Timeliness of challenge to National Council for Combating Discrimination decision: applicability of 15-day deadline under O.G. 137/2000 vs. preliminary administrative procedure.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's judgment that rejected the administrative action as time-barred. The dispute arose from a company's challenge to a decision of the National Council for Combating Discrimination, where the appellant argued it had filed within the statutory deadline by initiating a pre-liminary administrative procedure, while the Council maintained the action was late. Relying on Article 20(9) and (10) of Emergency Ordinance No. 137/2000, the court determined that decisions of the Council are judicial administrative acts subject to a strict 15-day deadline for filing a direct action with the administrative court upon communication, a rule that takes precedence over the general procedural rules of Law No. 554/2004 and excludes the necessity of a pre-liminary grievance procedure. Consequently, because the appeal was filed after the 15-day period expired, the lower court's dismissal based on the exception of tardiness was affirmed.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 6 din Legea nr. 554/2004, art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Timeliness of challenge to National Council for Combating Discrimination decision: applicability of 15-day deadline under O.G. 137/2000 vs. preliminary administrative procedure: The dispute arose from a company's challenge to a decision of the National Council for Combating Discrimination, where the appellant argued it had filed within the statutory deadline by initiating a pre-liminary administrative procedure, while the Council maintained the action was late. Relying on Article 20(9) and (10) of Emergency Ordinance No. 137/2000, the court determined that decisions of the Council are judicial administrative acts subject to a strict 15-day deadline for filing a direct action with the administrative court upon communication, a rule that takes precedence over the general procedural rules of Law No. 554/2004 and excludes the necessity of a pre-liminary grievance procedure. Consequently, because the appeal was filed after the 15-day period expired, the lower court's dismissal based on the exception of tardiness was affirmed.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the operative decision to dismiss the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj la data de 09.09.2015 sub nr. x/2015, reclamantul SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre judecătorească prin care să dispună anularea Hotărârii nr. 193/15.04.2015 emisă de Colegiul Director al CNCD în Dosar nr. x/2015, nr. petiţie 1093/13.02.2015.
Prin Sentinţa civilă nr. 45 din 15.01.2016 a Tribunalului Sălaj, pronunţată în Dosar nr. x/2015, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Sălaj, invocată de pârât prin întâmpinare şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Curţii de Apel Cluj.
1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 106/2016 din 6 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia tardivităţii şi a fost respinsă acţiunea formulată de SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca tardiv formulată.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta SC A. SR, fiind criticată sentinţa atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Reclamanta a invocat prin motivele de recurs formulate excepţia de neconstituţionalitate a art. 20 alin. (10) din O.G. nr. 137/2000.
Cu privire la motivul de casare invocat în susţinerea recursului formulat, recurenta a arătat că admiterea excepţiei tardivităţii acţiunii a fost făcută cu aplicarea greşită a legii.
Recurenta a arătat că Hotărârea nr. 193/15.04.2015 a Colegiului Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării a fost comunicată societăţii la data de 06.08.2015, iar societatea a formulat cale de atac în termenul de 15 zile de la comunicare, la data de 21.08.2015, fiind iniţiată procedura prealabilă prevăzută de Legea contenciosului administrativ.
Recurenta a arătat că dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 554/2004 nu au aplicabilitate în cauza dedusă judecăţii, întrucât a invocat în faţa instanţei de fond faptul că în cazul dedus judecăţii societatea nu se găseşte în situaţia de a fi avut o altă cale administrativ-jurisdicţională de atac a actului administrativ.
