Rejection of request to supplement interlocutory ruling on litigation costs as impermissible under Article 444 CPC.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Litigation Section) rejected as unfounded the claimant's request to complete the operative part of its earlier Decision no. 4290 of 26 September 2019, which had partially annulled the lower court's judgment and remanded the case for retrial. In that underlying dispute, the claimant had challenged a decision upholding irregularities and a budget claim related to an EU-funded financing contract (POSCCE/SMIS program), seeking annulment of the administrative acts and damages; the lower court had partially upheld the claim, annulling the contested decision and ordering the defendant to reissue a reasoned decision, but rejected the damages claim. The claimant sought supplementation of the High Court's ruling to award full attorney's fees and stamp duty, arguing it had prevailed in the appeal. The High Court held that, under Article 453(1) and Article 444 of the Civil Procedure Code, supplementation is unavailable because the prior decision was an interlocutory ruling that did not finally adjudicate the merits or establish procedural fault, since it only partially quashed and remanded the case; therefore, the question of litigation costs must be determined by the retrial court (or, later, by the appeal court if a further appeal is filed), and the request for completion was denied. The decision is final.
Legislator headnote
AI generatedart. 453 alin. (1) C. proc. civ, art. 444 C. proc. civ, art. 444 alin. (1) C. proc. civ; Rejection of request to supplement interlocutory ruling on litigation costs as impermissible under Article 444 CPC: 4290 of 26 September 2019, which had partially annulled the lower court's judgment and remanded the case for retrial. In that underlying dispute, the claimant had challenged a decision upholding irregularities and a budget claim related to an EU-funded financing contract (POSCCE/SMIS program), seeking annulment of the administrative acts and damages; the lower court had partially upheld the claim, annulling the contested decision and ordering the defendant to reissue a reasoned decision, but rejected the damages claim. The claimant sought supplementation of the High Court's ruling to award full attorney's fees and stamp duty, arguing it had prevailed in the appeal. The High Court held that, under Article 453(1) and Article 444 of the Civil Procedure Code, supplementation is unavailable because the prior decision was an interlocutory ruling that did not finally adjudicate the merits or establish procedural fault, since it only partially quashed and remanded the case; therefore, the question of litigation costs must be determined by the retrial court (or, later, by the appeal court if a further appeal is filed), and the request for completion was denied. The decision is final.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for rejecting the application to complete the dispositive as unfounded.
Full text
Asupra cererii de completare a dispozitivului Deciziei nr. 4290 din 26 septembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 25.05.2015, sub nr. x/2015, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pârâtul Ministerul Fondurilor Europene şi a solicitat anularea deciziei pentru soluţionarea contestaţiei formulate privind contractul de finanţare nr. 6/i/06.01.2011-cod SMIS 14745, înregistrat la Autoritatea de Management pentru POSCCE a Ministerului Fondurilor Europene, din cadrul Guvernului României, sub nr. x/20.01.2015, desfiinţarea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 19075/10.11.2014 al Autorităţii de Management pentru POSCCE din cadrul Ministerului Fondurilor Europene - Guvernul României, ca fiind nelegal întocmit, şi, pe cale de consecinţă, repararea pagubei cauzate, compusă din plata sumei refuzată la plată şi dobânda de referinţă până la recuperarea efectivă a sumei datorate; a mai solicitat suspendarea efectelor procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 19075/10.11.2014.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 1193/08.04.2016, Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de reprezentant legal al Ministerului Fondurilor Europene.
A anulat Decizia nr. 951/20.01.2015 emisă de pârât.
A obligat pârâtul să soluţioneze contestaţia reclamantei împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/10.11.2014, prin emiterea unei decizii motivate.
A respins ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării procesului-verbal menţionat.
A respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind repararea pagubei produse prin refuzul de plată a sumelor menţionate în cererea de rambursare nr. x A obligat pârâtul la 5025 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile au formulat recurs atât pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice prin Ministerul Finanţelor Publice, cât şi reclamanta SC A. SRL.
II. Soluţia instanţei de recurs
Prin Decizia nr. 4290 din 26 septembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, a respins recursul formulat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice prin intermediul Ministerului Finanţelor Publice împotriva Sentinţei civile nr. 1193 din 8 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
A admis recursul formulat de reclamanta SC A. SRL împotriva aceleiaşi sentinţe .
A casat în parte sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
A menţinut dispoziţia instanţei referitoare la respingerea ca inadmisibil a capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării procesului-verbal menţionat.
III. La data de 22.01.2020 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrată cererea formulată de reclamanta SC A. SRL, de completare a dispozitivului Deciziei nr. 4290 din 26 septembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015.
