Illegal application of minimum fine limit for clandestine electricity connection under reduced-penalty admission procedure

Asupra recursului în casaţie de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 125/15.04.2019 a Judecătoriei Segarcea, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 375 din C. proc. pen., s-a admis cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în condiţiile prevăzute la art. 374 alin. (4) din C. proc. pen.

În baza art. 228 alin. (1) şi (3) din C. pen., cu aplic. art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. rap. la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt.

În baza art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2012, cu aplic. art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. rap. la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de executarea/folosirea de instalaţii clandestine în scopul racordării directe la reţea.

În temeiul art. 96 alin. (4) din C. pen., s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 177/02.11.2015 pronunţată de Judecătoria Băileşti în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin neapelare la 24.11.2015, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 44 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite cele două pedepse stabilite în prezenta cauză şi cea stabilită prin Sentinţa penală nr. 177/02.11.2015 pronunţată de Judecătoria Băileşti în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin neapelare la 24.11.2015, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care adaugă un spor de 4 luni, reprezentând o treime din cuantumul celorlalte pedepse, rezultând o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare, ce urmează a fi executată în condiţiile art. 60 C. pen.

A fost admisă acţiunea civilă şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 9.967,71 RON fără TVA către partea civilă.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 RON reprezintă cheltuieli judiciare din cursul urmăririi penale.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a constatat că prin rechizitoriul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Segarcea a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunilor de "furt'" prev. de art. 228 alin. (1) şi (3) din C. pen. şi "folosirea de instalaţii clandestine în scopul racordării directe la reţea", prev. de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2012, cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Segarcea la data de 26.03.2018, sub nr. x/2018.

Prin încheierea de cameră preliminară din data de 30.04.2018, în temeiul art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2016 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea, fiind respectate dispoziţiile art. 328 din C. proc. pen., a administrării probelor în conformitate cu dispoziţiile legale de la data administrării acestora, precum şi actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii în cauza privind pe A., trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunilor de "furt'" prev. de art. 228 alin. (1) şi (3) din C. pen. şi "folosirea de instalaţii clandestine în scopul racordării directe la reţea", prev. de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2012, cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Potrivit art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., inculpatul poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, dacă recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, situaţie în care va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii, potrivit art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută de inculpat, situaţie în care va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii

Instanţa respinge cererea inculpatului atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat. În acest caz instanţa continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.

S-a constatat astfel, din probele administrate în cauză că la data de 05.04.2016, reprezentanţi ai departamentului NTL din cadrul SC B. SA Craiova, actualmente SC C. SA, au efectuat un control pe raza comunei G., judeţul Dolj, ocazie cu care au constatat că la instalaţia electrică a locuinţei inculpatului A., situată la nr. 854, există un circuit fraudulos prin intermediul căruia se sustrage energie electrică, circuitul fraudulos având menirea de racordare directă la reţea, astfel că energia electrică consumată nu era înregistrată.

Circuitul fraudulos consta în doi conductori din cupru care erau legaţi la reţeaua publică de distribuţie a energiei electrice, ce alimentau cu energie consumatorii dinăuntrul locuinţei inculpatului, fără ca pentru imobilul respectiv sa fie încheiat un contract de furnizare a energiei electrice şi fără existenţa unui contor, care să înregistreze energia electrică consumată.

La data efectuării controlului inculpatul A. a permis agenţilor constatatori D. şi E., în prezenţa martorului F., accesul în interiorul imobilului în vederea inventarierii receptorilor electrici şi electrocasnici, făcându-se menţiune expresă în nota de constatare, iar ulterior s-a întocmit şi fişa de calcul a energiei electrice sustrase, context în care circuitul fraudulos a fost desfiinţat, inculpatul A. semnând nota de constatare întocmită, motivând că a revenit de puţin timp în ţară din Italia, unde a fost plecat pe o perioadă mai îndelungată.

Din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv nota de constatare x/05.04.2016, împreună cu planşa foto; plângerea penală a SC C. fostă SC B. SA Craiova; anexa NTL; fişă de calcul consum; declaraţiile suspectului şi inculpatului A.; declaraţiile martorilor D., E. şi F. şi celelalte înscrisuri, inculpatul se face vinovat pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

În drept, faptele inculpatului A. de a sustrage energie electrică aşa cum au fost ele mai sus descrise, respectiv prin folosirea unui circuit fraudulos prin racordare directă la reţeaua de distribuţie a energiei electrice la imobilul situat pe raza com. G., nr. 854, judeţul Dolj, prin intermediul căruia se sustrăgea energia electrică consumată, constituie infracţiunile de "furt" prev. de art. 228 alin. (1) şi (3) din C. pen. şi de "folosirea de instalaţii clandestine în scopul racordării directe la reţea", prev. de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2012.

De asemenea, faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată fiind săvârşite în concurs real, au fost reţinute şi dispoziţiile art. 38 alin. (1) din C. pen.

