Acquittal affirmed for false EU subsidy declarations; appellate court reformed legal grounds to absence of offense and non-existence of act

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2020

Deliberând asupra apelurilor de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 84/P din 06 iunie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie s-a dispus:

În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (acte materiale din perioada 2010-2016).

În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului B., pentru săvârşirea infracţiunii de: folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu aplic. art. 5 C. pen. (fapta din anul 2010)

În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului C., pentru săvârşirea infracţiunii de: folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu aplic. art. 5 C. pen. (fapta din anul 2011)

În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului D., pentru săvârşirea infracţiunii de: folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu aplic. art. 5 Cod .penal (fapta din anul 2012)

În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului E., pentru săvârşirea infracţiunii de: folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, (fapta din anul 2015)

În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului F., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 18 4 - art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu aplic. art. 32 alin. (1) C. pen. (fapta din anul 2016).

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 20, art. 21, art. 23 şi art. 43 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă formulată de către partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, cu sediul din Bd. x, mun. Bucureşti.

În baza art. 397 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 255 C. proc. pen. s-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului instituit prin ordonanţa procurorului din 12 octombrie 2016 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, în dosarul nr. x/2016, constând în poprirea conturilor deţinute de inculpatul A., persoana responsabilă civilmente Arhiepiscopia Tomisului şi persoana responsabilă civilmente Aşezământul Monahal Sf. Apostol "Andrei".

În baza art. 272 C. proc. pen., onorariu cuvenit avocat din oficiu, în sumă de 1120 RON, s-a avansat din fondurile M.J. către avocat G., din cadrul Baroului de avocaţi Constanţa.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Constanţa a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2016 din data de 02.02.2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

A., pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (acte materiale din perioada 2010-2016)

B., pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (fapta din anul 2010)

C., pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (fapta din anul 2011)

D., pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (fapta din anul 2012)

E. pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (fapta din anul 2015) şi

F., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, şi art. 32 alin. (1) C. pen..(fapta din anul 2016).

S-a reţinut în esenţă de către magistratul procuror că, în perioada 2010 - 2016, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul A., în calitate de Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Tomisului, a folosit şi, după caz, a prezentat declaraţii false (cererea şi anexele - declaraţia de suprafaţă, angajamentele legale) în relaţia cu Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA), în legătură cu subvenţiile SAPS acordate pentru culturi de viţă de vie aferente unei suprafeţe de teren agricol aflat în folosinţa Arhiepiscopiei Tomisului, situat în zona denumită "Ferma 3" - Nazarcea (localitatea Lumina, jud. Constanţa), declaraţii aferente campaniilor 2010 - 2016, în cuprinsul cărora se menţionează în mod nereal că parcelele menţionate anterior, solicitate la plată, sunt cultivate cu viţă de vie pe rod şi că solicitanţii se angajează să respecte pe toată suprafaţa agricolă utilizată normele GAEC - evitarea instalării vegetaţiei nedorite, în condiţiile în care respectivele parcele erau abandonate şi au fost invadate cu vegetaţie nedorită pe tot intervalul formulării cererii şi obţinerii fondurilor, inculpaţii neavând niciodată intenţia să respecte normele GAEC, rezultând obţinerea pe nedrept de sprijin financiar din bugetul Uniunii Europene în sumă totală de 1.392.964,77 RON.

În luna mai 2010, inculpatul B., a prezentat declaraţii false (cererea şi anexele - declaraţia de suprafaţă, angajamentele legale) în relaţia cu Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA), în legătură subvenţiile SAPS acordate pentru culturi de viţă de vie aferente unei suprafeţe de teren agricol aflat în folosinţa Arhiepiscopiei Tomisului, situat în zona denumită "Ferma 3" - Nazarcea (localitatea Lumina, jud. Constanţa), declaraţii aferente campaniei din anul 2010, în cuprinsul cărora se menţionează în mod nereal că parcelele menţionate anterior, solicitate la plată, sunt cultivate cu viţă de vie pe rod şi că solicitanţii se angajează să respecte pe toată suprafaţa agricolă utilizată normele GAEC - evitarea instalării vegetaţiei nedorite, în condiţiile în care respectivele parcele erau abandonate şi au fost invadate cu vegetaţie nedorită pe tot intervalul formulării cererii şi obţinerii fondurilor, inculpaţii neavând niciodată intenţia să respecte normele GAEC, rezultând obţinerea pe nedrept de sprijin financiar din bugetul Uniunii Europene în sumă de 142.988,37 RON.

În luna martie 2011, inculpatul C., a prezentat declaraţii false (cererea, declaraţia de suprafaţă, angajamentele legale) în relaţia cu Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA), în legătură subvenţiile SAPS acordate pentru culturi de viţă de vie aferente unei suprafeţe de teren agricol aflat în folosinţa Arhiepiscopiei Tomisului, situat în zona denumită "Ferma 3" - Nazarcea (localitatea Lumina, jud. Constanţa), declaraţii aferente campaniei din anul 2011, în cuprinsul cărora se menţionează în mod nereal că parcelele menţionate anterior, solicitate la plată, sunt cultivate cu viţă de vie pe rod şi că solicitanţii se angajează să respecte pe toată suprafaţa agricolă utilizată normele GAEC - evitarea instalării vegetaţiei nedorite, în condiţiile în care respectivele parcele erau abandonate şi au fost invadate cu vegetaţie nedorită pe tot intervalul formulării cererii şi obţinerii fondurilor, inculpaţii neavând niciodată intenţia să respecte normele GAEC, rezultând obţinerea pe nedrept de sprijin financiar din bugetul Uniunii Europene în sumă de 184.610,27 RON.

În luna aprilie 2012, inculpatul D., a prezentat declaraţii false (cererea şi anexele - declaraţia de suprafaţă, angajamentele legale) în relaţia cu Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA), în legătură subvenţiile SAPS acordate pentru culturi de viţă de vie aferente unei suprafeţe de teren agricol aflat în folosinţa Arhiepiscopiei Tomisului, situat în zona denumită "Ferma 3" - Nazarcea (oraşul Ovidiu, jud. Constanţa), declaraţii aferente campaniei din anul 2012, în cuprinsul cărora se menţionează în mod nereal că parcelele menţionate anterior, solicitate la plată, sunt cultivate cu viţă de vie pe rod şi că solicitanţii se angajează să respecte pe toată suprafaţa agricolă utilizată normele GAEC - evitarea instalării vegetaţiei nedorite, în condiţiile în care respectivele parcele erau abandonate şi au fost invadate cu vegetaţie nedorită pe tot intervalul formulării cererii şi obţinerii fondurilor, inculpaţii neavând niciodată intenţia să respecte normele GAEC, rezultând obţinerea pe nedrept de sprijin financiar din bugetul Uniunii Europene în sumă de 239.972,79 RON.

