Inadmissibility of revision against interlocutory case-joinder orders and non-merits decisions on prosecutor complaints

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 47 din data de 30 decembrie 2019 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 459 alin. (5), (7) teza a II-a din C. proc. pen., cu trimitere la art. 452 alin. (1) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., vizând:

- încheierea (definitivă) nr. 73 din data de 26.10.2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în Dosar nr. x/2018 (contestaţia formulată împotriva acesteia fiind soluţionată prin încheierea nr. 942 din data de 10.12.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti pronunţată în dosarul cu acelaşi număr);

- încheierea (definitivă) din data de 19 octombrie 2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în Dosar nr. x/2018 (cu privire la care petentul a exercitat căi de atac, soluţionate prin încheierea nr. 227 din data de 07 iunie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti în Dosar nr. x/2019 (recurs în casaţie formulat împotriva încheierii nr. 957/14.12.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2018, prin care s-a soluţionat contestaţia formulată împotriva încheierii din data de 19 octombrie 2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în Dosar nr. x/2018) şi prin încheierea nr. 16 din data de 10 octombrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosar nr. x/2019, prin care s-a soluţionat contestaţia împotriva încheierii nr. 227 din 27 iunie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în Dosar nr. x/2019);

- încheierea (definitivă) din data de 19 octombrie 2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în Dosar nr. x/2018 (contestaţia împotriva acesteia fiind soluţionată prin încheierea nr. 954/13.12.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti în Dosar nr. x/2018).

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., revizuentul a fost obligat la plata către stat a sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această soluţie judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Suceava a reţinut că prin cererea formulată (înaintată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti cu adresa nr. x/16.10.2019) şi înregistrată pe rolul judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava sub nr. x/2019 din data de 22 octombrie 2019, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva:

- încheierii nr. 73 din data de 26.10.2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în Dosar nr. x/2018 şi a încheierii nr. 942 din data de 10.12.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti pronunţată în dosarul cu acelaşi număr;

- încheierii (de dezînvestire) din data de 19.10.2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în Dosar nr. x/2018, a încheierii nr. 227 din data de 07.06.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti în Dosar nr. x/2019 (recurs în casaţie formulat împotriva încheierii nr. 957/14.12.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2018, prin care s-a soluţionat contestaţia formulată de petentul A. împotriva încheierii din data de 19.10.2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în Dosar nr. x/2018) şi a încheierii nr. 16 din data de 10.10.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosar nr. x/2019, prin care s-a soluţionat contestaţia formulată de petent împotriva încheierii nr. 227/27.06.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în Dosar nr. x/2019;

- încheierii (de dezînvestire) din data de 19.10.2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în Dosar nr. x/2018 şi a încheierii nr. 954/13.12.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti în Dosar nr. x/2018 (contestaţie împotriva încheierii judecătorului fondului).

În motivarea scrisă a cererii, revizuentul a arătat că judecătoarea B. a tergiversat cu intenţie cauza penală care a făcut obiectul Dosarului nr. x/2017, favorizând astfel pe infractorul C. şi procurorul D., care, împreună cu comisarul E., au complotat împotriva sa. Astfel, l-au învinuit nelegal de comiterea unei infracţiuni de furt calificat, efectuând apoi în mod abuziv o percheziţie domiciliară ilegală.

Cauzele penale care au făcut obiectul dosarelor nr. x/2018, nr. y/2018 şi nr. z/39/2018 au fost, pe de o parte, în mod eronat reunite, în condiţiile în care nu aveau acelaşi obiect, iar pe de altă parte judecata lor s-a tergiversat nejustificat, în scopul favorizării infractorului, şi cu participarea unor judecători incompatibili.

Plângerile pe care le-a supus analizei în dosarele de mai sus au vizat o serie de dosare soluţionate de Judecătoria Vatra Dornei, în care s-au pronunţat soluţii cu încălcarea legii şi favorizarea unor persoane.

În continuare, revizuentul a relatat o serie de aspecte supuse analizei în cauzele la care a făcut trimitere în parag. precedent.

S-a arătat că susţinerile orale ale cererii au fost consemnate pe larg în încheierea de dezbateri din data de 18.12.2019.

În drept, revizuentul a invocat prevederile art. 456 C. proc. pen., Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., art. 4 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi art. 64 C. proc. pen. privind incompatibilitatea judecătorilor.

La dosarul cauzei s-au ataşat o serie de dosare la care s-a făcut referire în cerere sau pe care revizuentul le-a solicitat spre studiu, precum şi copii ale unor acte procesuale vizate.