Instanţa a dat eficienţă dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. cu privire la judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, având în vedere că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 din C. pen., respectiv gravitatea infracţiunilor comise, periculozitatea infractorului care se evaluează după împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunilor, motivul săvârşirii infracţiunilor şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În consecinţă, aplicând criteriile de individualizare enunţate mai sus, având în vedere împrejurările şi modul de comitere a faptelor, natura şi gravitatea rezultatului produs, persoana inculpatului, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială a acestuia, instanţa a considerat că stabilirea unei pedepse de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt şi de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea de instalaţii clandestine în scopul racordării directe la reţea, constituie un mijloc de reeducare suficient pentru inculpat şi de natură să asigure scopul sancţionator şi preventiv al pedepsei penale.

Din fişa de cazier judiciar, instanţa a constatat că prin Sentinţa penală nr. 177/02.11.2015 pronunţată de Judecătoria Băileşti în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin neapelare la 24.11.2015, s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen., dispunându-se suspendarea executării pe un termen de încercare de 3 ani, rezultând, astfel că prezentele fapte din 05.04.2016 au fost săvârşite în termenul de încercare al suspendării.

Faţă de aceste împrejurări, în temeiul art. 96 alin. (4) din C. pen., instanţa a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 177/02.11.2015 pronunţată de Judecătoria Băileşti în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin neapelare la 24.11.2015, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 44 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., instanţa a contopit cele două pedepse stabilite în prezenta cauză şi cea stabilită prin Sentinţa penală nr. 177/02.11.2015 pronunţată de Judecătoria Băileşti în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin neapelare la 24.11.2015, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni, reprezentând o treime din cuantumul celorlalte pedepse, rezultând o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare, executată în condiţiile art. 60 din C. pen.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a reţinut că potrivit art. 19 din C. proc. pen., acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile, pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale.

Din fişa de calcul depusă în faza urmăririi penale a rezultat că prejudiciul indicat de partea civilă a fost calculat conform art. 20 pct. 1 lit. d) din Ordinul ANRE nr. 121/2015, luând în considerare secţiunea conductorului de alimentare al instalaţiei artizanale, în condiţiile în care nu s-au inventariat receptorii de la domiciliul inculpatei, conform notei de constatare întocmite, iar ca durată s-au indicat 1095 zile calendaristice anterioare efectuării controlului, respectiv 3 ani anteriori, termenul general de prescripţie prevăzut de C. civ.

Instanţa a apreciat nesincere susţinerile inculpatului cu privire la perioada în care prin intermediul instalaţiei artizanale s-ar fi sustras energie electrică, având în vedere pe de o parte că imobilul la care s-a efectuat controlul nu a avut niciodată montat contor de măsurare a energiei electrice, iar pe de altă parte inculpatul nu a propus sau administrat dovezi în apărare sub aspectul duratei recunoscute.

Prin urmare, în temeiul art. 397 din C. proc. pen. rap. la art. 19 din C. proc. pen., instanţa a admis acţiunea civilă şi a obligat inculpatul la plata sumei de 9.967,71 RON fără TVA către partea civilă.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel inculpatul A., susţinând că la stabilirea pedepsei de 1 an închisoare în condiţiile art. 91, instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul ca a respectat toate măsurile şi obligaţiile stabilite de instanţă, s-a prezentat la toate termenele stabilite de Serviciul de Probaţiune .

A precizat că, a săvârşit într-adevăr şi a recunoscut faptul ca a avut o instalaţie improvizată cu care a sustras curent electric, însă nu s-a ţinut cont de ceea ce a menţionat şi anume, faptul că în acea perioada i-a decedat soţia, şi în acea conjunctură a fost nevoit să se racordeze ilegal la reţeaua publică. Acest lucru a fost demonstrat, atât prin faptul ca a depus certificatul de deces al acesteia din care se poate observa atât data la care a fost depistat, cât şi data la care a decedat soţia.

De asemenea, ar fi putut fi luat în seamă la stabilirea unei alte modalităţi de executare, şi anume suspendarea din nou a pedepsei sub supraveghere, ar fi fost faptul că suferă de afecţiuni foarte grave şi anume, faptul că a suferit anterior un preinfarct, suferă de diabet şi, de asemenea, a montat un aparat de stimulare a ritmului cardiac. În acest sens a depus, de asemenea o serie de documente, bilete de ieşire din spital, care sunt relevante şi reliefează aspectele invocate. Se prezintă periodic la un spital în Italia, unde i-a fost montat acest aparat. Or, în aceste condiţii stabilite de instanţa care a dispus executarea în regim de detenţie, sănătatea poate fi afectată iremediabil, instanţa putând dispune o alta modalitate de executare.

A uzat de procedura prev. de art. 375 din C. proc. pen., iar instanţa a ţinut cont de acest aspect doar în parte, în sensul că a redus limitele de pedeapsă, totuşi, deşi pedeapsa aplicată permitea, instanţa a înţeles să aplice pedeapsa cea mai aspra, adică în regim de detenţie.

Un alt aspect de loc de neglijat în cauză ar fi şi faptul să se achite şi de obligaţiile civile şi în acest sens va depune dovada achitării în parte a acestor obligaţii cu specificaţia că le va achita şi ulterior,iar instanţa poate verifica chiar după pronunţarea hotărârii.