În luna iunie 2015, inculpatul E. a prezentat declaraţii false (cererea şi anexele - declaraţia de suprafaţă, angajamentele legale) în relaţia cu Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA), în legătură subvenţiile SAPS acordate pentru culturi de viţă de vie aferente unei suprafeţe de teren agricol aflat în folosinţa Arhiepiscopiei Tomisului, situat în zona denumită "Ferma 3" - Nazarcea (oraş Ovidiu, jud. Constanţa), declaraţii aferente campaniei din anul 2015, în cuprinsul cărora se menţionează în mod nereal că parcelele menţionate anterior, solicitate la plată, sunt cultivate cu viţă de vie pe rod şi că solicitanţii se angajează să respecte pe toată suprafaţa agricolă utilizată normele GAEC - evitarea instalării vegetaţiei nedorite, în condiţiile în care respectivele parcele erau abandonate şi au fost invadate cu vegetaţie nedorită pe tot intervalul formulării cererii şi obţinerii fondurilor, inculpaţii neavând niciodată intenţia să respecte normele GAEC, rezultând obţinerea pe nedrept de sprijin financiar din bugetul Uniunii Europene în sumă de 281.633,28 RON.

În luna iunie 2016, inculpatul F. a prezentat declaraţii false (cererea şi anexele - declaraţia de suprafaţă, angajamentele legale) în relaţia cu Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA), în legătură subvenţiile SAPS acordate pentru culturi de viţă de vie aferente unei suprafeţe de teren agricol aflat în folosinţa Arhiepiscopiei Tomisului, situat în zona denumită "Ferma 3" - Nazarcea (oraşul Ovidiu, jud. Constanţa), declaraţii aferente campaniei din anul 2016, în cuprinsul cărora se menţionează în mod nereal că parcelele menţionate anterior, solicitate la plată, sunt cultivate cu viţă de vie pe rod şi că solicitanţii se angajează să respecte pe toată suprafaţa agricolă utilizată normele GAEC - evitarea instalării vegetaţiei nedorite, în condiţiile în care respectivele parcele erau abandonate şi au fost invadate cu vegetaţie nedorită pe tot intervalul formulării cererii şi obţinerii fondurilor, inculpaţii neavând niciodată intenţia să respecte normele GAEC, rezultând posibilitatea obţinerii pe nedrept de sprijin financiar din bugetul Uniunii Europene în sumă de 326.065,20 RON.

La data de 19.08.2016, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa s-a sesizat din oficiu demarând cercetări împotriva reprezentantului Arhiepiscopiei Tomisului, A. pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. A fost format dosarul nr. x/2016.

La data de 29.09.2016, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa s-a sesizat din oficiu, demarând cercetări împotriva reprezentantului Arhiepiscopiei Tomisului, A. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 6 C. pen. A fost format dosarul nr. x/2016.

Prin încheierea nr. 65/P/ C. pen./din data de 10.05.2017, în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Constanţa a respins cererile şi excepţiile invocate de inculpaţii A., B., E. şi F., s-a constatat legalitatea sesizării instanţei prin rechizitoriul nr. x/2016 din data de 02.02.2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, privind judecata inculpaţilor A., B., C., E., D. şi F., a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi începerea judecăţii.

Prin încheierea nr. 639/20.06.2017 a I. C. civ..J., secţia Penală, s-au respins ca nefondate contestaţiile formulate de inculpaţii B., E. şi F..

Pe parcursul cercetării judecătoreşti inculpaţilor prezenţi le-au fost aduse la cunoştinţă prevederile art. 374 alin. (4) cu referire la art. 396 alin. (10) Cod .proc.pen, în sensul că au dreptul de a beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul în care vor fi găsiţi vinovaţi, dacă recunosc în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să aibă loc doar în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere.

În şedinţa publică din data de 30 octombrie 2017, inculpaţii A., B., C., E., D. şi F., nu au recunoscut faptele reţinute în sarcina lor şi au solicitat judecarea cauzei conform procedurii obişnuite fără a se prevala de procedura abreviată prev. de art. 375 rap. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În timpul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi martorii H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. şi V..

Totodată s-a dispus şi efectuat o expertiză contabilă judiciară care a fost depusă la instanţa de fond la data de 10.12.2018, dosar de fond şi s-au solicitat relaţii de la A.P.I.A. Constanţa şi Bucureţti.

Analizând probele administrate în timpul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, Curtea a reţinut în fapt următoarele:

Infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri ale Uniunii Europene constă, potrivit art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei. Aceasta poate fi de asemenea săvârşită prin omisiunea de a furniza, cu ştiinţă, datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri. Dacă aceste fapte au produs consecinţe deosebit de grave, limitele de pedeapsă prevăzute de lege se majorează cu jumătate.

Începând cu 01.01.2007, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a implementat măsuri de sprijin pentru fermieri, finanţate din Fondul European de Garantare în Agricultură (F.E.G.A.), ca plăţi directe în cadrul Schemei de Plăţi Unică pe Suprafaţă (S.A.P.S.), precum şi măsuri de sprijin finanţate din bugetul naţional şi din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (F.E.A.D.R.), ca plăţi naţionale directe complementare (P.N.D.C.).

Fondul European pentru Garantare în Agricultură este destinat finanţării măsurilor de piaţă, restituirilor la export şi plăţilor directe către fermieri.

Schema de plată unică pe suprafaţă (S.A.P.S.) constă în acordarea unei sume uniforme pe hectar, plătibilă o dată pe an, decuplată total de producţie. Sursa de finanţare pentru plăţile efectuate în cadrul S.A.P.S. se asigură din Fondul European pentru Garantare în Agricultură (F.E.G.A.).

Suprafaţa agricolă eligibilă poate avea următoarele categorii de folosinţă: teren arabil, pajişti permanente, vii, culturi permanente sau grădini familiale; beneficiarii plăţilor directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafaţă pot fi persoanele fizice şi/sau juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendaşi, concesionari, asociaţii, administratori în cadrul asociaţiilor în participaţiune, locatari sau alte asemenea.

Pentru a beneficia de acordarea de plăţi în cadrul Schemelor de plată unică pe suprafaţă solicitanţii trebuie să fie înscrişi în Registrul fermierilor, să depună cerere de solicitare a plăţilor la termen şi să îndeplinească următoarele condiţii generale:

- să exploateze un teren agricol cu o suprafaţă de cel puţin 1 hectar, iar suprafaţa parcelei agricole să fie de cel puţin 0,3 hectare; în cazul viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor pomicole, pepinierelor viticole, arbuştilor fructiferi, suprafaţa minimă a parcelei trebuie să fie de cel puţin 0,1 hectare;

- să declare toate parcelele agricole;

- să înscrie, sub sancţiunea legii penale, date reale, complete şi perfect valabile în formularul de cerere de plată directă pe suprafaţă şi în documentele anexate, inclusiv lista suprafeţelor;

- să respecte bunele condiţii agricole şi de mediu, reglementate prin legislaţia naţională, pe toată suprafaţa agricolă a exploataţiei;

- să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosinţă şi să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea.

