin. (1) şi art. 5 C. pen., şi a respins acţiunile civile formulate de MADR prin AFIR .

35. Motivul de recurs privind faptul că instanţa de fond nu a reţinut dispoziţiile Manualului operaţional de procedura privind tranziţia angajamentelor legale de finanţare încheiate potrivit PNDR 2007 - 2013 pentru finanţare din PNDR 2014 - 2020, măsura dispusă de instanţa de fond nefiind posibilă având în vedere termenele de finalizare a contractelor asumate prin P.N.D.R. 2007 - 2013, astfel că efectuarea unor plăţi după data închiderii programului vor fi suportate exclusiv de la bugetul de stat, rezultând astfel consecinţe puternice negative asupra bugetului naţional, este nefondat.

36. Instanţa de fond a reţinut demararea noului Program Naţional de Dezvoltare Rurală 2014 - 2020 şi faptul că prin actul adiţional la contract s-a aprobat continuarea implementării proiectului în vederea decontării în cadrul PNDR 2014 - 2020. Astfel cum s-a prezentat anterior, la data de 1.02.2016 a fost încheiat între părţi actul adiţional nr. x la contractul de finanţare, în baza Ordinului MADR nr. 2228/2015 pentru aprobarea Manualului operaţional de procedură privind tranziţia angajamentelor legate de finanţare încheiate potrivit PNDR 2007 - 2013 pentru finanţare din PNDR 2014 - 2020, prin care s-a aprobat continuarea implementării proiectului şi depunerea tranşelor de plată în vederea decontării în cadrul PNDR 2014 - 2020.

37. Consecinţele invocate de reclamantă nu sunt de natură să conducă la concluzia că sentinţa este nelegală, în condiţiile în care dispoziţia instanţei se circumscrie dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011, însăşi recurenta procedând la aplicarea dispoziţiilor art. 11 alin. (4) din anexa I a contractului de finanţare, care prevăd că autoritatea contractantă poate suspenda contractul şi/sau plata ca o măsură de precauţie, posibilitate prevăzută şi de art. 8 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011.

38. Motivele de recurs privind faptul că dispoziţiile art. 8 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011 oferă doar posibilitatea, nu obligaţia autorităţii contractante de a aplica o măsură subsecventă de suspendare a contractului, care poate fi dispusă doar în situaţia în care vizează interesul public şi constituie situaţii urgente şi extraordinare, imposibilitatea unei asemenea măsuri până la un termen incert, întrucât beneficiara şi-a asumat, printr-un plan de afaceri, îndeplinirea unor obiective şi venituri pe o perioada de 5 ani, iar instanţa de fond nu se poate substitui autorităţii contractante în ceea ce priveşte acordul de voinţă al autorităţii contractante, beneficiarul fiind responsabil de funcţionalitatea investiţiei în concordanţă cu condiţiile de accesare a finanţării nerambursabile prevăzute în contractul de finanţare, Ghidul Solicitantului pentru măsura 112, sunt, de asemenea, nefondate.

39. Astfel cum s-a reţinut şi anterior, dispoziţia instanţei de obligare a pârâtei la suspendarea aplicării prevederilor contractului de finanţare este prevăzută de dispoziţiile art. 8 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011. Instanţa de fond nu s-a substituit autorităţii contractante în ceea ce priveşte acordul de voinţă al autorităţii contractante, ci a cenzurat refuzul acesteia de aplicare a unor dispoziţii legale care conferă beneficiarului unui contract de finanţare, în situaţia suspendării plăţii, dreptul la suspendarea aplicării prevederilor contractului în vederea prelungirii perioadei de implementare a acestora, refuz pe care pe care l-a apreciat, în contextul probatoriului administrat în cauză, ca fiind nejustificat.

40. Potrivit dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, atunci când obiectul acţiunii în contencios administrativ îl formează un contract administrativ, în funcţie de starea de fapt, instanţa poate inclusiv să oblige autoritatea publică să încheie contractul la care reclamantul este îndrituit, să impună uneia dintre părţi îndeplinirea unei anumite obligaţii.

41. În mod corect a apreciat instanţa de fond că nu este necesar ca o atare măsură să vizeze interesul public sau situaţii urgente/extraordinare, aceste condiţii nefiind prevăzute de norma legală aplicată, o asemenea interpretare însemnând a lăsa practic fără conţinut dispoziţia care se referă expres la prelungirea perioadei de implementare. Cu atât mai mult se impune a se ţine seama de faptul că situaţia a fost determinată de măsura luată de pârâtă, de suspendare a plăţii contractului de finanţare până la finalizarea cercetărilor în dosarul penal nr. x/2013, iar în prezent se impune a se avea în vedere şi soluţia definitivă a instanţei penale, Decizia penală nr. 484 din 25 aprilie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, prin care inculpata A. a fost achitată pentru infracţiunile prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen. şi art. 2531 alin. (1) C. pen.

42. De asemenea, în mod corect a apreciat instanţa de fond că refuzul pârâtei de a acorda suspendarea solicitată este nejustificat, în condiţiile în care reclamanta a formulat solicitarea de suspendare, pe care a motivat-o corespunzător, prin prisma prejudicierii vădite a intereselor sale în ipoteza derulării în continuare a contractului fără ca autoritatea contractantă să-i acorde în termen cea de-a doua tranşă de plată. Deşi textul de lege oferă doar posibilitatea, nu şi obligaţia pentru autoritatea contractantă de a suspenda aplicarea prevederilor contractului, în egală măsură dispoziţiile legale relevă dreptul beneficiarului în acest sens, ca o măsură subsecventă suspendării executării obligaţiei autorităţii contractante de a acorda tranşa a II-a de plată.

43. Pârâta nu a învederat niciun fel de împrejurări obiective care să conducă la concluzia că se impune ca beneficiarului finanţării să i se refuze, pentru motive justificate, posibilitatea prevăzută de lege, de suspendare a aplicării prevederilor contractului în vederea prelungirii perioadei de implementare a acestuia. În condiţiile în care însăşi recurenta pârâtă a dispus suspendarea plăţii, pentru împrejurări infirmate definitiv ulterior de instanţa penală, este neîntemeiată invocarea de către aceasta a obligaţiilor asumate de beneficiar, întrucât prin contractul de finanţare inclusiv autoritatea contractantă s-a angajat să acorde sprijin financiar, iar ulterior a suspendat plata acestuia în baza unor dispoziţii care prevăd, ca măsură subsecventă, şi posibilitatea de suspendare a aplicării prevederilor contractului în vederea prelungirii perioadei de implementare a acestuia.

44. Pentru toate aceste motive, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt nefondate, sentinţa recurată, prin care a fost admisă acţiunea formulată de reclamantă, este legală, fiind pronunţată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, a dispoziţiilor legale aplicabile contractului încheiat între părţi, raportat la situaţia de fapt rezultată din probele administrate.

VI Soluţia instanţei de recurs

45. Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare invocate de recurenta pârâtă, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Resping excepţia tardivităţii recursului.

Respinge recursul formulat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei nr. 57 din 31 martie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 martie 2019.

GGC - GV