De asemenea, a solicitat a se avea în vedere faptul ca pedeapsa nu a fost săvârşită în stare de recidiva, ci de pluralitate intermediară prev de art. 44, pedeapsa anterioara fiind de un an, ceea ce permitea contopirea pedepselor potrivit art. 39 şi aplicarea din nou a unei pedepse suspendate în condiţiile art. 91, sub supraveghere.

Faţă de toate aceste considerente a solicitat reindividualizarea pedepsei stabilită doar în ceea ce priveşte modalitatea de executare şi să se dispună suspendarea sub supraveghere a acesteia în condiţiile art. 91.

Prin Decizia penală nr. 1653 din 03 decembrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de apelantul inculpat A., împotriva Sentinţei penale nr. 125/15.04.2019 a Judecătoriei Segarcea, pronunţată în Dosarul nr. x/2018.

S-a desfiinţat în parte, sub aspectul laturii penale Sentinţa penală nr. 125.15.04.2019 a Judecătoriei Segarcea şi rejudecând:

În baza art. 228 alin. (1) şi (3) din C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 200 (două sute) zile amendă pentru săvârşirea infracţiunii de furt, stabilind cuantumul unei zile-amendă la suma de 10 RON, aplicând inculpatului pedeapsa amenzii în cuantum de 2.000 (două mii) RON.

În baza art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2013, cu aplicarea art. 374 alin. (4) şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul

A. la pedeapsa de 120 (o sută două zeci) zile amendă pentru săvârşirea infracţiunii de executare/folosire de instalaţii clandestine în scopul racordării directe la reţea, stabilind cuantumul unei zile-amendă la suma de 10 RON, aplicând inculpatului pedeapsa amenzii în cuantum de 1.200 (o mie două sute) RON.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. c) din C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 000 RON amendă penală, la care s-a adăugat o treime din cealaltă pedeapsă (400 RON), inculpatul, urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 2 400 RON, amendă penală.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoz. art. 63 din C. pen. privitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în caz de neexecutare cu rea-credinţă a pedepsei amenzii.

S-a menţinut suspendarea sub supraveghere a pedepsei de un an închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 177/02.11.2015 a Judecătoriei Băileşti, definitivă prin neapelare la data de 24.11.2015

S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii penale.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Verificând hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate, dar şi a dispoziţiilor art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa de apel a constatat următoarele:

Curtea a constatat că prima instanţă a soluţionat corect cauza în procedura reglementată de art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. şi art. 375 din C. proc. pen. cu respectarea dispoziţiilor legale în materie. S-a reţinut în acest sens că apelantul inculpat a recunoscut săvârşirea faptelor, astfel cum au fost expuse în actul de sesizare a instanţei, recunoaşterea a intervenit înainte de începerea cercetării judecătoreşti şi sunt îndeplinite şi condiţiile prevăzute de art. 349 alin. (2) din C. proc. pen., deoarece probele administrate în faza urmăririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.

Încadrarea juridică a faptelor comise este, de asemenea, corectă raportat la situaţia de fapt, instanţa de fond reţinând în mod just că inculpatul a sustras energie electrică prin folosirea unui circuit fraudulos prin racordare directă la reţeaua de distribuţie a energiei electrice la imobilul situat pe raza com. G., judeţul Dolj, ceea ce constituie infracţiunile de "furt" prev. de art. 228 alin. (1) şi (3) din C. pen. şi de "folosirea de instalaţii clandestine în scopul racordării directe la reţea", prev. de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2012.

În raport cu situaţia de fapt reţinută şi cu încadrarea juridică a faptelor pentru care se face vinovat apelantul inculpat, în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, sub aspectul alegerii pedepsei aplicabile, curtea de apel a constatat că instanţa de fond nu a avut în vedere în mod adecvat, judicios, criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, în sensul că s-a prezentat în mod constant în faţa organelor judiciare încă din faza de urmărire penală, a recunoscut în faţa primei instanţe săvârşirea infracţiunii dedusă judecăţii solicitând aplicarea procedurii simplificate, starea de sănătate, situaţia familială şi socială (astfel cum reies din înscrisurile depuse la dosarul cauzei) şi nici prevederile art. 74 alin. (2) din C. pen., potrivit cărora: "Când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedepse alternative, se ţine seama de criteriile prevăzute în alin. (1) pentru alegerea uneia dintre acestea".

În dezacord cu prima instanţă, curtea de apel a apreciat că aplicarea unei pedepse de 200 zile amendă penală în cuantum de 2000 RON, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 228 alin. (1) şi (3) din C. pen. şi a unei pedepse de 120 zile amendă penală în cuantum de 1200 RON, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2013, sunt de natură să asigure scopul preventiv educativ al legii penale, având în vedere cuantumul redus al prejudiciului, împrejurarea că inculpatul este de acord să achite acest prejudiciu în momentul în care starea de sănătate îi va permite, dar şi împrejurarea că acesta a avut o atitudine sinceră şi cooperantă, uzând chiar de procedura simplificată.

În raport cu aceste elemente, Curtea a apreciat că instanţa de fond a dat o relevanţă mult prea mare antecedentelor penale ale inculpatului, aplicând în mod greşit pedeapsa alternativă a închisorii.

