Refusal to renew special working conditions classification; failure to file statutory renewal applications within mandatory deadlines under Government Ordinance 246/2007

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Spitalul Municipal de Urgenta "Elena Beldiman" Bârlad a chemat în judecată pârâta Inspecţia Muncii Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună: anularea refuzului de prelungire a avizului de încadrare în condiţii deosebite de muncă a secţiei Psihiatrie a Spitalului Municipal de Urgenta "Elena Beldiman" Bârlad; obligarea Inspecţiei Muncii Bucureşti la reînnoirea avizului de încadrare în condiţii deosebite de munca a secţiei Psihiatrie a Spitalului Municipal de Urgenta "Elena Beldiman"Bârlad pentru anii 2013, 2014, 2015, întrucât condiţiile sunt identice cu cele din anul 2012 când secţia a fost încadrata în condiţii deosebite de munca, masurile din planul de prevenire şi prevenţie nefiind îndeplinite; obligarea Inspecţiei Muncii la plata penalităţilor şi dobânzilor de întârziere ce se vor calcula de către ANAF după depunerea Declaraţiei 112 rectificativa cu diferenţa dintre contribuţiile pentru condiţii normale de lucru munca (20,8%) şi condiţii deosebite de munca (25,8%).

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 225 din 28 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins atât excepţia autorităţii de lucru judecat, cât şi acţiunea formulată de reclamantul Spitalul Municipal de Urgenţă Elena Beldiman Bârlad, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Muncii, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs reclamantul Spitalul Municipal de Urgenţă Elena Beldiman Bârlad invocând cazul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În esenţă, recurentul a susţinut că în mod greşit, prima instanţă a respins acţiunea, fără să analizeze probatoriul administrat în cauză de către reclamant.

În acest sens, recurentul face trimitere la Decizia nr. 153/17.11.2015 pronunţată de Tribunalul Vaslui în Dosarul nr. x/2015 în strânsă legătură cu cauza.

Susţine că instanţa de fond s-a rezumat în a face referire doar la Sentinţa nr. 762/2014 din 15.09.2014 pronunţată de Tribunalul Vaslui şi la enumerarea dispoziţiilor H.G. nr. 247/2007

Instanţa de fond conform dispoziţiilor art. 264 alin. 1 din C. proc. civ. trebuia să:

"examineze probele administrative, pe fiecare în parte şi pe toate în ansamblul lor."

Ori, deşi a trimis prin fax la Curtea de Apel Bucureşti Adresa nr. x pentru termenul din 14.01.2016 (privind decizia civilă (definitivă) 1537/A/17.11.2015 pronunţată de Tribunalul Vaslui în Dosar nr. x/2015), instanţa de fond nu a făcut referire la acest înscris.

Decizia 1537/A/17.1I.2015 (D 1535/189/2015) era foarte importantă şi în strânsă legătură cu prezentul litigiu, deoarece din considerentele ei rezultă că:

"I.T.M. Vaslui se face vinovat în mod exclusiv de neprelungirea avizului de încadrare în condiţii deosebite de muncă a secţiei Psihiatrie din cadrul Spitalului «Elena Beldiman»". Prin urmare apelul I.T.M.- Vaslui a fost respins şi s-a menţinut o hotărâre judecătorească care a stabilit că refuzul de neprelungire a avizului a fost nejustificat.

Mai mult sunt eronate constatările instanţei de fond care a ţinut cont de apărările intimatei conform cărora "unitatea. noastră a stat în pasivitate şi nu a întreprins demersuri pentru obţinerea acelui aviz".

Unitatea reclamantă a solicitat mereu prelungirea acestor avize, dovadă fiind şi litigiile din instanţă dintre părţi având acest obiect.

Hotărârile judecătoreşti trebuiau să fie luate în considerare de autorităţile competente la momentul respectiv în sensul eliberării avizelor necesare unităţii noastre, ţinând cont de situaţiile constatate anterior.

Întrucât nu a respectat dispoziţiile art. 2 din H.Q. 246/07.03.2007 şi fără nici o justificare a refuzat prelungirea avizului, spitalul a acţionat în judecată Inspectoratul Teritorial de Muncă Vaslui, iar instanţa a obligat această instituţie la prelungirea avizului pentru încadrare în condiţii deosebite de muncă a secţiei Psihiatrie şi pentru anul 2012.

