Financial correction for restrictive public procurement qualification criteria in EU-funded project

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2014, reclamanta Autoritatea Naţională pentru Turism a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, acţiune prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 182/29.05.2014 privind respingerea Contestaţiei nr. x/29.04.2014 şi a notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/24.03.2014.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

2. Prin Sentinţa nr. 599 din 24 februarie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta Autoritatea Naţională pentru Turism, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, ca nefondată.

III Recursul formulat de reclamantă

3. Împotriva Sentinţei nr. 599 din 24 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta Autoritatea Naţională pentru Turism, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi rejudecarea fondului cauzei.

4. În motivarea recursului, reclamanta a arătat că hotărârea judecătorească recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Prin titlul de creanţă nr. x/24.03.2014 s-a constatat în mod greşit că în cadrul procedurii de atribuire pentru atribuirea contractului de achiziţie publică nr. x s-au încălcat prevederile legislaţiei naţionale, respectiv art. 2 alin. (1) lit. a), art. 178 alin. (2) art. 188 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 8 din H.G. nr. 925/2006, precum şi prevederile Directivei 18/2004 a Parlamentului European şi a Consiliului privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţie publice de lucrări, de bunuri şi de servicii. Cerinţele ce fac obiectul notei de constatare se regăsesc la nivelul caietului de sarcini şi au fost stabilite pentru a satisface necesităţile instituţiei, având ca punct de plecare documentaţii de atribuire similare publicate la acel moment.

5. Elaborarea documentaţiei şi derularea procedurii de atribuire s-au realizat anterior verificării documentaţiilor de atribuire de către ANRMAP (septembrie 2011) şi totodată anterior publicării unor documente care au clarificat/explicitat anumite aspecte referitoare la cerinţe de calificare considerate restrictive şi modul de aplicare a corecţiilor financiare aplicabile acestora. Ordinul nr. 509 din 14.09.2011 a fost publicat ulterior atribuirii contractului nr. x/08.11.2011; O.U.G. nr. 66 din 29 iunie 2011 a fost publicată ulterior elaborării documentaţiei de atribuire pentru contractul nr. x/08.11.2011, justificarea cerinţelor impuse la nivelul caietului de sarcini a fost transmisă Autorităţii de Management pentru POR prin adresa nr. x/07.08.2013, introducerea acestor specificaţii tehnice nu a avut ca efect favorizarea sau eliminarea anumitor operatori economici, astfel că nu se poate reţine în cauză prezenţa unei nereguli, în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

6. Potrivit prevederilor legale, pentru a fi în prezenţa unei nereguli trebuie să existe o abatere, care constă în acţiunea/inacţiunea beneficiarului prin care s-au încălcat prevederile legale în vigoare şi ale contractului de finanţare, precum şi un prejudiciu. În speţă, nu există o acţiune a beneficiarului de a se abate de la dispoziţiile legale în materia achiziţiilor publice, precum şi de la prevederile contractului de finanţare, prin nerespectarea de către acesta în cadrul procedurii de atribuire a contractului de furnizare, întrucât, astfel cum a demonstrat, în cauză nu există o încălcare a unor prevederi legale exprese care să interzică şi să sancţioneze formularea unei astfel de cerinţe. O altă condiţie este producerea de prejudicii atât bugetului Uniunii Europene cât şi bugetului de stat, prin încasarea de către beneficiar a unor sume plătite necuvenit. Or, în cauză nu se poate reţine că prin formularea unei cerinţe aşa-zis restrictive s-a produs un prejudiciu bugetului de stat sau bugetului Uniunii Europene.

7. Se solicită anularea titlului de creanţă şi a actelor subsecvente pentru incompatibilitatea structurii de control, conform art. 20 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011, care reglementează situaţia incompatibilităţii structurii de control în cazul în care aceasta este organizată în interiorul autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene şi este necesară investigarea unor posibile nereguli în gestiunea fondurilor europene pentru care autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene are calitatea de beneficiar, situaţie aplicabilă speţei în cauză.

8. Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli - POR a efectuat controlul şi a aplicat corecţii financiare asupra unui contract de achiziţie publică încheiat în implementarea unui proiect al cărui beneficiar era însăşi autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor comunitare, respectiv Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, care pentru implementarea proiectului a încheiat şi executat contractul de achiziţie publică, astfel că structura de control a reţinut, în mod neîntemeiat şi nelegal, că beneficiar al proiectului în cauză este Autoritatea Naţională pentru Turism; în ambele situaţii descrise de dispoziţiile lit. a) şi b) ale alin. (3) ale art. 20, incompatibilitatea structurii de control este sancţionată de către legiuitor; calitatea de beneficiar îi aparţine Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, iar autoritate cu competenţe în gestionarea fondurilor europene care poate fi stabilită ca debitor este acelaşi Minister al Dezvoltării Regionale şi Turismului care a efectuat plăţile în cadrul contractului precum şi a celei din urmă rambursări de plată aferentă contractului, în anul 2012.

9. Incompatibilitatea structurii de control rezidă din actele normative de organizare şi funcţionare, respectiv anexa nr. 1 din H.G. nr. 1631/2009, ce cuprinde structura organizatorică a ministerului, precum şi din prevederile art. 5, pct. IV, lit. c), coroborat cu art. 12 al aceluiaşi act normativ şi art. 9 din H.G. nr. 457/2008; în cadrul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului sunt organizate sub formă unor direcţii Autoritatea de management pentru Programul operaţional regional, precum şi structura de control, respectiv Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli.

10. Reorganizarea administraţiei publice centrale ce a avut loc în luna decembrie 2012, în baza O.U.G. nr. 96/2012, nu a avut influenţă asupra modului de organizare şi funcţionare a structurii de control şi a autorităţii de management, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 11 alin. (1) din H.G. nr. 1/2013, cu modificările şi completările ulterioare. Preluarea activităţilor şi structurilor specializate din domeniul turismului de către Ministerul Economiei, respectiv Autoritatea Naţională pentru Turism, nu avea cum să conducă la preluarea calităţii de beneficiar al fondurilor europene, întrucât încheierea şi executarea contractului de achiziţie publică, respectiv efectuarea plăţilor din bugetul de stat şi rambursarea acestora s-au efectuat de către instituţia supusă reorganizării până la data adoptării O.U.G. nr. 96/2012. Potrivit art. 242 Noul C. civ., în cazul reorganizării persoanelor juridice supuse înregistrării, transmiterea drepturilor şi obligaţiilor se realizează atât între părţi, cât şi faţă de terţi, numai prin înregistrarea operaţiunii şi de la data acesteia, or, în speţă, nu se află în prezenţa unei transmiteri de drepturi şi obligaţii de la instituţia supusă reorganizării la instituţia nou-înfiinţată, întrucât acestea s-au stins odată cu executarea contractului, respectiv la data de 29.03.2012.

IV Apărările formulate de intimatul pârât

11. Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

V Considerentele Înaltei Curţi asupra excepţiei nulităţii recursului şi asupra recursului

12. Asupra excepţiei nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 489 C. proc. civ., potrivit cărora "(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3). (2) Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.", examinând motivele de recurs, Înalta Curte constată că, deşi în cererea de recurs se enunţă faptul că hotărârea judecătorească recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, motiv de casare prevăzut de art. 488 pct. 6) C. proc. civ., nu se invocă concret motive de recurs pentru analiza acestuia, motivele de recurs putând fi circumscrise motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, considerente pentru care va respinge excepţia nulităţii recursului.

13. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

14. Între Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului şi SC A. SRL s-a încheiat contractul de furnizare de produse nr. 354 din data de 08.11.2011, având ca obiect furnizarea de computere portabile pentru implementarea activităţilor ce fac obiectul Deciziei de finanţare nr. x/07.10.2011, SMIS 37960 Asistenţă tehnică, domeniul major de intervenţie "Sprijinirea implementării managementului şi evaluării Programului Operaţional Regional', proiect finanţat din POR 2007 - 2013, Axa Prioritară 6 "Asistenţă Tehnică" Domeniul major de intervenţie 6.1. Contractul a fost atribuit în urma organizării procedurii de cerere de ofertă, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006.

15. Prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/24.03.2014 emisă de Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli din cadrul Autorităţii de Management, s-a aplicat o corecţie financiară de 10% din valoarea contractului de achiziţie publică nr. x privind furnizarea de computere portabile, în temeiul pct. 2.3. din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările şi completările ulterioare, valoarea creanţei bugetare fiind în cuantum de 11.532 RON.

16. S-a constatat că, în cadrul procedurii de atribuire pentru atribuirea contractului de achiziţie publică nr. x, s-au încălcat prevederile legislaţiei naţionale, respectiv art. 2 alin. (1) lit. a), art. 178 alin. (2), art. 188 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 8 din H.G. nr. 925/2006, precum şi prevederile Directivei 18/2004 a Parlamentului European şi a Consiliului privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţie publice de lucrări, de bunuri şi de servicii, şi anume s-a reţinut că autoritatea contractantă a restricţionat nemotivat participarea la procedura de atribuire a oricăror posibili ofertanţi, prin impunerea de criterii de calificare nerelevante şi restrictive, nu a fost asigurată o competiţie adecvată, încălcându-se principiul concurenţei, cu efecte directe asupra eficienţei utilizării fondurilor publice.

17. Susţinerile recurentei privind faptul că s-a constatat în mod greşit că în cadrul procedurii de atribuire pentru atribuirea contractului de achiziţie publică nr. x s-au încălcat prevederile legale, sunt nefondate.

18. Referitor la Ordinul Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice nr. 509 din 14.09.2011 privind formularea criteriilor de calificare şi selecţie, publicat la data de 28 septembrie 2011, ulterior publicării documentaţiei de atribuire a contractului în cauză, s-a reţinut că Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/24.03.2014 nu a avut ca temei de drept actul Ordinul ANRMAP nr. 509/2011, astfel că aplicarea retroactivă a dispoziţiilor acestui act nu poate fi pusă în discuţie.

19. În ceea ce priveşte O.U.G. nr. 66 din 29 iunie 2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, în mod corect au fost înlăturate susţinerile reclamantei vizând aplicarea retroactivă a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011, care a abrogat O.G. nr. 79/2003. Prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, "Activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care sunt în desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările şi completările ulterioare", au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 66/2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 236/7.04.2015, prin care s-a constatat că se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârşirii neregulii calificarea neregulii şi stabilirea creanţelor bugetare, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului.

20. În ceea ce priveşte activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare desfăşurate după data intrării în vigoare a ordonanţei, procedura urmată de organele de control este cea prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011, iar calificarea neregulii şi stabilirea creanţelor bugetare se realizează potrivit actului normativ în vigoare la data săvârşirii neregulii.

21. Cu privire la posibilitatea aplicării corecţiilor financiare sau a declarării neeligibilităţii, în cazul nerespectării de către beneficiar a legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice, este de observat că prin Hotărârea pronunţată la data de 26.05.2016, în cauzele conexate C-260/14 şi C-261/14, Judeţul Neamţ şi Judeţul Bacău cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit că principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, cu condiţia să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare.

22. Referitor la susţinerile privind inexistenţa unei nereguli, întrucât nu există o acţiune a beneficiarului de a se abate de la dispoziţiile legale în materia achiziţiilor publice, precum şi de la prevederile deciziei de finanţare, introducerea specificaţiilor tehnice nu a avut ca efect favorizarea sau eliminarea anumitor operatori economici, aşa cum prevede art. 38 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, astfel că nu se poate reţine că în cauză este o neregulă, în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa de fond a înlăturat susţinerile în acest sens ale reclamantei printr-o analiză amplă a situaţiei de fapt, a cerinţelor menţionate în caietul de sarcini reţinute ca fiind restrictive, a incidenţei dispoziţiilor legale reţinute, a motivelor pentru care, raportat la acestea, contrar susţinerilor reclamantei, abaterile există, ele fiind în mod corect constatate şi individualizate de echipa de control prin intermediul Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/24.03.2015.