Curtea a reţinut în acest sens că principiul individualizării sancţiunilor de drept penal priveşte deopotrivă stabilirea şi aplicarea acestor sancţiuni, precum şi adaptarea acestora în funcţie de gradul de pericol social al faptei, de periculozitatea făptuitorului. Pedeapsa, pe lângă funcţia de constrângere pe care o exercită asupra condamnatului, îndeplineşte şi funcţia de exemplaritate şi de reeducare a acesteia, pedeapsa fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului. Funcţia de exemplaritate a pedepsei se manifestă şi decurge din caracterul ei inevitabil atunci când a fost săvârşită o infracţiune.

Individualizarea judiciară a pedepsei şi a modului ei de executare trebuie să aibă în vedere toate criteriile referitoare la dispoziţiile dreptului penal general, limitele speciale ale pedepsei, gradul de pericol social al faptei comise, persoana infractorului şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

În consecinţă, reţinând vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, instanţa de apel constată că pedepsele de 200 zile amendă penală (cuantumul unei zile amendă fiind de 10 RON) - 2000 RON şi 120 zile amendă penală (cuantumul unei zile amendă fiind de 10 RON) - 1200 RON sunt conforme criteriilor prevăzute de lege pentru individualizarea pedepsei, acestea fiind în măsură să asigure conştientizarea consecinţelor faptelor comise, reacţia socială fiind proporţională, atât cu gravitatea, cât şi cu circumstanţele personale ale inculpatului, astfel încât coerciţia şi exemplaritatea pedepsei pot fi asigurate, iar prin aceasta să se obţină o reeducare concretă şi viabilă a acestuia.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de apelantul inculpat A., împotriva Sentinţei penale nr. 125/15.04.2019 a Judecătoriei Segarcea, pronunţată în Dosarul nr. x/2018.

S-a desfiinţat în parte, sub aspectul laturii penale Sentinţa penală nr. 125.15.04.2019 a Judecătoriei Segarcea şi rejudecând:

În baza art. 228 alin. (1) şi (3) din C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 200 (două sute) zile amendă pentru săvârşirea infracţiunii de furt, stabilind cuantumul unei zile-amendă la suma de 10 RON, aplicând inculpatului pedeapsa amenzii în cuantum de 2.000 (două mii) RON.

În baza art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2013, cu aplicarea art. 374 alin. (4) şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 120 (o sută două zeci) zile amendă pentru săvârşirea infracţiunii de executare/folosire de instalaţii clandestine în scopul racordării directe la reţea, stabilind cuantumul unei zile-amendă la suma de 10 RON, aplicând inculpatului pedeapsa amenzii în cuantum de 1.200 (o mie două sute) RON.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. c) din C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 000 RON amendă penală, la care s-a adăugat o treime din cealaltă pedeapsă (400 RON), inculpatul urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 2400 RON, amendă penală.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoz. art. 63 din C. pen. privitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în caz de neexecutare cu rea-credinţă a pedepsei amenzii.

S-a menţinut suspendarea sub supraveghere a pedepsei de un an închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 177/02.11.2015 a Judecătoriei Băileşti, definitivă prin neapelare la data de 24.11.2015.

S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii penale.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, pentru aplicarea pedepsei inculpatului A. în alte limite decât cele prevăzute de lege pentru infracţiunea prev. de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2013, invocând cazul de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În dezvoltarea motivului de recurs în casaţie, procurorul a făcut referiri la cele două hotărâri pronunţate în cauză faţă de inculpatul A., apreciind că hotărârea instanţei de apel este nelegală, întrucât pedeapsa cu amenda în cuantum de 1200 RON aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2013 se situează în alte limite decât cele prevăzute de lege. Potrivit dispoziţiilor art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2013, executarea sau folosirea de instalaţii clandestine în scopul racordării directe la reţeaua sau pentru ocolirea echipamentelor de măsurare constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Conform art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen., limitele speciale ale zilelor amendă sunt cuprinse între 180 zile şi 300 zile când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.

În condiţiile în care pedeapsa cu amenda pentru această faptă este cuprinsă între 180 şi 300 de zile-amendă, iar instanţa a aplicat în cauză dispoziţiile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., inculpatul beneficiind de reducerea cu o pătrime a limitelor pedepsei amenzii, instanţa de apel nu putea să-i aplice acestuia o pedeapsă mai mică de 135 de zile-amendă, limita maximă fiind de 225 de zile-amendă (în măsura în care a stabilit cuantumul unei zile amendă la suma de 10 RON).

Prin urmare, amenda în cuantum de 1200 RON la care a fost condamnat inculpatul pentru infracţiunea menţionată anterior este nelegală, în cauză existând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., în raport cu care, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza a III-a din C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei şi aplicarea faţă de inculpatul A. a unei pedepse în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea prev. de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2013.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., până la data de 6 februarie 2020.

În raportul întocmit aflat la dosarul Înaltei Curţi, magistratul asistent a arătat că la data de 30 ianuarie 2020 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

De asemenea, s-a menţionat că în cuprinsul căii de atac formulată de recurentul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a invocat cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În motivarea recursului în casaţie, recurentul a arătat în esenţă că, în mod greşit, instanţa de apel a aplicat inculpatului A. o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege pentru infracţiunea prev. de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2013.