Analizând în principiu cererea de revizuire formulată, judecătorul de cameră preliminară din cadrul curţii de apel a constatat că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

După prezentarea detaliată a dosarelor şi cauzelor cu privire la care se referă cererea de revizuire, judecătorul de cameră preliminară a constatat că aceasta vizează soluţiile pronunţate prin trei încheieri: din data de 19 octombrie 2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2018 şi din data de 19 octombrie 2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2018, ambele de reunire a cauzelor, şi nr. 73 din data de 26 octombrie 2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în Dosar nr. x/2018, prin care s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei nr. x/P/2018 din 05 iunie 2018 dispusă în Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, astfel cum a fost menţinută prin Ordonanţa nr. x/II/2/2018 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Suceava a mai reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 452 alin. (1) C. proc. pen., "hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă", pentru cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) - f) din C. proc. pen.

Din interpretarea acestor prevederi normative, în acord cu doctrina şi jurisprudenţa în materie, rezultă că pot fi atacate pe calea revizuirii numai hotărârile definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei prin condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânare a aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal, hotărâri prin care instanţa a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există sau nu există, constituie sau nu infracţiune şi a fost ori nu săvârşită de inculpat, potrivit art. 396 din C. proc. pen.

Prin urmare, s-a concluzionat că o cerere de revizuire formulată împotriva unei hotărâri definitive prin care nu s-a soluţionat fondul cauzei este inadmisibilă.

Pe de altă parte, s-a menţionat că prin Decizia nr. 17/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, pronunţată în recursul în interesul legii, s-a stabilit că "cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) din C. proc. pen., este inadmisibilă". Curtea a arătat că deşi această decizie a vizat o dispoziţie normativă prevăzută de vechiul C. proc. pen., aceasta îşi păstrează aplicabilitatea şi după intrarea în vigoare a noului C. proc. pen., care în art. 340 şi 341 reglementează, în mod similar, instituţia plângerii împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată.

Cât priveşte încheierile de reunire a cauzelor din data de 19 octombrie 2018 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în Dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2018 ale Curţii de Apel Suceava, s-a arătat că nicio dispoziţie procedural-penală nu stipulează că împotriva acestora se poate declara valabil, pe cale separată, vreo cale de atac (de reformare ori de retractare), în condiţiile în care prin acestea nu s-a soluţionat fondul cauzei.

S-au reţinut, totodată, considerentele expuse în decizia Curţii Constituţionale nr. 788 din 15 decembrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 452 alin. (1) şi art. 455 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., cu referire la art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. a) şi art. 341 alin. (8) din C. proc. pen. prin s-a respins, "ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de F. în Dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Braşov, secţia penală, şi constată că dispoziţiile art. 452 alin. (1) şi art. 455 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., cu referire la art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. a) şi art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., sunt constituţionale în raport cu criticile formulate".

Astfel, în considerentele acestei decizii, la parag. 19, se reţine că "(...) dispoziţiile art. 455 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., potrivit cărora pot cere revizuirea părţile din proces, în limitele calităţii lor procesuale, adică oricare dintre persoanele care au avut calitatea de parte în cauza a cărei revizuire se cere, Curtea reţine că aceste norme procesual penale nu sunt de natură a aduce atingere liberului acces la justiţie, dreptului părţilor la un proces echitabil sau la folosirea, în condiţiile legii, a căilor de atac, prin acestea stabilindu-se cadrul procesual al căii extraordinare de atac, aplicabil tuturor justiţiabililor aflaţi în ipoteza normei criticate. Or, persoana care a formulat plângere, în temeiul art. 340 din C. proc. pen., împotriva soluţiei de clasare sau de renunţare la urmărirea penală dispuse prin ordonanţă sau prin rechizitoriu nu are calitatea de "parte" într-o cauză penală a cărei revizuire se cere, această procedură nevizând judecarea propriu-zisă a unei cauze penale, fiind doar un mijloc procedural prin care se realizează un examen al ordonanţei procurorului, atacate sub aspectul legalităţii acesteia."

Judecătorul de cameră preliminar de la Curtea de Apel Suceava a mai arătat că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege, această regulă având valoare de principiu constituţional. Astfel, dispoziţiile art. 129 din Constituţie stipulează că mijloacele procesuale de atac a unei hotărâri judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Or, după cum s-a reţinut anterior, împotriva încheierii pronunţate de judecătorul de cameră preliminară prin care s-a respins o plângere împotriva ordonanţelor procurorului, precum şi împotriva încheierii prin care s-a dispus reunirea unor cauze, legiuitorul nu permite posibilitatea formulării căii de atac a revizuirii, în condiţiile în care aceste hotărâri nu vizează fondul cauzei.