Potrivit art. 6, alin. (1) din Ordinul Ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 704/2007, "Consiliile locale pot depune cereri de plată pentru terenurile agricole pe care le administrează şi pentru care nu au fost încheiate contracte de arendă, concesiune, închiriere sau pentru care nu se încasează taxe de păşunat, iar pe aceste terenuri consiliile locale trebuie să desfăşoare propria activitate agricolă pentru respectarea condiţiilor de eligibilitate."

De asemenea, în art. 7 din O.U.G. nr. 125/21.12.2006 se menţionează obligaţia solicitanţilor "Să înscrie, sub sancţiunea legii penale, date reale, complete şi perfect valabile în formularul de cerere de plată directă pe suprafaţă şi în documentele anexate."

Pe baza probelor administrate de procuror în timpul instrucţiei penale, dar şi al cercetării judecătoreşti, Curtea a reţinut următoarea stare de fapt:

Corespunzător H.G. nr. 300/28.03.2002, Arhiepiscopia Tomisului a primit în folosinţă cu titlul gratuit un teren agricol în suprafaţă de 350 ha, din administrarea Agenţiei Domeniilor Statului şi folosinţa SC "W." S.A., situat pe raza oraşului Ovidiu, judeţul Constanţa.

La data preluării efective a terenului de către Arhiepiscopia Tomisului, conform "Centralizator Nazarcea", în care sunt prezentate parcelele de teren cu toate suprafaţele preluate la ADS, pe categorii de folosinţă în evidenţa O. C. pen..I, conform Procesului Verbal de predare din data de 27.08.2004, suprafaţa predată era ocupată cu viţă de vie 182,41 ha, teren arabil 14,82 ha, livadă pomicolă 155,04 ha. Din Centralizator, conform evidenţei OCPI, rezultă că 131,61 ha erau ocupate cu vie pentru struguri şi 50,80 ha vie portaltoi. Se anexează Centralizatorul menţionat.

În centralizatorul prezentat este menţionat numărul cadastral existent în evidenţa ANCPI pentru cele 82 parcele de teren măsurate, cu suprafaţa totală de 344,41 ha, plus 7,86 ha din acte, suprafaţa celor 4 parcele care nu poartă număr cadastral şi nu rezultă că ar fi fost măsurate de OCPI Constanţa (Arhiepiscopia Tomisului nu a prezentat documentaţia completă cu toate anexele care fac parte integrantă a Procesului de predare - primire a terenului în discuţie).

Conform încheierii Nr. 5922/COM/25.06.2004 a Tribunalului Constanţa, SC "W."SA a intrat în faliment şi a fost numit Lichidator Judiciar X. prin lichidator Y., astfel că întreaga suprafaţa de teren de 350 ha menţionată, cât şi alte active imobile şi mobile, au fost preluate de către lichidator în vederea vânzării acestora.

Arhiepiscopia Tomisului a iniţiat mai multe acţiuni în instanţă care s-au desfăşurat pe o perioadă de 6 ani, iar prin sentinţa civilă nr. 4524/COM/19.06.2009 a Tribunalului Constanţa şi încheierea nr. 1374/COM/25.11.2010 prin care sentinţa a rămas definitivă şi irevocabilă, suprafaţa de teren cu viţă de vie şi livadă pomicolă a redevenit în folosinţa Arhiepiscopiei Tomisului.

Corespunzător informaţiilor primite, rezultă că Activitatea de producţie s-a desfăşurat pe structura organizatorică a S.C. W. şi anume: Ferma nr. 1 care exploatează 115 ha viţă de vie, Ferma Nr. 3, exploatată 67,25 ha vie şi Ferma Nr. 8 zootehnie şi legume, plus diferenţa de suprafaţă până la 350 ha preluată.

În Memoriul Justificativ anexat expertizei, Arhiepiscopia menţionează că în perioada anilor 2004 - 2009 culturile de viţă de vie şi livezi pomicole au fost exploatate de lichidatorul Judiciar amintit, că nu au fost întreţinute şi lăsate în bunul plac al furturilor pomilor, spalierilor şi sârmelor, astfel că la preluarea suprafeţelor de vie de către Arhiepiscopie, acestea erau într-o stare jalnică de degradare cu mari goluri atât în vie, cât şi în livadă.

Drept urmare a situaţiei în care a fost preluată de la lichidatorul judiciar a suprafeţei de vie, a fost întocmit Proiectul de reconversie a suprafeţei de 146,40 ha cu viţă de vie înregistrat la DADR Constanţa sub Nr. 2912/10.06.2010, care a fost respins pe motiv că Arhiepiscopia nu deţine în proprietate suprafaţa cu vie pentru care a solicitat reconversia cu fonduri europene.

Începând cu anul 2010, Arhiepiscopia Tomisului a solicitat şi primit până în anul 2015, subvenţii de la APIA pentru suprafeţele de teren aflat în folosinţă.

Prin încheierea nr. 733/08.06.2016 - B.N.P. Z., a fost Autentificat ACTUL CONSTITUTIV pentru "AA." cu sediul în oraş Ovidiu, Sat Culmea, având ca membrii fondatori: Arhiepiscopia Tomisului, BB. S.R.L., CC., R. şi T., fiecare cu o contribuţie de 2000 RON din capitalul social şi 20% participare la beneficii.

În anul 2016, AA. prin inc. F. - preşedinte Consiliu de administraţie, a solicitat subvenţii de la APIA pentru suprafaţa totală de teren de 337,30 ha, din care 188,50 ha vii pe rod, fiind aceeaşi suprafaţă de teren aflată în folosinţa Arhiepiscopiei Tomisului, dar pentru suprafaţa respectivă nu au fost eliberate subvenţii.

ANUL 2010

La dosarul APIA există cererea unică x/17 mai 2010 şi cererea de plată nr. x/17.05.2010 înregistrată la APIA Constanţa şi Declaraţia de suprafaţă 2010, penru solicitare de fonduri de către Aşezământul Monahal Sf. Ap. Andrei pentru 263,82 ha culturi agricole prin împuternicit B. conform Împuternicirii nr. 1102/28.04.2010, dată de Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Tomisului.

Prin Decizia nr. 108 a Arhiepiscopiei Tomisului nr. 1073/27.04.2010, a fost infiinţat Aşezământul Monahal "Sf. Ap. Andrei" începând cu data de 01.05.2010 în localitatea Nazarcea, unitate cu personalitate juridică reprezentată legal prin Preot C., conform Deciziei Nr. 802/27.09.2010 emisă de Arhiepiscopia Tomisului.