Deşi. în anii 2013. 2014. 2015 condiţiile de muncă din secţia Psihiatrie au rămas neschimbate fată de 2012, intimata Inspecţia Muncii a acţionat cu rea credinţă, refuzând în mod nejustificat prelungirea avizului de încadrare în condiţii deosebite de muncă a secţiei de Psihiatrie, aducând atingere drepturilor salariaţilor încadraţi în această secţie.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecţia Muncii, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului susţinând că motivele invocate de recurent nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În subsidiar, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Cu privire la excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât

Înalta Curte constată că art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. permite evitarea sancţiunii nulităţii recursului, în cazul în care motivele invocate se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

Or, din lecturarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că toate criticile pot fi subsumate motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material").

Înalta Curte apreciază că atâta timp cât există critici privind nelegalitatea sentinţei, formularea şi a unor referiri privind netemeinicia hotărârii nu poate duce la anularea recursului, ca urmare, se va respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă, ca nefondată.

2. Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Spitalul Municipal de Urgenţă Elena Beldiman este nefondat, pentru următoarele considerente:

Litigiul dedus judecăţii are ca obiect anularea refuzului de prelungire a avizului de încadrare în condiţii deosebite de muncă a secţiei Psihiatrie a Spitalului Municipal de Urgenta "Elena Beldiman" Bârlad; obligarea Inspecţiei Muncii Bucureşti la reînnoirea avizului de încadrare în condiţii deosebite de munca a secţiei Psihiatrie a Spitalului Municipal de Urgenta "Elena Beldiman"Bârlad pentru anii 2013, 2014, 2015, întrucât condiţiile sunt identice cu cele din anul 2012 când secţia a fost încadrata în condiţii deosebite de munca, masurile din planul de prevenire şi prevenţie nefiind îndeplinite; obligarea Inspecţiei Muncii la plata penalităţilor şi dobânzilor de întârziere ce se vor calcula de către ANAF după depunerea Declaraţiei 112 rectificativa cu diferenţa dintre contribuţiile pentru condiţii normale de lucru munca (20,8%) şi condiţii deosebite de munca (25,8%).

Curtea de apel a respins acţiunea ca nefondată, opinie împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.

Fără a mai relua considerentele instanţei de fond în ceea ce priveşte aspectele de fapt apreciate ca fiind corect reţinute, Înalta Curte constată că recurentul, contrar susţinerilor sale, nu a demonstrat că a solicitat prelungirea avizelor de încadrare în condiţii deosebite de munca a secţiei Psihiatrie a Spitalului Municipal de Urgenta "Elena Beldiman"Bârlad pentru anii 2013, 2014, 2015, astfel cum prevăd dispoziţiile H.G. nr. 246/2007, formele în vigoare la data de 01.01.2013, la data de 01.01.2014 şi la data de 01.01.2015.

Înalta Curte reţine, în acord cu judecătorul fondului, că prin Sentinţa civilă nr. 762/C.A./2014, hotărâre definitivă, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, Tribunalul Vaslui a respins cererea de reînnoire a avizului pentru anii 2013 şi 2014, cu motivarea că nu a fost urmată procedura reglementată de H.G. nr. 246/2007, în forma în vigoare pentru anii 2013 şi 2014, întrucât reclamantul nu a depus cereri aferente anilor 2013, 2014.

În ceea ce priveşte criticile recurentului, care în esenţă, sunt centrate pe faptul că prima instanţă nu a analizat Decizia civilă (definitivă) 1537/A/17.11.2015 pronunţată de Tribunalul Vaslui în Dosar nr. x/2015, instanţa de control judiciar constată că acestea nu pot fi primite.

Astfel, recurentul susţine că din considerentele Deciziei nr. 1537/17.11.2015, neanalizate de prima instanţă. rezultă că "I.T.M. Vaslui se face vinovat în mod exclusiv de neprelungirea avizului de încadrare în condiţii deosebite de muncă a secţiei Psihiatrie din cadrul Spitalului «Elena Beldiman»", iar prin respingerea apelului I.T.M.- Vaslui s-a menţinut o hotărâre judecătorească care a stabilit că refuzul de neprelungire a avizului a fost nejustificat.

Înalta Curte constată că sunt nefondate susţinerile recurentului, întrucât prin Decizia 1537/A/17.11.2015, despre care face vorbire recurentul, în realitate s-a stabilit că reclamantul nu a depus cereri aferente anilor 2013, 2014 care trebuiau depuse în 30 zile de la data intrării în vigoarea a hotărârilor pentru fiecare an.

În acest sens, Înalta Curte reţine că potrivit art. 1 din H.G. nr. 246/2007, în forma aflată în vigoare începând cu data de 1.01.2013:

"(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2013, avizele de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite acordate, valabile până la data de 31 decembrie 2012 inclusiv, pot fi reînnoite potrivit metodologiei stabilite în cuprinsul prezentei hotărâri. (2) Prevederile prezentei hotărâri se aplică numai angajatorilor care deţin la data de 31 decembrie 2012 avizul de reînnoire şi care nu au realizat până la această dată măsurile necesare în vederea normalizării condiţiilor de muncă pentru locurile de muncă încadrate în condiţii deosebite. (3) Perioada de valabilitate a avizelor reînnoite potrivit prezentei hotărâri nu poate depăşi data de 31 decembrie 2013."