23. Potrivit dispoziţiilor art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, "Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerinţe minime referitoare la situaţia economica şi financiară şi/sau la capacitatea tehnică şi profesională, care ar conduce la restricţionarea participării la procedura de atribuire.".

24. Atunci când stabileşte criteriile de calificare şi selecţie, acestea trebuie să aibă o legătură concretă cu obiectul contractului care urmează a fi atribuit, conform art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006 autoritatea contractantă are obligaţia de a respecta principiul proporţionalităţii, iar "nivelul cerinţelor minime solicitate prin documentaţia de atribuire, precum şi documentele care probează îndeplinirea unor astfel de cerinţe trebuie să se limiteze numai la cele strict necesare pentru a se asigura îndeplinirea în condiţii optime a contractului respectiv, luând în considerare exigenţele specifice impuse de valoarea, natura şi complexitatea acestuia".

25. Dispoziţiile art. 188 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, prin care au fost transpuse prevederile art. 48 alin. (2) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii prevăd că "(1) în cazul aplicării unei proceduri pentru atribuirea unui contract de furnizare, în scopul verificării capacităţii tehnice şi/sau profesionale a ofertanţilor/candidaţilor, autoritatea contractantă are dreptul de a le solicita acestora, în funcţie de specificul, de cantitatea şi de complexitatea produselor ce urmează să fie furnizate şi numai în măsura în care aceste informaţii sunt relevante pentru îndeplinirea contractului, următoarele: a) o listă a principalelor livrări de produse efectuate în ultimii 3 ani, conţinând valori, perioade de livrare, beneficiari, indiferent dacă aceştia din urmă sunt autorităţi contractante sau clienţi privaţi. Livrările de produse se confirmă prin prezentarea unor certificate/documente emise sau contrasemnate de o autoritate ori de către clientul beneficiar. în cazul în care beneficiarul este un client privat şi, din motive obiective, operatorul economic nu are posibilitatea obţinerii unei certificări/confirmări din partea acestuia, demonstrarea livrărilor de produse se realizează printr-o declaraţie a operatorului economic; b) o declaraţie referitoare la echipamentele tehnice şi la măsurile aplicate în vederea asigurării calităţii, precum şi, dacă este cazul, la resursele de studiu şi cercetare; c) informaţii referitoare la personalul/organismul tehnic de specialitate de care dispune sau al cărui angajament de participare a fost obţinut de către candidat/ofertant, în special pentru asigurarea controlului calităţii; d) certificate sau alte documente emise de organisme abilitate în acest sens, care să ateste conformitatea produselor, identificată clar prin referire la specificaţii sau standarde relevante: e) mostre, descrieri şi/sau fotografii a căror autenticitate trebuie să poată fi demonstrată în cazul în care autoritatea contractanta solicită acest lucru.".

26. Astfel, cu privire la cerinţele ca "producătorul soluţiei antivirus să fie certificat de B. ca şi partener Gold", "producătorul trebuie să aibă minim 3 puncte de lucru proprii pe teritoriul României, precum şi o reţea de parteneri autorizaţi de service în minim 10 judeţe", având în vedere că nivelul cerinţelor minime solicitate de către autoritatea contractantă trebuie să se limiteze numai la cele strict necesare pentru a se asigura îndeplinirea în condiţii optime a contractului respectiv, luându-se în considerare exigenţele specifice impuse de valoarea, natura şi complexitatea acestuia, reclamanta considerând în mod discreţionar că numai acei operatori economici care sunt certificaţi de B. ca şi partener Gold sunt în măsură să îndeplinească obligaţiile contractuale, alţi operatori care erau certificaţi de B. ca şi partener, deţinând certificări B. inferioare celei Gold, deşi ar fi putut furniza soluţia antivirus, neputând participa în condiţiile impuse de autoritatea contractantă, s-a reţinut în mod corect faptul că prin cerinţa "producătorul soluţiei antivirus trebuie să fie certificat de B. ca şi partener Gold", impusă de autoritatea contractantă, s-a restricţionat accesul posibililor ofertanţi la procedura de achiziţie.