În baza Cererii unice menţionate şi Declaraţiei de suprafaţă - 2010 - I.P.A Online, ANEXA nr. 2, APIA - judeţean Constanţa a emis următoarele decizii de plată:

Decizia Nr. 2221217/31.12.201 L de acordare a plăţilor în campania 2010, emisă pe numele Aşezământul Monahal Sf. Ap. Andrei, pentru suma de 85226,34 RON, aferentă suprafeţei de 263,82 ha culturi agricole din care 173,87 ha vii pe rod struguri pentru vin. (A fost aplicată reducere procentuală pe suprafaţă în sumă 5569,75 RON, ca urmare a depăşirii suprafeţelor declarate de fermieri la nivelul României) .ANEXA nr. 3

Decizia nr. x/11.07.2011, de acordare a plăţilor în campania 2010, emisă pe numele Aşezământului Monahal Sf. Ap. Andrei, pentru suma de plată de 57762,03 RON. ANEXA nr. 4

Total sumă primită aferente campaniei 2010 pentru suprafaţa totală de 263,82 ha, din care 173,87 ha vii pe rod, conform celor două decizii = 14298,37 RON din care 84994,89 RON pe schema de plată SAPS, 231,45 RON pe schema PNDC1 şi 57762,03 RON pe schema ZDS - zone defavorizate de condiţii naturale specific.

Revine în medie suma de 541,99 RON/ha culturi agricole (142988,37 RON/263,82 ha).

În dosarul întocmit de APIA - Centrul Judeţean Constanţa pentru solicitarea subvenţiilor în anul 2010 de către Aşezământul Monahal Sf. Ap. Andrei, există Angajamentul semnat de împuternicitul unităţii, pentru respectarea bunelor condiţii agricole şi de mediu (GAEC) - fila, pagina 4 din Cererea unică de plată.

Cele 26 parcele cu viţă de vie cu suprafaţa totală de 67,20 ha analizate, se identifică în Cererea unică şi Declaraţia de suprafaţă 2010.

ANUL 2011

La dosarul APIA există cererea unică CT 1443/09.03.2011 şi cererea de plată nr. x/09.03.2011 înregistrate la APIA Constanţa şi Declaraţia de suprafaţă 2011, pentru solicitare de fonduri de către Aşezământul Monahal Sf. Ap. Andrei pentru suprafaţa de 263,82 ha culturi agricole prin reprezentant C..

În baza cererii unice de plată pe suprafaţa 2011 şi Declaraţiei de suprafaţă - 2011 I.P.A - Online. ANEXA Nr. 5, APIA - Centrul Judeţean Constanţa, a emis următoarele decizii de plată:

Decizia de plată în avans Nr. l 174235/18.10.2011 de acordare a plăţilor în avans în campania 2011, emisă pe numele Arhiepiscopiei Tomisului, pentru suma de 53980,32 RON aferentă suprafeţei de 294,95 ha culturi agricole din care 173,87 ha vii pe rod cu struguri pentru vin. ANEXA Nr. 6.

La dosar există Formularul - Completarea declaraţiei de suprafaţă 2011, CT 115994/01.06.2011, pentru suprafaţa de 31,13 ha culturi agricole.

De asemenea, în dosarul APIA - există Cererea pentru transfer de exploataţie Nr. 475/19.05.2011, de la Aşezământul Monahal Sf. Apostol Andrei, către Arhiepiscopia Tomisului prin reprezentant E., conform împuternicirii nr. 1440/18.05.2011.

Decizia nr. x/13.12.2011 - campania 2011, emisă pe numele Arhiepiscopiei Tomisului pentru suma de 126081,07 RON, aferentă suprafeţei de 294,95 ha culturi agricole, din care 173,87 ha vii pe rod cu struguri pentru vin. ANEXA nr. 7.

Decizia nr. x/08.02.2012, campania 2011 de acordare diferenţe faţă de decizia Nr. 2150574/13.12.2011; pentru suma de 4548,88 RON. ANEXA nr. 8.

Suma totală aferentă campaniei 2011 = 184610,27 RON, din care 117212,96 RON pe schema de plată SAPS, 4548,88 RON pe schema de plată PNDCI, 61273,96 RON pe schema de plată ZDS şi 1574,47 RON pe schema ZSD (zonă semnificativ defavorizată).

Revine în medie suma de 625,90 RON/ha culturi agricole (184610,27 RON/294,95 ha).

Există în dosarul APIA Angajamentul semnat de reprezentantul Aşezământul Monahal Sf. Ap. Andrei pentru respectarea bunelor condiţii agricole şi de mediu (GAEC), fila pagina 4 la Cerere unică de plată.

ANUL 2012

În dosarul APIA pentru solicitare de fonduri băneşti există cererea unică de plată pe suprafaţă CT 7564/26.04.2012 şi cererea de plată nr. x/26.04.2012 şi declaraţia de suprafaţă 2012, pentru solicitare de fonduri de către Arhiepiscopia Tomisului prin împuternicit D., conform Împuternicirii nr. 1297/26.01.2012, pentru suprafaţa solicitată de 350,45 ha culturi agricole.

De asemenea, la dosarul de acordare a subvenţiilor întocmit de APIA - Constanţa, există Angajamentul din data de 26.04.2012 semnat de D., pentru respectarea bunelor condiţii agricole şi de mediu (GAEC) conform Ordinului MADR nr. 30/147/2010 cu modificările şi completările ulterioare.

Pe baza cererii unice de plată şi Declaraţiei de suprafaţă 2012 - I.P.A Online, ANEXA Nr. 9, APIA Constanţa a emis următoarele decizii de plată:

Decizia de plată în avans Nr. 889926/17.10.2012 - Campania 2012, emisă pe numele Arhiepiscopiei Tomisului pentru suma de 83321,46 RON, aferentă suprafeţei de 340,75 ha culturi agricole, din care 161,20 ha viţă de vie.

Decizia Nr. 1993367/25.11.2012, Campania 2012 emisă de APIA - Constanţa pe numele Arhiepiscopiei Tomisului pentru suma de 156651,32 RON aferentă suprafeţei 340,70 ANEXA Nr. 11.

S-a aplicat reducere valorică de 18301,01 RON, ca urmare a depăşirii suprafeţei declarate de către fermieri la nivelul României.

Total sumă primită în Campania 2012 = 239972,78 RON, din care 166744,31 pe schema de plată SAPS, 4556,70 RON pe schema de plată PNDC1 şi 68571,77 RON pe schema de plată ZDS (zone defavorizate de condiţii naturale specifice).

Revine în medie suma de 704,25 RON/ha culturi agricole (239972,78 RON/340,75 ha).

La dosar există Formularul M3 - Retragere parţială a Declaraţiei de suprafaţă 2012, Nr. 672/28.05.2012, pentru suprafaţa de 9,68 ha.

Din cele 26 parcele cu viţă de vie pe rod analizate, numai pentru un număr de 21 parcele cu 54,58 ha vie expertizate, Arhiepiscopia Tomisului a solicitat şi primit subvenţii în anul 2012 de la APIA Constanţa identificate în Declaraţia de suprafaţă - 2012.

ANUL 2013

La dosarul APIA - Constanţa întocmit pentru solicitare de subvenţii în anul 2013 de către Arhiepiscopia Tomisului, există Cerere unică de plată pe suprafaţă - 2013, x/25.04.2013, cererea de plată nr. x/25.04.2013 înregistrată la APIA şi Declaraţia de suprafaţă - 2013 pentru suprafaţă de 340,75 ha culturi agricole, prin reprezentant A..