Nu în ultimul rând, judecătorul de cameră preliminară a concluzionat că împrejurarea că una dintre condiţiile de admisibilitate nu este îndeplinită în speţă face inutilă analiza celorlalte cerinţe impuse de norma procesual penală în acest sens, întrucât pentru admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire ele trebuie întrunite cumulativ.

Împotriva încheierii din data de 18 decembrie 2019 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a declarat apel revizuentul A. la data de 19 decembrie 2019, iar împotriva încheierii nr. 47 din 30 decembrie 2019 pronunţate în acelaşi dosar, a declarat apel revizuentul A. la data de 31 decembrie 2019.

Cauza a fost înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi înregistrată pe rolul secţiei penale la data de 20 ianuarie 2020, fiind fixat termen de judecată la data de 26 februarie 2020, cu citarea apelantului revizuent.

Cu ocazia dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică din 26 februarie 2020, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac formulate, având în vedere că revizuentul a declarat apel împotriva unei hotărâri definitive, pentru care legea nu prevede o cale de atac.

Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii căii de atac invocate de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, se impune a se preciza că deşi în cauză revizuentul A. a formulat două cereri de apel, una îndreptată împotriva încheierii din 18 decembrie 2019, iar cealaltă împotriva Încheierii penale nr. 47 din 30 decembrie 2019 ambele pronunţate în Dosarul nr. x/2019, obiectul căii de atac cu care a fost învestită Înalta Curte îl reprezintă încheierea penală nr. 47 din data de 30 decembrie 2019 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori. În acest sens, este avută în vedere natura încheierii din 18 decembrie 2019, în cuprinsul căreia au fost consemnate susţinerile celor prezenţi asupra cererii de revizuire şi care face parte integrantă din încheierea nr. 47 din 30 decembrie 2019, aspect ce a fost, de altfel, menţionat în preambulul încheierii apelate.

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Făcând un scurt istoric al cauzei, Înalta Curte constată că:

- prin Încheierea nr. 73 din data de 26 octombrie 2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în Dosar nr. x/2018 (la care au fost reunite şi Dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2018) a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei nr. x/P/2018 din 05 iunie 2018 dispusă în Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, astfel cum a fost menţinută prin Ordonanţa nr. x/II/2/2018 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava;

- prin încheierea nr. 47 din data de 30 decembrie 2019 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire împotriva încheierii nr. 73 din data de 26 octombrie 2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în Dosar nr. x/2018, precum şi împotriva încheierilor pronunţate la data de 19 octombrie 2018 privind reunirea cauzelor nr. 481/39/2018 şi nr. z/39/2018 la cauza ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2018

Împotriva acestei din urmă încheieri revizuentul A. a declarat apel.

Conform dispoziţiilor art. 459 alin. (7) din C. proc. pen., încheierea prin care este admisă în principiu cererea de revizuire este definitivă. Sentinţa prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu, este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea.

Hotărârea la care se referă revizuirea este reprezentată de încheierea nr. 73 din data de 26 octombrie 2018, pronunţată în materia plângerilor împotriva soluţiilor de neurmărire penală sau netrimitere în judecată, care potrivit art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., este definitivă.

În raport de dispoziţiile art. 459 alin. (7) teza finală din C. proc. pen., având în vedere că hotărârea la care se referă revizuirea este definitivă, Înalta Curte constată că apelul declarat de revizuentul A. este inadmisibil.

Înalta Curte mai aminteşte că inadmisibilitatea, ca sancţiune procedurală, intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Referitor la memoriul depus ulterior la dosar de către apelantul revizuent intitulat "precizări şi obiecţiuni în cauză", precum şi la cererea de intervenţie formulată în data de 24 februarie 2020, Înalta Curte constată că aspectele menţionate în cuprinsul acestora nu sunt de natură să conducă la o concluzie diferită de cea menţionată anterior, respectiv că apelul declarat în cauză este inadmisibil.

Pentru toate considerentele expuse anterior, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza finală din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii nr. 47 din data de 30 decembrie 2019 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii nr. 47 din data de 30 decembrie 2019 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26 februarie 2020.

GGC - GV