27. Cu privire la cerinţa ca pentru demonstrarea experienţei similare să se prezinte cel puţin 10 certificate emise de organizaţii europene pentru produse antivirus livrate, s-a reţinut că nu se referă la o listă în sensul art. 188 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006 în vigoare la momentul desfăşurării achiziţiei, impunerea acestei cerinţe minime de calificare stabilind limite pentru potenţialii operatori economici care ar fi dorit să participe la această procedură de achiziţie, astfel că, prin solicitarea de prezentare a unui anumit număr de certificate emise de organizaţii europene pentru produse antivirus livrate pentru dovedirea experienţei similare, autoritatea contractantă a impus cerinţe restrictive, cu încălcarea scopului principal statuat la art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006, promovarea concurenţei între operatorii economici; aceleaşi argumente au fost avute în vedere şi pentru cerinţa ca "producătorul trebuie să aibă minim 3 puncte de lucru proprii pe teritoriul României, precum şi o reţea de parteneri autorizaţi de service în minim 10 judeţe".

28. De asemenea, referitor la justificarea cerinţelor impuse prin caietul de sarcini, instanţa de fond a reţinut că prin Nota justificativă invocată de reclamantă nu au fost prezentate motivele pentru care a fost impusă această cerinţă, nu a fost prezentată relevanţa acesteia în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie ce trebuia atribuit, nu a fost precizată legătura concretă a acestei cerinţe cu obiectul contractului, nu s-a justificat de ce aceasta a fost strict necesară pentru a se îndeplini în condiţii optime contractul, nu au fost luate în considerare exigenţele specifice impuse de valoarea, natura şi complexitatea contractului. Nota justificativă invocată reprezintă pct. de vedere transmis de reclamantă pârâtului, la data de 7.09.2013, cu privire la suspiciunea de neregulă.

29. Cu privire la toate aceste considerente, recurenta nu a formulat critici în cererea de recurs prin care să combată concret cele reţinute de instanţa de fond, prin raportare la aplicarea dispoziţiilor legale.

30. De asemenea, şi în ceea ce priveşte prejudiciul, simpla susţinere a recurentei privind faptul că în cauză nu se poate reţine că prin formularea unei cerinţe aşa-zis restrictive s-a produs un prejudiciu bugetului de stat sau bugetului Uniunii Europene este nefondată, raportat la analiza amplă efectuată în mod corect de instanţa de fond privind faptul că neregula constă în acţiunea beneficiarului de a se abate de la dispoziţiile legale în materia achiziţiilor publice, precum şi de la prevederile contractului de finanţare, aducându-se astfel prejudicii atât bugetului Uniunii Europene cât şi bugetului de stat, prin încasarea de către beneficiar a unor sume plătite necuvenit. În raport de dispoziţiile art. 1 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului, art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului, potrivit cărora "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care "are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu" la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general, în mod corect s-a reţinut că existenţa abaterii/neregulii/cheltuielii nejustificate presupune implicit potenţialitatea/existenţa prejudicierii bugetului U.E.

31. Curtea de Justiţie a Comunităţii Europene a stabilit în jurisprudenţa sa că producerea unor nereguli, abateri sau fraude, produce un prejudiciu bugetului UE, iar statele membre au obligaţia de a solicita de la beneficiar restituirea fondurilor utilizate necorespunzător, regula fiind ca orice abatere să conducă la retragerea avantajului obţinut nejustificat (Hotărârea din 15 septembrie 2005, Irlanda împotriva Comisiei Comunităţilor Europene, C-199/03).