În baza cererii unice de plată pe suprafaţă 2013 şi Declaraţiei de suprafaţă 2013 - I.P.A - Online - ANEXA nr. 13, APIA Constanţa a emis următoarele decizii de plată:

Decizia de plată în avans nr. x/17.10.2013 - Campania 2013, emisă pe numele Arhiepiscopiei Tomisului pentru suma de 92691,62 RON, aferentă suprafeţei de 340,55 ha culturi agricole, din care 161,20 ha viţă de vie pe rod cu struguri pentru vin.

Decizia nr. x/04.12.2013, Campania 2013 emisă pe numele Arhiepiscopiei Tomisului pentru suma de 169575,46 RON aferentă suprafeţei 340,75.

S-a aplicat reducere valorică de 22627,65 RON ca urmare a depăşirii suprafeţei declarată de către fermieri la nivel de România.

Total sumă primită în Campania 2013 = 262267,08 RON, din care 188845,90 RON pe schema SAPS, suma 2967,54 RON pe schema PNDC1 şi 70453,64 RON pe schema ZDS.

Revine în medie suma de 769,68 RON/ha culturi agricole (262267,08 RON/340,75 ha determinate).

La dosarul APIA există Angajamentul pentru respectarea Bunelor condiţii agricole şi de mediu (GAEC) ANEXA nr. 16 şi Raportul de control nr. x din 13.09.2013 privind suprafaţa parcelelor şi respectarea Bunelor condiţii agricole şi de mediu (GAEC), în care sunt cuprinse la controlul aleatoriu efectuat şi 2 parcele din cele 26 parcele expertizate (parcela xa = 3,30 ha vie pe rod şi parcela xa = 3,25 ha vie pe rod).

Concluzia controlului "Condiţiile GAEC sunt respectate OK".

Din cele 26 parcele la care se face raportarea, un număr de 21 parcele cu suprafaţa de 54,58 ha vie pe rod cu struguri pentru vin expertizate, pentru care Arhiepiscopia Tomisului a solicitat şi primit subvenţii de la APIA Constanţa identificate în Declaraţia de suprafaţă 2013.

ANUL 2014

La dosarul APIA - Constanţa de acordare a subvenţiilor în anul 2014 există Cererea unică de plată pe suprafaţa CT 10051/13.05.2014, cererea de plată nr. x/13.05.2014, şi Declaraţia de suprafaţă 2014 înaintate de Arhiepiscopia Tomisului prin reprezentant A. pentru suprafaţa de 339,05 ha culturi agricole.

La dosar există Angajamentul şi Declaraţia privind respectarea cerinţelor de eco-condiţionalitate şi Bunelor condiţii agricole şi de mediu (GAEC).

În baza cererii unice de plată pe suprafaţă şi Declaraţiei de suprafaţă - 2014 - IPA - Online - ANEXA Nr. 18, APIA Constanţa a emis următoarele decizii de plată:

Decizia de plată în avans nr. x/30.10.2014, campania 2014, emisă pe numele Arhiepiscopiei Tomisului pentru suma de 155495,47 RON, aferentă Suprafeţei de 339,05 ha culturi agricole suprafaţă determinată, din care 161,20 ha vii pe rod cu struguri pentru masă: ANEXA Nr. 19;

Decizia Nr. 1797380/09.12.2014, Campania 2014, emisă pentru suma de 126238,06 RON aferent suprafeţei 339,05 culturi agricole: ANEXA Nr. 20.

S-a aplicat reducere valorică în sumă de 26180,71 RON ca urmare a depăşirii suprafeţelor declarate de fermieri la nivelul României.

Total sumă primită în Campania 2014 = 281733,53 RON din care 208413,48 RON pe schema de plata SAPS, suma de 70701,67 pe schema de plată ZDS şi suma de 2618,38 RON pe schema de Ajutoare Naţionale Tranzitorii ANT1.

Revine în medie suma de 831,02 RON/ha culturi agricole (281733,53 RON/339,05 ha culturi agricole).

Din cele 26 parcele cu viţă de vie pe rod analizate, un număr de 21 parcele 54,58 ha vie pe rod expertizate pentru care Arhiepiscopia Tomisului a solicitat şi primit fonduri băneşti în anul 2014, de la APIA Constanţa, identificate în declaraţia de suprafaţă 2014.

ANUL 2015

În dosarul APIA Constanţa de acordare a subvenţiilor în anul 2015, există cererea unică de plată pe suprafaţă x/10.06.2015, cererea nr. x/10.06.2015 şi Declaraţia pe suprafaţă 2015 pentru solicitarea de fonduri de către Arhiepiscopia Tomisului pentru suprafaţa de 354,77 ha culturi agricole, prin reprezentant Preot E., conform împuternicirii nr. 1585/22.05.2015.

Pe baza Cererii unice de plată pe suprafaţă 2015 şi Declaraţiei de suprafaţă 2015 - IPA - Online. ANEXA Nr. 21, APIA - Constanţa a emis următoarele decizii de plată:

Decizia de plată în avans Nr. 1460520/29.11.2015, Campania 2015, emisă numele Arhiepiscopiei Tomisului pentru suma de 84631,23 RON, aferentă suprafeţei de 354,77 ha culturi agricole, din care 173,82 ha viţă de vie pe rod cu struguri pentru vin: ANEXA Nr. 22;

Decizia nr. x/19.04.2016, Campania 2015, emisă pe numele Ahiepiscopiei Tomisului pentru suma de 54306,57 ANEXA Nr. 23

Decizia nr. x/15.05.2016, Campania 2015, emisă pe numele Arhiepiscopiei Tomisului pentru suma de 142695,48 RON, ANEXA nr. 24

Total sumă primită în Campania 2015 = 281633,28 RON din care 124969,84 RON pe schema de plată SAPS, suma de 100883,18 pe schema de plată ANT1, plăţi redistributive 5751,58 RON şi 50028,68 RON pe măsura M13,2 - plăţi compensatorii pentru zone care se confruntă cu constrângeri naturale semnificative.

Revine în medie suma de 793,85 RON/ha culturi agricole (281633,28 RON/354,77 ha culturi agricole).

La dosarul APIA există Angajamentul pentru respectarea condiţiilor de acordare a ajutoarelor tranzitorii, a plăţilor pe diferite Măsuri de plată din PNDR.

De asemenea, la dosarul APIA pentru acordarea subvenţiilor în anul 2015, există Raportul de control Nr. x din 26.08.2016 efectuat Exploataţiei Arhiepiscopiei Tomisului, din care rezultă că au fost controlate 8 parcele din cele 62 parcele ale exploataţiei şi s-a constatat în urma controlului pe teren că parcelele declarate cu vie au fost neîntreţinute în totalitate instalându-se vegetaţia nedorită şi a fost aplicat codul de neconformitate PA. 14.

Se anexează Raportul de control respectiv, ANEXA Nr. 25

Din cele 26 parcele cu viţă de vie pe rod cu struguri pentru vin analizate, un număr de 26 parcele cu suprafaţa de 67,16 ha vie pe rod expertizate pentru care Arhiepiscopia Tomisului a solicitat şi primit fonduri băneşti de la APIA în anul 2015, identificate în Declaraţia de suprafaţă 2015.

