Judicial Inspection closure resolution challenge referred to Court of Appeal under analogous remedy; High Court declines jurisdiction.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Litigation Section) upheld the respondent's procedural objection and declined its own material jurisdiction, referring the case to the Bucharest Court of Appeal (8th Administrative and Fiscal Litigation Section) for merits review; the declination is final. The case concerned a challenge by a claimant against a Judicial Inspection resolution of 23 December 2016 closing his complaint (case no. x/2016), an administrative act issued by a central public authority. The Court held that, because Article 47(1)(b) of Law No. 317/2004 (as in force) was partially declared unconstitutional by Constitutional Court Decision No. 397/2014 (the phrase "the closure resolution is final") and the law lacks an express remedy for challenging closure resolutions, the challenge must, by analogy with Article 47(5) of the same law and under the principle *ubi eadem ratio, ibi idem jus*, be brought before the Bucharest Court of Appeal — the court competent for complaints against rejection resolutions — rather than before the High Court, whose direct merits jurisdiction is limited to cases expressly provided by special law (Article 97 Code of Civil Procedure; Article 10(1) second sentence of Law No. 554/2004).
Legislator headnote
AI generatedart. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 97 C. proc. civ, art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, art. 132 alin. (3) C. proc. civ, Art. 96 pct. 1 C. proc. civ; Judicial Inspection closure resolution challenge referred to Court of Appeal under analogous remedy; High Court declines jurisdiction: The case concerned a challenge by a claimant against a Judicial Inspection resolution of 23 December 2016 closing his complaint (case no. x/2016), an administrative act issued by a central public authority. The Court held that, because Article 47(1)(b) of Law No. 317/2004 (as in force) was partially declared unconstitutional by Constitutional Court Decision No. 397/2014 (the phrase "the closure resolution is final") and the law lacks an express remedy for challenging closure resolutions, the challenge must, by analogy with Article 47(5) of the same law and under the principle *ubi eadem ratio, ibi idem jus*, be brought before the Bucharest Court of Appeal — the court competent for complaints against rejection resolutions — rather than before the High Court, whose direct merits jurisdiction is limited to cases expressly provided by special law (Article 97 Code of Civil Procedure; Article 10(1) second sentence of Law No. 554/2004).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedTemeiul legal pentru declinarea competenței materiale către instanța competentă.
Stabilește competența materială a curții de apel, relevantă pentru soluția de declinare.
Temeiul legal pentru stabilirea instanței competente în contencios administrativ, aplicat pentru a determina instanța către care se declină competența.
Full text
Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 17.02.2017, sub nr. x/2017, petentul A. a formulat în contradictoriu cu intimata Inspecţia Judiciară, contestaţie împotriva rezoluţiei de clasare din data de 23.12.2016 emisă în Dosarul nr. x/2016 al Inspecţiei Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
2. Apărările intimatei
Prin întâmpinarea depusă la data de 02.05.2017, intimata Inspecţia Judiciară a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, solicitând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în raport de dispoziţiile art. 45 şi 47 din Legea nr. 317/2004, republică.
3. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra excepţiei necompetenţei sale materiale
Examinând cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în ceea ce priveşte judecarea pe fond a prezentei contestaţii, Înalta Curte reţine următoarele:
Reglementând competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dispoziţiile art. 97 C. proc. civ. statuează că aceasta judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, precum şi orice alte cereri date prin lege în competenţa sa, astfel încât instanţa supremă poate fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute de legi speciale.
În cauza de faţă, reclamantul A. a supus controlului instanţei de contencios administrativ rezoluţia de clasare emisă în Dosarul nr. x/2016 al Inspecţiei Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
Potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, forma în vigoare la data emiterii rezoluţiei contestate, "inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată (...) clasarea sesizării, (...) rezoluţia de clasare este definitivă", iar, potrivit art. 47 alin. (5) din acelaşi act normativ, "rezoluţia de respingere a sesizării (...) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal, a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile."
Sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă" din cuprinsul lit. b) a art. 47 alin. (1) din actul normativ precizat, a fost declarată neconstituţională, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 397/2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 529 din 16 iulie 2014.
Legea nr. 317/2004 nu conţine, însă, dispoziţii exprese referitoare la calea de atac ce poate fi exercitată în situaţia contestării rezoluţiei de clasare a sesizării adresate Inspecţiei Judiciare.
În lipsa unei reglementări exprese şi având în vedere caracterul de act administrativ al rezoluţiei, act emis de o autoritate publică centrală (Inspecţia Judiciară), Înalta Curte constată că, prin analogie cu dispoziţiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, conform principiului ubi eadem ratio, ibi idem jus, indiferent de soluţia dispusă prin rezoluţie (clasarea, respectiv respingerea sesizării), Curtea de Apel Bucureşti este instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze contestaţia introdusă de persoana care a formulat sesizarea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 96 pct. 1 din acelaşi cod, având în vedere şi dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale invocată de intimata Inspecţia Judiciară şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină competenţa materială de soluţionare a cauzei către Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 ianuarie 2020.
GGC - GV