De asemenea, conform art. 1 din H.G. nr. 246/2007, în forma aflată în vigoare începând cu data de 1.01.2014:

"(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2014, avizele de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite acordate, valabile până la data de 31 decembrie 2013 inclusiv, pot fi reînnoite potrivit metodologiei stabilite în cuprinsul prezentei hotărâri. (2) Prevederile prezentei hotărâri se aplică numai angajatorilor care deţin la data de 31 decembrie 2013 avizul de reînnoire şi care nu au realizat până la această dată măsurile necesare în vederea normalizării condiţiilor de muncă pentru locurile de muncă încadrate în condiţii deosebite. (3) Perioada de valabilitate a avizelor reînnoite potrivit prezentei hotărâri nu poate depăşi data de 31 decembrie 2014."

Totodată, se reţine că potrivit art. 1 din H.G. nr. 246/2007, în forma aflată în vigoare începând cu data de 1.01.2015:

"(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2015, avizele de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite acordate, valabile până la data de 31 decembrie 2014 inclusiv, pot fi reînnoite potrivit metodologiei stabilite în cuprinsul prezentei hotărâri. (2) Prevederile prezentei hotărâri se aplică numai angajatorilor care deţin la data de 31 decembrie 2014 avizul de reînnoire şi care nu au realizat până la această dată măsurile necesare în vederea normalizării condiţiilor de muncă pentru locurile de muncă încadrate în condiţii deosebite. (3) Perioada de valabilitate a avizelor reînnoite potrivit prezentei hotărâri nu poate depăşi data de 31 decembrie 2015.

Aşadar, nu pot fi reţinute susţinerile recurentului în sensul că a solicitat mereu prelungirea avizelor dovada fiind litigiile din instanţă dintre părţi, întrucât reînnoirea avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite se poate face numai în condiţiile prevăzute de procedura reglementată de H.G. nr. 246/2007, iar în cauză nu s-a făcut dovada formulării unor cereri aferente anilor 2013, 2014, în termen 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârilor pentru fiecare an, însoţite de buletinele de determinări de noxe profesionale.

Înalta Curte constată că în considerentele Deciziei nr. 1537/2015 pronunţată de Tribunalul Vaslui în Dosar nr. x/2015 s-a reţinut că prin Sentinţa nr. 1684/2015, Judecătoria Bârlad a admis acţiunea formulată de reclamantul Spitalul Municipal de Urgenţă " Elena Beldiman" Bârlad, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Vaslui şi a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 19811 RON, reprezentând prejudiciu, precum şi plata dobânzii legale aferentă debitului, calculată de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la plata integrală a debitului.

Obiectul acţiunii soluţionată prin Sentinţa nr. 1684/2015 a constat în obligarea acestuia la repararea prejudiciului produs spitalului în suma de 19 811 RON, prejudiciu cauzat prin neacordarea la timp a avizului de încadrare în condiţii periculoase de munca a secţiei Psihiatrie, precum şi la plata dobânzilor legale pana la achitarea efectiva a debitului.

Prin urmare, în cauza ce face obiectul Dosarului nr. x/2015, s-a constatat definitiv că reclamantul nu a depus cereri aferente anilor 2013, 2014 care trebuiau depuse în 30 zile de la data intrării în vigoarea a hotărârilor pentru fiecare an, cu întreagă documentaţie (buletine, planuri de prevenire, raportul medicului de medicina muncii etc), instanţa stabilind refuzul pârâtului de prelungire a avizului de încadrare în condiţii deosebite de muncă a secţiei de Psihiatrie doar pentru anul 2012.

Înalta Curte constată că este corectă concluzia primei instanţe în sensul că în cauză nu s-a făcut dovada formulării unor cereri aferente anilor 2013, 2014, în termen 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârilor pentru fiecare an, însoţite de buletinele de determinări de noxe profesionale.

De asemenea, instanţa de control judiciar constată că în cauză s-a stabilit corect că în ceea ce priveşte cererea de cenzurare a refuzului de reînnoire a avizului pentru anul 2015, reclamantul nu deţinea, la data de 31.12.2014 avizul de reînnoire.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul formulat de reclamantul Spitalul Municipal de Urgenţă "Elena Beldiman" împotriva Sentinţei civile nr. 225 din 28 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 martie 2019.

GGC - OB