ANUL 2016

În dosarul APIA - Constanţa de acordare a subvenţiilor în anul 2016, există crerea unică de plată pentru suprafaţă CT 13104/22.06.2016, ANEXA nr. 26 - formulată de AA., prin administrator F., cu suprafaţa de 337,30 ha şi Declaraţia de suprafaţă 2016 - IPA - Online, pentru suprafaţa de 337,30 ha culturi agricole, din care 188,50 ha vii pe rod cu struguri pentru vii - ANEXA nr. 27.

Cererea nu a fost aprobată la plată şi nu a fost procesată.

Pe baza cererilor unice de plată şi Declaraţiilor de suprafaţă anuale, înainte în perioada analizată 2010 - 2016, referitoare la cele 26 parcele cu viţă de vie pe rod cu struguri pentru vin şi struguri de masă din folosinţa Arhiepiscopiei Tomisului expertizate, au fost solicitate şi obţinute fonduri sub formă de subvenţii de la APIA - Constanţa.

În anul 2016 au fost solicitate subvenţii pentru suprafaţa de 68,20 ha de către AA. dar plăţile nu au fost eliberate.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor, Curtea a reţinut că art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000, prevede că folosirea sau prezentarea cu rea credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

Elementul material al acestei infracţiuni constă în acţiunea de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, fapta fiind săvârşită cu intenţie directă sau indirectă, iar urmarea imediată este reprezentată de obţinerea ilegală de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acestea sau în numele lor.

De remarcat faptul că existenţa acestei infracţiuni nu este condiţionată de producerea unei pagube bugetului Uniunii Europene, ca urmare a săvârşirii elementului material. Esenţial este elementul subiectiv al relei-credinţe.

Aceasta înseamnă că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii în cazul în care, că urmare a folosirii sau prezentării de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, au fost obţinute fonduri pe nedrept, şi această inclusiv în ipoteza în care proiectul a fost implementat şi finalizat exact în termenii menţionaţi în cererea de finanţare.

Sub aspect subiectiv infracţiunea se săvârşeşte cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, fiind calificată prin scop, făptuitorul urmărind că prin săvârşirea faptei ar putea produce o pagubă bugetului Uniunii Europene.

Astfel, într-o cauză, Înalta Curte a reţinut că, o altă modificare importantă prevăzută de legea nouă este aceea a menţionării exprese, ca şi element constitutiv al infracţiunii, comiterea cu "rea-credinţă", ceea ce înseamnă că infracţiunea trebuie comisă cu intenţie directă. (I. C. civ..J., secţia penală, decizia nr. 1313/2014.

De altfel, Curtea a apreciat că dispoziţiile art. 181 din Legea 78/2000 se impun a fi analizate în contextul mai larg al reglementărilor naţionale şi europene ce vizează prevenirea şi combaterea fraudării bugetului Uniunii Europene. În acest sens în art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 se face distincţie între 3 categorii diferite de abateri, neregula, nereguli cu caracter sistemic-de sistem şi frauda.

Prin neregulă se înţelege orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul UE şi/sau fondurile publice aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

Nereguli cu caracter sistemic/de sistem sunt nereguli generate de modul în care sunt îndeplinite cerinţele cheie ale sistemelor de management şi control care se produc ca urmare a unor deficienţe de proiectare a procedurilor de management şi control, a unor erori sistemice de aplicare a procedurilor sau din necorelarea prevederilor legislaţiei naţionale cu reglementările comunitare. Prin fraudă legiuitorul a înţeles să definească infracţiunea săvârşită în legătură cu obţinerea ori utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora incriminate de C. pen. ori de alte legi speciale.

Este evident din cele de mai sus că neregula sau abaterea poate fi săvârşită atât de beneficiar cât şi reprezentaţii autorităţii, în speţă A.P.I.A. Constanţa.

Conform art. 121 din Legea nr. 139/2007 privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare care se acordă în agricultură începând cu anul 2007 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură:

"Sumele necuvenite acordate sub formă de sprijin se recuperează cu aplicarea dobânzilor şi penalităţilor prevăzute de legislaţia în vigoare. Persoanele care prin înscrierea sau atestarea de date ori de situaţii nereale pe documentele de decontare aferente sprijinului financiar au încasat sume de bani de la bugetul de stat în mod necuvenit nu mai beneficiază de sprijin financiar pentru o perioadă de 3 ani."

În aceeaşi ordine de idei regulamentul delegat-UE nr. 640/2014 al Comisiei Europene de completare a Regulamentului UE nr. 1306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte sistemul integrat de administrare şi control şi condiţiile pentru refuzarea sau retragerea plăţilor şi pentru sancţiunile administrative aplicabile în cazul plăţilor directe, al sprijinului pentru dezvoltare rurală şi al ecocondiţionalităţilor prevede la art. 35 "În ceea ce priveşte neîndeplinirea obligaţiilor în materie de ecocondiţionalitate, sancţiunile administrative ar trebui stabilite ţinând cont de principiul proporţionalităţii. Sancţiunile administrative ar trebui aplicate doar dacă fermierul a acţionat neglijent sau deliberat şi ar trebui clasificate în funcţie de gravitatea neconformităţii comise."

Faţă de cele de mai sus este evident că în prezenta cauză neregulile constatate de expertiza agricolă dispusă la instrucţia penală, de la normele ce reglementează procedurile de obţinere şi folosire a fondurilor europene nu intră sub incidenţa ilicitului penal, fiind în prezenţa unor simple nereguli fără a se putea vorbi despre fraudă.

Astfel, toate probele administrate în timpul cercetării judecătoreşti, respectiv declaraţiile martorilor care se coroborează cu expertiza contabilă efectuată în cauză conduc indubitabil la concluzia că inculpaţii A., B., C., E., D. şi F. nu au săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina lor cu vinovăţia prevăzută de lege, fiind evidentă lipsa relei credinţe.

Martora S. a relatat în faţa Curţii că în perioada mai 2010- decembrie 2010 a încheiat un contract individual de muncă cu Arhipescopia Tomisului şi desfăşura activitatea în cadrul fermei viticole de la ferma Nazarcea. Activitatea desfăşurată nu a fost salarizată deoarece Arhiepiscopia nu avea fondurile necesare. Totodată a precizat că inculpatul B. era angajat în calitate de jurist, iar martorul J. administrator.

A precizat martora că în anul 2010 au existat muncitori zilieri care au efectuat lucrările de întreţinere specifice culturilor de viţă de vie, dar faţă de starea de vegetaţie şi de îmbătrânire a culturii s-a demarat un proiect de reconversie care deşi a fost finalizat nu a putut fi depus deoarece lipsea avizul necesar emis de către ANAF.

Totodată martora a precizat că sumele de bani prin care se achiziţionau materialele necesare întreţinerii culturii de viţă de vie şi plata muncitorilor zilieri proveneau de la casieria Arhiepiscopiei Tomisului.