Sub acest aspect, a arătat că hotărârea instanţei de apel este nelegală, întrucât pedeapsa cu amenda în cuantum de 1200 RON aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2013 se situează în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În motivarea recursului în casaţie s-a mai arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2013, executarea sau folosirea de instalaţii clandestine în scopul racordării directe la reţeaua sau pentru ocolirea echipamentelor de măsurare constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Conform art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen., limitele speciale ale zilelor amendă sunt cuprinse între 180 zile şi 300 zile, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.

Or, în condiţiile în care pedeapsa cu amenda pentru această faptă este cuprinsă între 180 şi 300 de zile-amendă, iar instanţa a aplicat în cauză dispoziţiile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., inculpatul beneficiind de reducerea cu o pătrime a limitelor pedepsei amenzii, instanţa de apel nu putea să-i aplice acestuia o pedeapsă mai mică de 135 de zile-amendă, limita maximă fiind de 225 de zile-amendă (în măsura în care a stabilit cuantumul unei zile amendă la suma de 10 RON).

Prin urmare s-a apreciat că amenda în cuantum de 1200 RON la care a fost condamnat inculpatul pentru infracţiunea menţionată anterior, este nelegală, în cauză existând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., în raport cu care, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza a III-a din C. proc. pen. s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei şi aplicarea faţă de inculpatul A. a unei pedepse în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea prev. de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2013.

Verificând incidenţa dispoziţiilor art. 440 din C. proc. pen. şi examinând admisibilitatea cererii de recurs în casaţie, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casaţie este făcută în termenul prevăzut de lege şi că s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) şi (6) din C. proc. pen., fiind respectate şi dispoz. art. 438 din C. proc. pen., fiind invocat cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Magistratul asistent a concluzionat că cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova este admisibilă, întrucât îndeplineşte cerinţele prevăzute în dispoziţiile art. 434, art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) fiind invocat cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia, hotărârile sunt supuse casării atunci când:"s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Prin încheierea de şedinţă de Cameră de Consiliu din 6 februarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, completul, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen. a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 1653 din data de 03 decembrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

S-a trimis cauza Completului C9, în vederea judecării recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

S-a fixat termen la data de 20 februarie 2020 pentru când se vor cita părţile.

Pentru a se reţine astfel, deliberând asupra admisibilităţii cererii de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova privind pe intimatul inculpat A., s-au constatat următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 125/15.04.2019 a Judecătoriei Segarcea, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 375 din C. proc. pen., s-a admis cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în condiţiile prevăzute la art. 374 alin. (4) din C. proc. pen.

În baza art. 228 alin. (1) şi (3) din C. pen., cu aplic. art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., rap. la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt.

În baza art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2012, cu aplic. art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. rap. la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de executarea/folosirea de instalaţii clandestine în scopul racordării directe la reţea.

În temeiul art. 96 alin. (4) din C. pen., s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 177/02.11.2015, pronunţată de Judecătoria Băileşti în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin neapelare la 24.11.2015, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 44 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. au fost contopite cele două pedepse stabilite în prezenta cauză şi cea stabilită prin Sentinţa penală nr. 177/02.11.2015 pronunţată de Judecătoria Băileşti în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin neapelare la 24.11.2015, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni, reprezentând o treime din cuantumul celorlalte pedepse, rezultând o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare, ce urmează a fi executată în condiţiile art. 60 din C. pen.

A fost admisă acţiunea civilă şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 9.967,71 RON fără TVA către partea civilă.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 RON reprezintă cheltuieli judiciare din cursul urmăririi penale.

II. Prin Decizia penală nr. 1653 din 03 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de apelantul inculpat A., împotriva Sentinţei penale nr. 125/15.04.2019 a Judecătoriei Segarcea, pronunţată în Dosarul nr. x/2018.

A fost desfiinţată în parte, sub aspectul laturii penale Sentinţa penală nr. 125/15.04.2019 a Judecătoriei Segarcea şi rejudecând:

În baza art. 228 alin. (1) şi (3) din C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 200 (două sute) zile amendă pentru săvârşirea infracţiunii de furt, stabilind cuantumul unei zile-amendă la suma de 10 RON şi a fost aplicată inculpatului pedeapsa amenzii în cuantum de 2.000 (două mii) RON.

În baza art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2013, cu aplicarea art. 374 alin. (4) şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 120 (o sută două zeci) zile amendă pentru săvârşirea infracţiunii de executare/folosire de instalaţii clandestine în scopul racordării directe la reţea, stabilind cuantumul unei zile-amendă la suma de 10 RON, fiind aplicată inculpatului pedeapsa amenzii în cuantum de 1.200 (o mie două sute) RON.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. c) din C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate şi a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2000 RON amendă penală, la care s-a adăugat o treime din cealaltă pedeapsă (400 RON), inculpatul urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 2400 RON, amendă penală.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoz. art. 63 din C. pen., privitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în caz de neexecutare cu rea-credinţă a pedepsei amenzii.

