Exclusive territorial jurisdiction for representative-filed salary recalculation actions against public law enforcement bodies

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin la data de 12 iunie 2019 sub nr. dosar x/2019, reclamantul Sindicatul B. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Caraş-Severin a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, în baza probelor ce vor fi administrate, să dispună obligarea pârâtului - Inspectoratul Judeţean de Poliţie Caraş-Severin, să recalculeze salariul de bază şi sporurile de care beneficiază fiecare dintre reclamanţi la nivelul maxim al funcţiei ocupate şi al acestor drepturi salariale acordate în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaţionale, începând cu 09.04.2015 şi pentru viitor, conform art. 1 alin. (51), art. 5 alin. (11) şi alin. (12) din O.U.G. nr. 83/2034 aprobată prin Legea nr. 71/2015, precum şi art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015, modificat şi prin O.U.G. nr. 43/2016, şi art. 39 alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 153/2017, Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept nr. 32/2015 şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 23 din 26 septembrie 2016, Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 794 din 15 decembrie 2016, obligarea Inspectoratului Judeţean de Poliţie Caraş-Severin să plătească reclamanţilor diferenţele de drepturi salariale dintre sumele primite de reclamanţi şi sumele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 09.04.2015, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală aferentă, până la data plăţii efective.

Prin Sentinţa nr. 457 din data de 11 noiembrie 2019 Tribunalului Caraş-Severin a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale de a soluţiona cererea disjunsă privind pe reclamanta A. şi a declinat competenţa soluţionării acţiunii având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici statutari - disjuns din Dosar nr. x/2019 formulat de reclamantul Sindicatul B., în numele şi pentru A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Caraş-Severin, în favoarea Tribunalului Gorj.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004 reglementează o competenţă teritorială exclusivă a instanţei de la domiciliul reclamantei, indiferent dacă cererea este formulată personal sau în numele său de un sindicat, iar în prezenta cauză, potrivit tabelului anexă, reclamanta A. are domiciliul în judeţul Gorj.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin Sentinţa nr. 26 din data de 16 ianuarie 2020 Tribunalul Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamanţii Sindicatul B. pentru membrul de sindicat A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie al judeţului Caraş-Severin în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 133 pct. 2, art. 134 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Obiectul demersului judiciar iniţiat de Sindicatul B. pentru membrul său de sindicat - reclamanta A. îl reprezintă obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Caraş-Severin la recalcularea salariul de bază şi a sporurilor de care beneficiază reclamanta la nivelul maxim al funcţiei ocupate şi al acestor drepturi salariale acordate în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaţionale, începând cu 09.04.2015 şi pentru viitor, conform art. 1 alin. (51), art. 5 alin. (11) şi alin. (12) din O.U.G. nr. 83/2034 aprobată prin Legea nr. 71/2015, precum şi art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015, modificat şi prin O.U.G. nr. 43/2016, şi art. 39 alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 153/2017, Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept nr. 32/2015 şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 23 din 26 septembrie 2016, Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 794 din 15 decembrie 2016, la plata diferenţelor salariale dintre sumele primite de reclamantă şi sumele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 09.04.2015, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală aferentă, până la data plăţii efective.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, pentru stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei se reţine aplicabilitatea normelor cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanţe - 12.06.2019), care statuează în mod expres că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (…)".

Competenţa stabilită de textul de lege mai sus enunţat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamanta trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

De asemenea, Înalta Curte constată incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 modificată potrivit cărora: "(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Or, în cauza de faţă, deşi prin acţiunea pendinte se urmăreşte plata unor drepturi băneşti în favoarea membrului de sindicat, Sindicatul B. nu are calitatea de reclamant, ci pe cea de reprezentant al acesteia (aspect ce rezultă şi din petitul acţiunii deduse judecăţii), iar calitatea de reclamant revine membrului de sindicat, deoarece aceasta are calitatea de titular al dreptului pretins, dar şi interesul promovării acţiunii.

De asemenea, în cauză nu este aplicabilă Decizia nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât problema de drept dezlegată priveşte interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din C. muncii, republicat, dispoziţii ce au caracter special, fiind aplicabile numai jurisdicţiei muncii şi a asigurărilor sociale.

În aceste condiţii, având în vedere faptul că reclamanta a solicitat plata unor drepturi băneşti izvorâte din raporturi de muncă, precum şi faptul că la momentul formulării acţiunii acesta avea domiciliul în jud. Gorj (tabel dosar Tribunal Caraş-Severin), localitate în raza teritorială a Tribunalului Gorj, Înalta Curte constată că acestei instanţe îi aparţine competenţa de soluţionare a prezentei cauze.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalul Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul B. în numele şi pentru A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Caraş-Severin, în favoarea Tribunalului Gorj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 februarie 2020.

GGC - GV