Jurisdictional conflict resolved in favor of county court for administrative challenge to local forest guard's refusal of harvest compensation aid

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 4 martie 2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A., B., C., D. şi E., în calitate de moştenitori legali ai F., în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, au solicitat anularea actului administrativ nr. x, y/1/23.08.2018, prin care pârâta Garda Forestieră Braşov şi-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2018, cu consecinţa obligării acesteia în solidar cu pârâtul MAP la:

- plata sumei de 364.053,47 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă care nu se pot recolta pentru suprafaţa de pădure de 395 ha, încadrată în tipul II de categorii funcţionale, terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Braşov în cuantum de 102.093,20 RON şi pentru suprafaţa de pădure de 1.012,50 ha, încadrată în tipul II de categorii funcţionale, terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Azuga în cuantum de 261.960,27 RON cu titlu de compensaţii/ajutoare de stat, datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamente silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, aferente perioadei anului 2018, în conformitate cu H.G. nr. 477/2017;

- plata dobânzilor fiscale, calculate asupra debitului principal în cuantum de 364.053,47 RON, începând cu data de 29.06.2018, dată la care au depus cererea la Garda Forestieră Braşov şi până la plata efectivă a debitului;

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 5665 din 13 septembrie 2019, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată prin întâmpinare de pârâtul MAP, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că, întrucât pretenţiile reclamantului sunt formulate în contradictoriu cu o autoritate publică centrală, respectiv Ministerul Apelor şi Pădurilor, criteriul care operează la stabilirea competenţei este cel al autorităţii publice centrale chemate în judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 14.10.2019, sub acelaşi număr de dosar.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 848 din 26 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că litigiul vizează un act administrativ asimilat emis de pârâta Garda Forestieră Braşov, grefat pe pretinsul refuz nejustificat al acestei autorităţi de a aviza la plată ajutorul de stat, de a întocmi decontul justificativ şi de a-l remite împreună cu restul documentelor către MAP în vederea efectuării plăţii.

Prin urmare, actul pretins vătămător care a produs efecte juridice şi a constituit baza litigiului este actul emis de o autoritate publică locală, situaţie în care devin aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind lipsit de relevanţă faptul că reclamanţii au chemat în judecată şi o autoritate publică centrală, cerând obligarea acesteia la plata despăgubirilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Raportat la obiectul acţiunii, precum şi la dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, litigiul dedus judecăţii este unul de contencios administrativ generat de refuzul Gărzii Forestiere Braşov de acordare a unor compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii de terenuri forestiere nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, refuz exprimat prin adresa nr. x, y/1/23.07.2018 şi considerat de reclamanţi ca fiind unul nejustificat, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 2 alin. (2) din acelaşi act normativ, se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

Aşadar, litigiul dedus judecăţii vizează un act administrativ asimilat, iar competenţa materială se stabileşte după poziţionarea emitentului actului în sistemul administraţiei publice (autorităţi centrale sau locale), conform art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Pornind de la această premisă, în situaţia în care persoana care se consideră vătămată înţelege să cheme în judecată atât o autoritate publică locală, cât şi una centrală, pentru stabilirea instanţei competente este esenţială identificarea actului administrativ contestat, tipic sau asimilat, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În speţa de faţă, actul vătămător, care a produs efecte juridice şi a constituit punctul de plecare al litigiului este reprezentat de refuzul de avizare la plată a ajutorului de stat, de a întocmi decontul justificativ şi de a-l remite împreună cu restul documentelor către MAP în vederea efectuării plăţii exprimat de Garda Forestieră Braşov prin adresa nr. x, y/1/23.07.2018.

În aceste condiţii, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, conform cărora "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene/(...)/se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale".

Împrejurarea că reclamanţii au formulat un capăt de cerere în contradictoriu cu autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, respectiv Ministerul Apelor şi Pădurilor, nu este de natură a atrage competenţa materială a curţii de apel.

Astfel, cererea de acordare a despăgubirilor, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanţii nu le-au putut recolta în calitate de proprietari, şi care este formulată în contradictoriu şi cu Ministerul Apelor şi Pădurilor, este accesorie acţiunii ce vizează refuzul nejustificat de acordare a unor drepturi astfel încât, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., competenţa poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecăţii, respectiv anularea actului administrativ reprezentat de adresa nr. x, y/1/23.08.2018, emisă de Garda Forestieră Braşov.

În acest sens este şi Soluţia de principiu adoptată în şedinţa judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 7 mai 2018, potrivit căreia: "În acţiunile introduse de Asociaţiile Composesorale în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apelor şi Pădurilor şi Gărzile Forestiere judeţene, prin care se solicită anularea adreselor prin care s-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării compensaţiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările şi completările ulterioare competenta de soluţionare a cauzei se stabileşte în favoarea tribunalului, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în raport de capătul de cerere principal - anularea actului administrativ emis de pârâta Garda Forestieră".

Prin urmare, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului administrativ-fiscal, fiind determinată de poziţionarea în sistemul autorităţilor publice a emitentului actului administrativ contestat, în cazul de faţă Garda Forestieră Braşov, autoritate publică locală.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, instanţa iniţial învestită de reclamanţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D. şi E. şi pe pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2020.

GGC - GV