A fost menţinută suspendarea sub supraveghere a pedepsei de un an închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 177/02.11.2015 a Judecătoriei Băileşti, definitivă prin neapelare la data de 24.11.2015.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii penale.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Verificând hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate, dar şi a dispoziţiilor art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa de apel a constatat următoarele:

Prima instanţă a soluţionat corect cauza în procedura reglementată de art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. şi art. 375 din C. proc. pen., cu respectarea dispoziţiilor legale în materie. S-a reţinut în acest sens că apelantul inculpat a recunoscut săvârşirea faptelor, astfel cum au fost expuse în actul de sesizare a instanţei, recunoaşterea a intervenit înainte de începerea cercetării judecătoreşti şi sunt îndeplinite şi condiţiile prevăzute de art. 349 alin. (2) din C. proc. pen., deoarece probele administrate în faza urmăririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.

Încadrarea juridică a faptelor comise, s-a apreciat că este, de asemenea, corectă raportată la situaţia de fapt, instanţa de fond, reţinând, în mod just, că inculpatul a sustras energie electrică prin folosirea unui circuit fraudulos prin racordare directă la reţeaua de distribuţie a energiei electrice la imobilul situat pe raza com. G., nr. 854, judeţul Dolj, ceea ce constituie infracţiunile de "furt" prev. de art. 228 alin. (1) şi (3) din C. pen. şi de "folosirea de instalaţii clandestine în scopul racordării directe la reţea", prev. de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2012.

În raport cu situaţia de fapt reţinută şi cu încadrarea juridică a faptelor pentru care se face vinovat apelantul inculpat,în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, sub aspectul alegerii pedepsei aplicabile, curtea de apel a constatat că instanţa de fond nu a avut în vedere în mod adecvat, judicios, criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, în sensul că s-a prezentat în mod constant în faţa organelor judiciare încă din faza de urmărire penală, a recunoscut în faţa primei instanţe săvârşirea infracţiunii dedusă judecăţii, solicitând aplicarea procedurii simplificate, starea de sănătate, situaţia familială şi socială (astfel cum reies din înscrisurile depuse la dosarul cauzei) şi nici prevederile art. 74 alin. (2) din C. pen., potrivit cărora: "Când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedepse alternative, se ţine seama de criteriile prevăzute în alin. (1) pentru alegerea uneia dintre acestea".

În dezacord cu prima instanţă, Curtea a apreciat că aplicarea unei pedepse de 200 zile amendă penală în cuantum de 2000 RON, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 228 alin. (1) şi (3) din C. pen. şi a unei pedepse de 120 zile amendă penală în cuantum de 1200 RON, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2013, sunt de natură să asigure scopul preventiv educativ al legii penale, având în vedere cuantumul redus al prejudiciului, împrejurarea că inculpatul este de acord să achite acest prejudiciu în momentul în care starea de sănătate îi va permite, dar şi împrejurarea că acesta a avut o atitudine sinceră şi cooperantă, uzând chiar de procedura simplificată.

În raport cu aceste elemente, Curtea a apreciat că instanţa de fond a dat o relevanţă mult prea mare antecedentelor penale ale inculpatului, aplicând în mod greşit pedeapsa alternativă a închisorii.

Curtea a reţinut în acest sens că principiul individualizării sancţiunilor de drept penal priveşte deopotrivă stabilirea şi aplicarea acestor sancţiuni, precum şi adaptarea acestora în funcţie de gradul de pericol social al faptei, de periculozitatea făptuitorului. Pedeapsa, pe lângă funcţia de constrângere pe care o exercită asupra condamnatului, îndeplineşte şi funcţia de exemplaritate şi de reeducare a acestuia, pedeapsa fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului. Funcţia de exemplaritate a pedepsei se manifestă şi decurge din caracterul ei inevitabil atunci când a fost săvârşită o infracţiune.

De asemenea, s-a reţinut că individualizarea judiciară a pedepsei şi a modului ei de executare trebuie să aibă în vedere toate criteriile referitoare la dispoziţiile dreptului penal general, limitele speciale ale pedepsei, gradul de pericol social al faptei comise, persoana infractorului şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

În consecinţă, reţinând vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, instanţa de apel a constatat că pedepsele de 200 zile amendă penală (cuantumul unei zile amendă fiind de 10 RON) - 2000 RON şi 120 zile amendă penală (cuantumul unei zile amendă fiind de 10 RON) - 1200 RON sunt conforme criteriilor prevăzute de lege pentru individualizarea pedepsei, acestea fiind în măsură să asigure conştientizarea consecinţelor faptelor comise, reacţia socială fiind proporţională, atât cu gravitatea, cât şi cu circumstanţele personale ale inculpatului, astfel încât coerciţia şi exemplaritatea pedepsei pot fi asigurate, iar prin aceasta să se obţină o reeducare concretă şi viabilă a acestuia.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul conform dispozitivului deciziei anterior enunţat.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 1653 din 03 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, dată în Dosarul nr. x/2018, a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, la data de 08 ianuarie 2020.

