Scope of summary review for administrative act suspension: prohibition of merits analysis in justifiable case test

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, la data de 6 septembrie 2017, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâtul OFICIUL NAŢIONAL PENTRU JOCURI DE NOROC solicitând suspendarea executării Deciziei nr. 1505 din 24 august 2017, emisă de Preşedintele Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc, decizie prin intermediul căreia s-a dispus revocarea Licenţei de organizare a jocurilor de noroc tradiţionale tip pariuri în cotă fixă nr. x precum şi încetarea valabilităţii Autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc tradiţionale tip pariuri în cotă fixă nr. x, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anularea aceleiaşi decizii,

Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 4654 din 29 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată cererea de suspendare formulat de SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL NAŢIONAL PENTRU JOCURI DE NOROC.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a depus recurs reclamanta A. SRL prin administrator judiciar BFJ B., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta susţine, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond este nelegală întrucât a fost data cu aplicarea greşită a normelor de drept material cuprinse la art. 14 alin. (1) şi art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În opinia recurentei, contrar celor reţinute de instanţa de fond, cazul bine justificat, ca şi cerinţa dispunerii măsurii suspendării executării actului administrativ, poate fi argumentat şi prin invocarea unor aspecte ce ţin de legalitatea actului administrativ, care vizează fondul actului administrativ a cărei suspendare se solicită.

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei privind prevenirea unei pagube iminente, prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond constatând că nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat şi având în vedere cerinţa îndeplinirii cumulative a acestor două condiţii, a reţinut că nu se mai impune analiza condiţiei producerii unei pagube iminente.

Având în vedere dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, precum şi faptul că prima instanţă a judecat cauza pe fond şi nu pe excepţie, recurenta solicită ca instanţa de recurs, în cazul admiterii recursului, să rejudece cauza pe fond, în analiza îndeplinirii condiţiei privind prevenirea unei pagube iminente, urmând să aibă în vedere aspectele invocate de recurentă în faţa instanţei de fond prin cererea de suspendare şi răspunsul la întâmpinare.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimaţi şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Argumentele de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Deciziei nr. 1505 din 24 august 2017, emisă de Preşedintele Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc, decizie prin intermediul căreia s-a dispus revocarea Licenţei de organizare a jocurilor de noroc tradiţionale tip pariuri în cotă fixă nr. x precum şi încetarea valabilităţii Autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc tradiţionale tip pariuri în cotă fixă nr. x.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Prin prisma acestor condiţii, soluţia pronunţată de prima instanţă şi considerentele pe care s-a fundamentat sunt la adăpost de orice critică, întrucât s-a apreciat corect că nu se poate constata ca fiind un motiv de aparentă nelegalitate analizarea proporţionalităţii, a echităţii şi a temeiniciei măsurii adoptate sau efectelor deciziei asupra bugetului de stat, întrucât analiza consecinţelor produse antamează fondul şi cazul bine justificat se referă la motive de aparentă nelegalitate şi nu de temeinicie.

Aşadar, motivele de nelegalitate circumscrise de recurenta-reclamantă cazului bine justificat nu pot fi decelate printr-o verificare a aparenţei dreptului, ci necesită o evaluare a aspectelor de fond, care ar depăşi limitele procedurii sumare a suspendării de executare.

Instanţa de control judiciar reţine că aparenţa de nelegalitate poate viza şi aspecte de drept material, însă este esenţial ca motivele identificate să fie evidente, să nu implice examinarea fondului cauzei.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Or, în speţă, recurenta-reclamantă a invocat ca împrejurări de fapt şi de drept care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor administrative a căror suspendare se cere, tocmai criticile de nelegalitate care urmează/ar urma să fie analizate de instanţa învestită cu cererea de anulare a respectivelor acte.

Prin urmare, în mod corect prima instanţă a reţinut faptul că s-au invocat aspecte ce ţin de fondul cauzei care nu pot fi analizate într-o cerere de suspendare, în cadrul căreia nu se poate antama fondul dreptului dedus judecăţii.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, prevăzută de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, deşi nu se mai impune a fi analizată, ambele condiţii trebuind să fie îndeplinite cumulativ, se reţine că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu, or, în speţă, nu s-a făcut o astfel de dovadă în sensul prevederilor legale menţionate

Recurenta-reclamantă nu a făcut dovada producerii unei pagube iminente, ca urmare a revocării licenţei emise de instituţia intimată, motiv pentru care susţinerile recurentei nu pot fi reţinute.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de A. SRL prin administrator judiciar BFJ B. împotriva Sentinţei nr. 4654 din 29 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 ianuarie 2019.

GGC - CP