Prin cererea sa, reclamanta SC A. SRL a solicitat completarea dispozitivului Deciziei nr. 4290 din 26 septembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în sensul de a completa hotărârea cu referinţă la admiterea cererii de plată a cheltuielilor de judecată efectuate în fondul cauzei "cu plata întregului onorariu de avocat şi a taxei de timbru, astfel cum au fost depuse actele la dosarul cauzei", întrucât i s-a admis în tot recursul şi s-a respins recursul pârâtului.
A mai susţinut reclamanta că, Înalta Curte, în pagina 2, pct. 3 alin. (2) din decizia a cărei completare o solicită, a reţinut că a fost învestită şi cu cererea de recurs privind plata onorariului şi a taxei de timbru, cerere asupra căreia atât reclamanta cât şi pârâtul au pus concluzii.
A invocat dispoziţiile Deciziei nr. 34/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul oficial nr. 945/21.12.2015.
IV. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de completare a dispozitivului Deciziei nr. 4290 din 26 septembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015, formulată de recurenta-reclamantă SC A. SRL.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Examinând cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 4290 din 26 septembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015, formulată de recurenta-reclamantă SC A. SRL, Înalta Curte constată că nu este fondată şi o va respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".
Prin Decizia nr. 4290 din 26 septembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice prin intermediul Ministerului Finanţelor Publice, a admis recursul declarat de reclamanta SC A. SRL, a casat în parte hotărârea atacată şi a trimis cauza spre soluţionare aceleiaşi instanţe.
Astfel, se constată că prin această decizie, s-a pronunţat o hotărâre intermediară, care nu stabileşte ca unul din subiecţii de drept ai prezentei cauze să fi căzut în pretenţii.
Prin urmare, cererea recurentei-reclamante SC A. SRL privind acordarea întregului onorariu de avocat şi a taxei de timbru în contextul acordării cheltuielilor de judecată nu se justifică în această fază a soluţionării recursurilor formulate.
Prin raportare la soluţia adoptată de instanţa de recurs, aceea de desfiinţare în parte a sentinţei instanţei de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, nepronunţarea asupra solicitării uneia din părţi privitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, nu poate fi remediată pe calea procedurală prevăzută de dispoziţiile art. 444 C. proc. civ., în cadrul unei astfel de soluţii.
Aceasta, întrucât se observă că Decizia nr. 4290 din 26 septembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015, având dispoziţia de casare în parte, cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe, a sentinţei instanţei de fond, instanţa de recurs nu a soluţionat pe fond cererile de recurs formulate de către reclamantă şi pârât.
De altfel, instanţa de recurs procedând de maniera casării în parte a sentinţei instanţei de fond cu trimitere spre rejudecare, culpa procesuală nu a fost încă stabilită, astfel că acordarea cheltuielilor de judecată va fi analizată de instanţa de trimitere odată cu soluţionarea fondului şi/sau ulterior de instanţa de recurs, dacă se va promova calea de atac a recursului.
Prin urmare, criticile recurentei-reclamante SC A. SRL, fundamentate pe ideea de culpă ce rezultă dintr-un proces definitiv judecat, şi-ar fi găsit justificarea în măsura în care, prin Decizia nr. 4290 din 26 septembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015, instanţa de recurs ar fi soluţionat recursurile pe fond şi nu s-ar fi dispus obligarea părţii adverse la suportarea cheltuielilor de judecată din recurs, dacă aceasta ar fi căzut în pretenţii prin definitivarea procesului şi determinarea, pe această cale, a culpei procesuale în acest litigiu.
Cum, o astfel de situaţie nu se regăseşte în cauză, instanţa de recurs dispunând, dimpotrivă, casarea în parte a sentinţei instanţei de fond cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe, Înalta Curte va respinge ca nefondată cererea reclamantei.
Astfel, completarea Deciziei nr. 4290 din 26 septembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu dispoziţia asupra cheltuielilor de judecată solicitate de către reclamantă nu este fondată, întrucât se constată că instanţa de recurs nu a soluţionat de o manieră definitivă pe fond cererile de recurs în cauză, în sensul pronunţării unei soluţii pe fondul recursurilor, dispunându-se casarea în parte a sentinţei atacate şi trimiterea cauzei rejudecare la aceiaşi instanţă.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei în ceea ce priveşte cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 4290 din 26 septembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru aceste considerente, în baza art. 444 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 4290 din 26 septembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015, formulată de recurenta-reclamantă SC A. SRL, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 4290 din 26 septembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015, formulată de recurenta-reclamantă SC A. SRL, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 martie 2020.
GGC - GV