Admissibility of exception of illegality against judicial acts: Reexamination allowed, lower dismissal annulled, and case remanded

Asupra cererii de reexaminare de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 20 august 2018, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, petenţii A. şi B. au invocat excepţia de nelegalitate a unor acte "administrative unilaterale individuale", în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.

2. Prin Încheierea nr. 3796 din 7 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a anulat cererea petenţilor A. şi B., în temeiul dispoziţiilor art. 200 alin. (4) din C. proc. civ.

Pentru a pronunţa această soluţie, completul de judecată a avut în vedere că, prin rezoluţia din data de 03.09.2018, li s-a pus în vedere petenţilor ca, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, sub sancţiunea anulării cererii, potrivit dispoziţiilor art. 200 alin. (3) din C. proc. civ., să completeze cererea formulată, după cum urmează: (a) să arate care sunt actele administrative unilaterale individuale care formează obiectul excepţiei de nelegalitate şi să indice emitentul acestora, (b) să formuleze un punct de vedere cu privire la instanţa competentă să soluţioneze cererea dedusă judecăţii, (c) să depună cererea semnată de ambii titulari ai excepţiei de nelegalitate invocată.

S-a constatat că cerinţa vizând lipsa semnăturii a fost complinită, la dosarul cauzei fiind depuse la data de 11.09.2018, respectiv 25.10.2018, două cereri semnate de către ambii petenţi, însă cererile şi înscrisurile ataşate nu sunt apte să complinească celelalte lipsuri în ceea ce priveşte obiectul cererii, întrucât nu fost indicate actele administrative unilaterale individuale care formează obiectul excepţiei de nelegalitate şi emitentul acestora.

Prin urmare, s-a reţinut că cererea de chemare în judecată nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 194 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., în sensul că petenţii nu şi-au precizat obiectul excepţiei de nelegalitate, în termenul acordat pentru complinirea lipsurilor, motiv pentru care, s-a dispus anularea cererii, în temeiul dispoziţiilor art. 200 alin. (4) din C. proc. civ.

3. Împotriva Încheierii nr. 3796 din 7 noiembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal au formulat cerere de reexaminare petenţii A. şi B., în temeiul art. 200 alin. (5) din C. proc. civ., solicitând anularea încheierii şi trimiterea cauzei la acelaşi complet pentru continuarea judecăţii.

În motivare, au arătat că măsura anulării cererii de chemare în judecată a fost dispusă în mod eronat, deoarece prin cererea înregistrată la data de 11.09.2018 au precizat care sunt actele care fac obiectul cererii, respectiv deciziile, încheierile de şedinţă şi expertiza întocmită de expertul C., emise în Dosarul nr. x/2011 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia III-a civilă pentru cauze cu minori şi familie, şi Dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

4. Analizând cererea de reexaminare, în raport cu actele dosarului şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Petenţii A. şi B. au învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ, în primă instanţă, cu o cerere de chemare în judecată prin care au formulat, pe cale principală, excepţia de nelegalitate a unor acte considerate de petenţi ca fiind administrative unilaterale, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, şi li s-a pus în vedere să precizeze obiectul excepţiei de nelegalitate, conform art. 200 alin. (3) din C. proc. civ.

În aceeaşi procedură a regularizării cererii de chemare în judecată, prevăzută de art. 200 alin. (1) - (3) din C. proc. civ., completul de judecată a dispus anularea cererii, reţinând că petenţii nu au precizat obiectul excepţiei de nelegalitate în termenul acordat pentru complinirea lipsurilor, astfel cum li s-a pus în vedere prin rezoluţia din 03.09.2018, motiv pentru care, instanţa nu a putut stabili obiectul cererii.

Înalta Curte reţine că excepţia de nelegalitate, astfel cum este reglementată în art. 4 din Legea nr. 554/2004, este o procedură incidentală ce se poate derula numai în cadrul unui alt proces. Această excepţie nu are o existenţă de-sine-stătătoare, fiind o apărare formulată de către partea interesată, pentru a cărei dezlegare legiuitorul a prevăzut o procedură specială.

Potrivit art. 121 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.:, Dacă prin lege nu se prevede altfel, dispoziţiile art. 200 din C. proc. civ. privind verificarea cererii şi regularizarea acesteia nu se aplică în cazul incidentelor procedurale şi nici în procedurile speciale care nu sunt compatibile cu aceste dispoziţii."

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin art. 28 alin. (1), stabileşte că dispoziţiile sale se completează cu prevederile C. civ. şi cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.

În condiţiile în care, art. 121 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. prevede, în mod expres, că procedura de verificare şi regularizare a cererii, prevăzută de dispoziţiile art. 200 din C. proc. civ., este incompatibilă cu incidentele procedurale, cum este cazul excepţiei de nelegalitate, reglementate de art. 4 din Legea nr. 554/2004, instanţa de control judiciar apreciază că, în cauză, nu era aplicabilă procedura de regularizare a cererii.

Problemele de drept care se ridicau în cauză privind competenţa instanţei sau admisibilitatea excepţiei de nelegalitate în raport cu obiectul excepţiei precizat de petenţi (hotărâri judecătoreşti, rapoarte de expertiză, etc.) puteau fi tranşate direct, iar nu în procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată.

Apreciind că nu se impunea parcurgerea procedurii de regularizare în cazul unei excepţii de nelegalitate, încheierea atacată fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 121 din Legea nr. 76/2012, Înalta Curte va admite calea de atac exercitată de petenţi şi va anula încheierea nr. 3796 din 7 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2018, trimiţând cauza la acelaşi complet pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de reexaminare formulată de petenţii A. şi B..

Anulează Încheierea nr. 3796 din 7 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2018.

Trimite cauza la acelaşi complet pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 martie 2019.

GGC - OB