Dovada de primire şi procesul-verbal de predare a comunicării Deciziei penale nr. x din 03 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, dată în Dosarul nr. x/2018, către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, la data de 20 decembrie 2019, inculpat şi partea civilă, la data de 23 decembrie 2019 şi respectiv, la data de 30 decembrie 2019.

Termenul de declarare a recursului în casaţie s-a împlinit pentru procuror, 20 ianuarie 2020.

Împotriva acestei decizii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, la data de 08 ianuarie 2020, a formulat recurs în casaţie.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată inculpatului şi părţii civile la data de 13 ianuarie 2020 şi la data de 14 ianuarie 2020.

Termenul de 10 zile prevăzut de art. 439 alin. (2) din C. proc. pen. în care se puteau depune concluzii scrise a expirat pentru părţi la data de 24 ianuarie 2020.

La dosar nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 30 ianuarie 2020, cauza fiind înregistrată sub numărul x/2018 şi repartizată aleatoriu completului C9 filtru, fixându-se termen pentru soluţionarea admisibilităţii în principiu a recursului în casaţie la data de 06 februarie 2020.

În cuprinsul căii de atac formulată de recurentul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a invocat cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În motivarea recursului în casaţie recurentul a arătat în esenţă că, în mod greşit, instanţa de apel a aplicat inculpatului A. o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege pentru infracţiunea prev. de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2013.

Sub acest aspect, a arătat că hotărârea instanţei de apel este nelegală, întrucât pedeapsa cu amenda în cuantum de 1200 RON aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2013 se situează în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În motivarea recursului în casaţie s-a mai arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2013, executarea sau folosirea de instalaţii clandestine în scopul racordării directe la reţeaua sau pentru ocolirea echipamentelor de măsurare constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Conform art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen., limitele speciale ale zilelor amendă sunt cuprinse între 180 zile şi 300 zile când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.

Or, în condiţiile în care pedeapsa cu amenda pentru această faptă este cuprinsă între 180 şi 300 de zile-amendă, iar instanţa a aplicat în cauză dispoziţiile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., inculpatul beneficiind de reducerea cu o pătrime a limitelor pedepsei amenzii, instanţa de apel nu putea să-i aplice acestuia o pedeapsă mai mică de 135 de zile-amendă, limita maximă fiind de 225 de zile-amendă (în măsura în care a stabilit cuantumul unei zile amendă la suma de 10 RON).

Prin urmare, s-a apreciat că amenda în cuantum de 1200 RON la care a fost condamnat inculpatul pentru infracţiunea menţionată anterior, este nelegală, în cauză, existând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., în raport cu care, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza a III-a din C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei şi aplicarea faţă de inculpatul A. a unei pedepse în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea prev. de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2013.

Raportul magistratului-asistent a propus admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie, argumentând că acesta este admisibil în principiu.

IV. Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie cu care a fost învestită, în conformitate cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte a constatat următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 440 din C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 17 din O.U.G. nr. 82/2014, modificată prin articol unic de Legea nr. 75/2016, instanţa dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - 438 din C. proc. pen. care se referă la hotărârile ce sunt supuse recursului în casaţie, termenul de declarare a recursului în casaţie, părţile ce pot formula recurs în casaţie, motivarea recursului în casaţie, precum şi cazurile în care se poate face recurs în casaţie.

Înalta Curte, verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie formulată în cauză, prin prisma dispoziţiilor art. 440 din C. proc. pen. a constatat că prezenta cerere de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a fost declarată în termen legal şi îndeplineşte cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 434 alin. (1), art. 435, art. 436 alin. (1) lit. b) şi art. 437 din C. proc. pen. coroborat cu art. 438 din C. proc. pen.

Admiterea în principiu a recursului în casaţie este condiţionată de constatarea că motivul pe care acesta se sprijină este dintre cele prevăzute în art. 438 din C. proc. pen.

Prin urmare, în această succesiune logico-juridică, s-au constatat a fi îndeplinite condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) din C. proc. pen., iar motivele de casaţie se încadrează în cele expres şi limitativ prevăzute de art. 438 C. proc. pen.

În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 440 C. proc. pen., constatând îndeplinite în cauză cerinţele prevăzute de art. 434 - 438 din C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi a dispus trimiterea cauzei completului care judecă recursul în casaţie, în compunere de 3 judecători.

La termenul de astăzi, reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, precum şi a fi avute în vedere dispoziţiile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen.. S-a formulat recurs în casaţie, întrucât parchetul a apreciat că una dintre pedepsele aplicate de către Curtea de Apel Craiova, respectiv aceea de 120 de zile amendă, în condiţiile în care cuantumul unei zile amendă a fost stabilit la 10 RON, este una nelegală. S-a aplicat această pedeapsă pentru infracţiunea prevăzută de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2013. S-a apreciat în mod corect că această pedeapsă este una nelegală. În acest context, a invocat faptul că este vorba de Legea nr. 123 din 2012, şi nu din 2013, că aceasta din urmă era legată de bugetul pentru anul în curs. Această pedeapsă este nelegală, considerându-se de către parchet că minimul pe care-l putea stabili instanţa era acela de 135 de zile raportat la dispoziţiile care sancţionează această faptă şi faţă de cele prevăzute de art. 61 alin. (4) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.. Aşadar, parchetul consideră că pedeapsa minimă care se putea aplica era de 135 de zile ori 10 RON (reprezentând cuantumul unei zile amendă), respectiv 1350 RON. A solicitat a se considera ca fiind întemeiat acest recurs în casaţie formulat de către parchet.