32. Motivele de recurs privind nulitatea titlului de creanţă pentru incompatibilitatea structurii de control, conform art. 20 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011, în ambele situaţii descrise de dispoziţiile lit. a) şi b), sunt, de asemenea, nefondate.

33. Potrivit acestor dispoziţii, "(3) În cazul în care structura de control este organizată în interiorul autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, atunci aceasta este incompatibilă în ceea ce priveşte constatarea neregulilor şi stabilirea creanţelor bugetare, în situaţiile în care: a) este necesară investigarea unor posibile nereguli în gestiunea fondurilor europene pentru care autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene are calitatea de beneficiar; b) este necesară investigarea unor posibile nereguli, altele decât cele prevăzute la lit. a), pentru care autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene poate fi stabilită ca debitor.".

34. Aceste situaţii nu se regăsesc în cauză, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului neavând calitatea de beneficiar sau de debitor la data efectuării controlului. Raportat la dispoziţiile legale în vigoare la data emiterii Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din data de 24.03.2014 şi efectele acestora, nu sunt incidente dispoziţiile art. 20 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011, astfel cum în mod eronat susţine reclamanta.

35. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a fost înfiinţat potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 115/2009 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale prin reorganizarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei şi prin preluarea activităţii şi structurilor specializate în domeniul turismului de la Ministerul Turismului, care s-a desfiinţat.

36. Ulterior, însă, în baza O.U.G. nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, art. 2, s-a înfiinţat Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, prin reorganizarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului şi prin preluarea activităţii în domeniul administraţiei publice, a structurilor şi a instituţiilor specializate în acest domeniu de la Ministerul Administraţiei şi Internelor, şi Ministerul Economiei, prin reorganizarea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri şi prin preluarea inclusiv a activităţilor şi a structurilor specializate din domeniul turismului de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului.

37. Autoritatea Naţională pentru Turism a fost înfiinţată în subordinea Ministerului Economiei şi în coordonarea ministrului delegat pentru întreprinderi mici şi mijlocii, mediul de afaceri şi turism, ca instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Economiei, prin preluarea structurilor şi activităţilor în domeniul turismului. De asemenea, potrivit art. 1 din H.G. nr. 9/2013 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Turism, aceasta s-a organizat ca instituţie publică, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Economiei, prin preluarea activităţilor şi structurilor specializate din domeniul turismului de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului.

38. În conformitate cu dispoziţiile art. 26 alin. (3) din O.U.G. nr. 96/2012, ministerele, celelalte autorităţi ale administraţiei publice şi instituţiile publice nou-înfiinţate sau care au preluat activităţi de la alte instituţii publice, în cazul de faţă Autoritatea Naţională pentru Turism, au preluat personalul aferent acestor activităţi în condiţiile legii şi s-au subrogat în drepturile şi obligaţiile instituţiilor care derulau aceste activităţi.

39. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 242 C. civ., care prevăd că transmiterea drepturilor şi obligaţiilor se realizează atât între părţi, cât şi faţă de terţi, în cazul reorganizării persoanelor juridice supuse înregistrării, numai prin înregistrarea operaţiunii şi de la data acesteia, reclamanta a invocat faptul că drepturile şi obligaţiile s-au stins odată cu executarea contractului, însă problema în cauză nu priveşte acest aspect, ci stabilirea creanţei bugetare rezultate din săvârşirea unei nereguli pentru încălcarea obligaţiilor, în care instituţia nou înfiinţată s-a subrogat, conform dispoziţiilor legale menţionate din O.U.G. nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative.

40. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că sentinţa recurată, prin care a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantă, este legală, fiind pronunţată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, nefiind întemeiate motivele de nelegalitate a actelor administrative emise de pârât, raportat la dispoziţiile legale incidente.

VI Soluţia instanţei de recurs

41. Pentru aceste considerente, nefiind întemeiate motivele de recurs invocate de către recurenta reclamantă, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

Respinge recursul formulat de reclamanta Autoritatea Naţională pentru Turism împotriva Sentinţei civile nr. 599 din 24 februarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 martie 2019.

GGC - GV