Martorul J., a relatat constant, şi la procuror dar şi la instanţa de fond că a fost angajat în anul 2010 la ferma viticolă Nazarcea, în calitate de director de către Arhiepiscopia Tomisului şi în această calitate a solicitat unei alte societăţi comerciale agricole închirierea unui număr de 6-7 tractoare, precum şi împrumutul unor substanţe chimice care au fost folosite la efectuarea lucrărilor specifice întreţinerilor culturilor de viţă de vie.

Acelaşi martor a relatat că din suprafaţa totală a efectuat lucrări de întreţinere pe circa 100 - 120 hectare, iar plata tractoarelor închiriate şi a substanţelor folosite în valoare de circa 1 miliard de RON a fost efectuată de către el.

Din suprafaţa de circa 150 de hectare s-au recoltat aproximativ 30 de tone de struguri, care au fost vinificaţi la DD., pe care o avea în proprietate.

Acelaşi martor a relatat că au existat neînţelegeri între el şi conducerea Arhiepiscopiei Tomisului, deoarece nu a fost achitat salariul lunar şi nici cheltuielile pe care le-a efectuat cu întreţinerea culturii de viţă de vie. Datorită acestor neînţelegeri, cantitatea de vin a fost reţinută în crama personală, nefiind returnată arhiepiscopiei.

Martorii O., angajată cu contract de muncă la Aşezământul Monahal a precizat că suprafaţa de teren preluată în anul 2010 de circa 150 de hectare a fost lucrată, iar toată cantitatea de struguri era recepţionată şi vinificată în DD. conform documentelor justificative depuse la Direcţia Agricolă Judeţeană Constanţa anual.

Suprafaţa menţionată a fost lucrată cu muncitori zilieri, fiind angajat chiar şi un inginer, iar cultura de viţă de vie a fost tăiată în fiecare an, s-au înlocuit golurile precum şi şpalierii şi s-au efectuat operaţiunile de stropire contra bolilor specifice aşa cum rezultă din documentele justificative privind achiziţia de substanţe necesare stropirii sau de motorină. Acelaşi martor a relatat că o suprafaţă de circa 20 de hectare nu se putea lucra fiind degradată în totalitate.

Martorul H. care până în anul 2010 inclusiv a lucrat în cadrul fostului IAS Nazarcea vreme de 40 de ani, în calitate de tehnician viticol a relatat în consonanţă cu martora O. că suprafaţa de circa 150 de hectare de viţă de vie pe rod avea o vechime de circa 17-18 ani iar în anul 2010 când suprafaţa de teren a trecut în folosinţa arhipescopiei au fost efectuate toate lucrările specifice de la tăiat la ierbicidat. Aceste lucrări au fost efectuate de circa 70-77 de oameni care au fost trimişi de către Arhipescopia Tomisului, iar motorina necesară era adusă în fermă de către o persoană pe nume V..

Susţinerile martorilor de mai sus sunt în consonanţă şi cu declaraţiile martorilor T., inginer horticol, U. inginer agronom şi V. care au precizat că în perioada anilor 2011-2012 au efectuat lucrări la ferma viticolă din localitatea Nazarcea care aparţinea Arhiepiscopiei Tomisului în lunile aprilie-mai, cu un număr de circa 20-40 de persoane şi cu o frecvenţă de aproximativ 15 zile dintr-o lună. Cu această ocazie, martorii au constatat că suprafaţa de viţă de vie avea efectuate în bună parte lucrările specifice, că se prezenta într-o formă acceptabilă, dar fiind o cultură de viţă de vie destul de bătrână cuprindea şi goluri de vegetaţie şi prezenta şi un grad mare de erbicidare.

Din aprecierile martorilor menţionaţi, cultura de viţă de vie era aptă să producă o cantitate de circa 3-5 tone de struguri la hectar.

În acest sens Curtea a reţinut şi declaraţia martorei L. care avea în proprietate o suprafaţă de teren de 22 de hectare care se afla în vecinătatea fermei 3 a postului IAS Nazarcea aflată în folosinţa Arhepiscopiei Tomisului.

De altfel, martora a precizat că a permis aprovizionarea cu apă fără plată după o discuţie pe care a avut-o cu inculpatul D. şi cu martora O.. Acelaşi martor a mai precizat că întreaga suprafaţă de viţă de vie era pe rod, că s-au efectuat arăturile necesare şi toate operaţiunile specifice întreţinerii culturii de viţă de vie.

Declaraţiile acestor martori se coroborează cu adresa Direcţiei pentru Agricultură Judeţeană Constanţa din data de 11.12.2017, din care rezultă că în perioada anilor 2010-2015 s-au înregistrat declaraţii privind cantitatea de struguri recoltată, albi sau roşii, de pe suprafaţa pe rod exploatată de 130 hectare, aşa cum rezultă din adresa menţionată şi din documentele depuse la dosarul cauzei.

Anul 2010 de pe o suprafaţă de 146,64 hectare, suprafaţă pe rod exploatată, a fost declarată ca fiind recoltată o cantitate de 807,09 q struguri roşii şi o cantitate de 5745,50 q struguri albi;

Anul 2011, de pe o suprafaţă de 130 hectare, suprafaţă pe rod exploatată a fost declarată ca fiind recoltată o cantitate de struguri recoltată de 148,40 q struguri roşii şi 659, 47 q struguri albi;

Anul 2012, de pe o suprafaţă de 124,00 hectare, suprafaţă pe rod exploatată a fost declarată ca fiind recoltată o cantitate de 334,34 q struguri roşii şi 972,66 q struguri albi;

Anul 2013, de pe o suprafaţă de 118, 85 hectare, suprafaţă pe rod exploatată a fost declarată ca fiind recoltată o cantitate de 441,00 q struguri roşii şi o cantitate de 691,40 q struguri albi;

Anul 2014 de pe o suprafaţă de 118,00 hectare, suprafaţă pe rod exploatată a fost declarată ca fiind recoltată o cantitate de 95,52 q struguri roşii şi o cantitate de 505,48 q struguri albi;

Anul 2015 de pe o suprafaţă de 100,00 hectare, suprafaţă pe rod exploatată, a fost declarată ca fiind recoltată o cantitate de 74,00 q struguri roşii şi o cantitate de 140,00 q struguri albi.

Din anul 2016, precum şi în anul 2017, declaraţiile de recoltă nu au mai fost depuse de către Ferma Nazarcea - Aşezământul Monahal Sf. Apostol Andrei, aşa cum rezultă din evidenţele Direcţiei pentru Agricultură Judeţeană Constanţa.