La interpelarea Înaltei Curţi a precizat cazul de casare ca fiind cel prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., pedeapsa este aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege. În speţă, pedeapsa este mai mică decât limita minimă prevăzută de lege. Aşa cum a precizat anterior, limita minimă ar fi de 1350 de RON, în condiţiile în care pedeapsa ar fi 135 de zile amendă înmulţit cu 10 RON, reprezentând cuantumul unei zile amendă, astfel cum apreciază instanţa de apel.

Examinând recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei instanţei de apel, în raport, cu motivul invocat ce se va analiza prin prisma cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul în casaţie declarat de către parchet ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Legiuitorul român a prevăzut în conţinutul art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. că "Hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege."

Din analiza cauzei a rezultat că instanţa de apel a condamnat inculpatul A. la o pedeapsă nelegală, întrucât pedeapsa cu amenda în cuantum de 1200 RON aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2012 se situează în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Legiuitorul a reglementat în conţinutul art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2012, executarea sau folosirea de instalaţii clandestine în scopul racordării directe la reţeaua sau pentru ocolirea echipamentelor de măsurare constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Conform art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen., limitele speciale ale zilelor amendă sunt cuprinse între 180 zile şi 300 zile când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.

În condiţiile în care pedeapsa cu amenda pentru această faptă este cuprinsă între 180 şi 300 de zile-amendă, iar instanţa a aplicat în cauză dispoziţiile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) din acelaşi cod, inculpatul beneficiind de reducerea cu o pătrime a limitelor pedepsei amenzii, instanţa de apel nu putea să-i aplice acestuia o pedeapsă mai mică de 135 de zile-amendă, limita maximă fiind de 225 de zile-amendă (în măsura în care a stabilit cuantumul unei zile amendă la suma de 10 RON).

Prin urmare, amenda în cuantum de 1200 RON la care a fost condamnat inculpatul pentru infracţiunea menţionată anterior este nelegală, în cauză fiind aplicabil cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În raport cu cele menţionate, Înalta Curte va descontopi pedeapsa rezultantă de 2000 RON amendă penală în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2012, cu aplicarea art. 374 alin. (4) şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. va condamna pe inculpatul A. la pedeapsa de 135 (o sută treizeci şi cinci) zile amendă pentru săvârşirea infracţiunii de executare/folosire de instalaţii clandestine în scopul racordării directe la reţea, stabilind cuantumul unei zile-amendă la suma de 10 RON, aplicând inculpatului pedeapsa amenzii în cuantum de 1350 (o mie trei sute cincizeci) RON.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. c) din C. pen. se vor contopi pedepsele aplicate şi se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2000 RON amendă penală, la care se va adăuga o treime din cealaltă pedeapsă (450 RON), inculpatul urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 2450 RON, amendă penală.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza a III-a din C. proc. pen. va admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 1653 din data de 03 decembrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat A..

Va casa, în parte, decizia recurată şi, în rejudecare:

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 2000 RON amendă penală în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2012, cu aplicarea art. 374 alin. (4) şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Va condamna pe inculpatul A., la pedeapsa de 135 (o sută treizeci şi cinci) zile amendă pentru săvârşirea infracţiunii de executare/folosire de instalaţii clandestine în scopul racordării directe la reţea, stabilind cuantumul unei zile-amendă la suma de 10 RON, aplicând inculpatului pedeapsa amenzii în cuantum de 1350 (o mie trei sute cincizeci) RON.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. c) din C. pen., se vor contopi pedepsele aplicate şi se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2000 RON amendă penală, la care se va adăuga o treime din cealaltă pedeapsă (450 RON), inculpatul urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 2450 RON, amendă penală.

Se va menţine restul dispoziţiilor deciziei penale atacate care nu contravin prezentei hotărâri, fiind date cu respectarea dispoziţiilor legale.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 1653 din data de 03 decembrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat A..

Casează, în parte, decizia recurată şi, în rejudecare:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2000 RON amendă penală în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2012, cu aplicarea art. 374 alin. (4) şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Condamnă pe inculpatul A., la pedeapsa de 135 (o sută treizeci şi cinci) zile amendă pentru săvârşirea infracţiunii de executare/folosire de instalaţii clandestine în scopul racordării directe la reţea, stabilind cuantumul unei zile-amendă la suma de 10 RON, aplicând inculpatului pedeapsa amenzii în cuantum de 1350 (o mie trei sute cincizeci) RON.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. c) din C. pen., contopeşte pedepsele aplicate şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2000 RON amendă penală, la care se adăugă o treime din cealaltă pedeapsă (450 RON), inculpatul urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 2450 RON, amendă penală.

Menţine restul dispoziţiilor deciziei penale atacate care nu contravin prezentei hotărâri.

Cheltuielile ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 februarie 2020.

GGC - GV