De asemenea, s-a arătat faptul că a invocat în faţa instanţei de fond nulitatea hotărârii emise de pârât, întrucât nu a fost consemnat termenul în care poate fi atacată hotărârea şi nu a fost indicată nici calea de atac ce poate fi exerciatată împotriva hotărârii emise de pârât.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată, prin încheierea din data de 7 martie 2019, pronunţată în Dosar nr. x/2016, Înalta Curte a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (10) din O.G. nr. 137/2000.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Înalta Curte reţine că instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că este tardivă acţiunea formulată de reclamantă împotriva actului administrativ jurisdicţional emis de instituţia pârâtă, în temeiul O.G. nr. 137/2000.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa de fond a reţinut că termenul de exercitare a acţiunii decurge din dispoziţiile art. 20 alin. (10) din O.G. nr. 137/2000 şi este de 15 zile de la comunicarea hotărârii Colegiului director, acesta fiind termenul în care hotărârea poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ.
Dispoziţiile din Legea nr. 554/2004 prevăd termenul de introducere a acţiunii prin care se solicită anularea unui act administrativ individual la instanţa de contencios administrativ şi fiscal. Dar, acest act normativ constituie legea cadru, cu caracter general în materia contenciosului administrativ, iar dispoziţiile privind termenul de introducere a acţiunii nu se aplică în situaţia în care legea specială conţine alte prevederi, ce sunt derogatorii de la dreptul comun.
Înalta Curte reţine faptul că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei.
Înalta Curte reţine că recurenta a criticat hotărârea instanţei de fond cu motivarea că instanţa a făcut o aplicare greşită a legii, întrucât recurenta-reclamantă a atacat hotărârea Colegiului director în termen de 15 zile de la comunicare, fiind iniţiată procedura prealabilă.
Însă, potrivit art. 20 alin. (9) şi (10) ale O.G. nr. 137/2000, hotărârea Colegiului director al CNCD poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ, potrivit legii, iar aceste hotărâri care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu.
Or, instanţa de control judiciar reţine că din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale menţionate rezultă că hotărârile CNCD pot fi atacate în termen de 15 zile de la comunicare.
Această interpretare a prevederilor legale menţionate a fost confirmată prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 278/2013, în cuprinsul căreia s-a reţinut că "termenul de 15 zile curge de la data comunicării hotărârii Colegiului director, fiind termenul în care aceasta poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ."
Înalta Curte constată că hotărârea nr. 193/15.04.2015 emisă de Colegiul Director al CNCD în Dosar nr. x/2015, nr. petiţie 1093/13.02.2015, a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 6 august 2015, termen necontestat de reclamantă, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Tribunalul Sălaj, la data de 9.09.2015, cu depăşirea termenului prevăzut de dispoziţiile legale.
Instanţa de control judiciar nu poate primi apărarea formulată de recurentă prin care invocă propria culpă, întrucât necunoaşterea legii nu poate fi invocată de parte în apărarea drepturilor prevăzute de lege.
În mod corect a reţinut instanţa de fond că procedura de contestare a hotărârilor CNCD, adoptate în temeiul art. 20 din O.G. nr. 137/2000, exclude procedura prealabilă, iar aceste hotărâri se contestă direct la instanţa de contencios administrativ în termen de 15 zile de la comunicare.
Fără posibilitatea de tăgadă recurenta nu avea obligaţia, conform Legii nr. 554/2004, să formuleze plângere prealabilă către CNCD, în sensul revocării Hotărârii atacate, pentru că această hotărâre este un act administrativ jurisdicţional, act ce putea fi atacat direct la instanţă, conform art. 20 din O.G. nr. 137/2000.
Nici critica privind reţinerea de către instanţa a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 554/2004 nu este întemeiată, având în vedere că instanţa a făcut o paralelă între termenul prevăzut de dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care este identic cu termenul la care se referă art. 20 alin. (10) din O.G. nr. 137/2000, fără a reţine însă că sunt aplicabile dispoziţiile din legea contenciosului administrativ.
Prin urmare, Înalta Curte reţine că acţiunea formulată de recurenta-reclamantă a depăşit termenul de 15 zile prevăzut de lege pentru introducerea acţiunii, astfel încât în mod corect prima instanţă a admis excepţia tardivităţii şi a respins ca tardivă acţiunea de faţă, soluţie pe care instanţa de control judiciar o va menţine ca fiind legală.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 106/2016 din 6 aprilie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2019.
GGC - OB