În sprijinul celor reţinute mai sus se impun a fi analizate şi declaraţiile martorilor K. şi Q. inspector în cadrul APIA Constanţa şi care la data de 06.07.2011, ca urmare a dispoziţiei directorului APIA au efectuat un control la ferma viticolă Nazarcea şi cu această ocazie au constatat că în primăvara anului 2011 suprafaţa de viţă de vie era copilită, coardele de viţă de vie erau tăiate, că s-au efectuat şi operaţiuni de stropire a culturii dar suprafaţa de viţă de vie nu era săpată şi din această cauză erau buruieni. Aceeaşi martori au precizat că la momentul controlului exista şi un utilaj care efectua tratamentul fitosanitar, cultura era întinsă pe şpalieri şi sârme dar exista un procent de până la 20 % de goluri iar o suprafaţă de circa 6 hectare era abandonată în totalitate respectiv nu se lucrase deloc.

Cu această ocazie a fost încheiat un proces-verbal şi a fost ataşată o planşo foto care cuprindea mai multe fotografii privind starea de îmburuienare a culturii de viţă de vie.

Declaraţiile martorilor menţionaţi se coroborează cu expertiza contabilă judiciară dispusă şi efectuată în timpul cercetării judecătoreşti care a reţinut că în perioada 2010-2015 au fost utilizate în totalitate fondurile băneşti-subvenţiile primite de la APIA pentru întreţinerea culturilor de viţă de vie de la ferma IAS Nazarcea în valoare totală de 1.392.964,77 RON.

Totodată Arhiepiscopia Tomisului a cheltuit din fonduri proprii pentru întreţinerea culturilor de viţă de vie de la ferma Nazarcea pentru anii 2010-2015 suma totală de 2.036.851,28 RON. Este evident că Arhiepiscopia Tomisului a cheltuit sume de bani din fonduri proprii sensibil mai mari decât subvenţiile băneşti obţinute de la APIA deoarece acestea acopereau doar o parte din cheltuielile necesare.

Aceeaşi expertiză evidenţiază că sistemul de sancţiuni pentru eco-condiţionalitate aplicabil măsurilor 211 "sprijin pentru zona montană defavorizată", 212 " sprijin pentru zone defavorizate altele decât zona montană" şi 214 "plăţi de agromediu precum şi schemele de sprijin pe suprafaţă" precizează în cazul în care cerinţele privind eco-condiţionalitatea nu sunt respectate în cadrul unui an calendaristic stabilit şi dacă neconformitatea este rezultatul unei acţiuni ori al unei omiteri direct imputabile fermierului care a depus cererea de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă în anul calendaristic vizat suma totală a plăţilor efectuate sau care urmează să fie efectuate trebuie să fie redusă ori exclusă. Dacă fermierul nu a respectat intenţionat o condiţie sancţiunea aplicată va fi, ca regulă generală de 20 % din suma totală. În cazul nerespectării intenţionate fermierul este exclus de la măsură pentru anul calendaristic în cauză.

Dacă amploarea, gravitatea şi/sau persistenţa nerespectării intenţionate este majoră sau au fost detectate repetate nerespectări intenţionate, fermierul va fi exclus de la măsura respectivă şi în anul calendaristic următor.

În aceeaşi ordine de idei Curtea a precizat că APIA Constanţa, cu ocazia plăţilor efectuate sau a controalelor pe teren nu a sesizat niciodată în perioada 2010-2015 neîndeplinirea eco condiţionalităţilor sau constatări pentru nerespectarea GAEC-urilor respectiv bunele condiţii agricole şi de mediu definite conform legislaţiei naţionale în vigoare.

De altfel, în anul de campanie 2013, fermierul Arhepiscopia Tomisului a fost selectat la control pe baza eşantionului primit de către APIA Constanţa de la serviciul eşantionare APIA Bucureşti, având ca scop control SAPS-CNDP şi LFA-ZDS.

Raportul de control APIA nr. x/13.09.2013 nu a constatat nereguli, precizându-se în scris "Condiţiile GAEC sunt respectate" volumul 8 dosar up, fila x.

Mai mult, toate deciziile de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă în perioada campaniilor 2011-2015 emise de MADR-APIA, Centrul Judeţean Constanţa precizează că sumele de plată au fost acordate:

"URMARE ANALIZEI CERERII DE PLATĂ DEPUSE DE CĂTRE DUMNEAVOASTRĂ ŞI A CONTROALELOR EFECTUATE . . . . . . . . . .".

Faţă de cele de mai sus este evident că inculpatul A. nu a urmărit, nici un moment, obţinerea unor sume de bani, pe nedrept respectiv, subvenţiile APIA, în perioada anilor 2010 - 2016, fiind evidentă lipsa relei credinţe, iar constatările expertizei agricole efectuale la instrucţia penală, respectiv suprafaţa de viţă de vie de la ferma Nazarcea, nu era exploatată în totalitate, existau goluri de plante, nu s-ar fi respectat noemele GAEC, iar cultura era invadată de buruieni, faţă de probele administrate la cercetarea judecătorească şi analizate mai sus reprezintă cel mult abateri de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene care reglementează acordarea de subvenţii APIA.

În ceea ce priveşte pe inculpaţii B., C., E., D. şi F., declaraţiile acestora, cu privire la categoria de folosinţă a terenurilor înscrise în cererea de ajutor nu au caracter fals, fiind conforme cu realitatea factuală constatată şi susţinută chiar de autoritatea plătitoare şi pe cale de consecinţă fondurile obţinute de beneficiar nu aveau caracter nedrept, necuvenit, inculpaţii având reprezentarea subiectivă că acţionează în calitate de împuterniciţi ai inculpatului A., conform legii a reglementărilor specifice şi adecvat intereselor legitime ale beneficiarului, interese apreciate subiectiv a avea caracter concordant cu cele ale finanţatorului.

De altfel, declaraţiile inculpaţilor B., C., E., D. şi F. se coroborează cu declaraţia martorei N., care în perioada 2010-2016 a lucrat în cadrul APIA Constanţa în sectorul administrare şi control, fiind persoana care primea documentaţia necesară respectiv adeverinţa de la primărie că utilizează teren şi are dreptul să lucreze suprafaţa, actele societăţii, contul societăţii, buletinele sau CNP-urile administratorului sau împuternicitului.

Declaraţiile de suprafaţă trebuiau făcute de către fermieri dar deoarece în 90 % din cazuri aceştia nu se pricepeau să identifice suprafeţele toată documentaţia era întocmită de către martoră. În fapt aceasta completa declaraţiile necesare, on-line cu ajutorul parolelor alcătuite din ID-ul şi CUI-ul fermierului.

Martora a precizat că ea personal a completat toate declaraţiile de suprafaţă pentru coinculpaţi cum de altfel a procedat şi cu alţi fermieri deoarece această activitate era în sprijinul fermierilor pentru accesarea de fonduri europene. După ce documentaţia era întocmită în totalitate, declaraţia de suprafaţă era semnată de împuternicit sau administrator sub sancţiunea penală.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă, Curtea a reţinut că, prin adresa din 25.10.2016 şi a precizărilor nr. 7017 din 04.11.2016, Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţie în Agricultură s-a constituit parte civilă cu suma de 1.392.964,77 RON, reprezentând prejudiciul cauzat, plus accesorii calculate de la data fiecărei plăţi până la data efectuării plăţii integrale a debitului principal.

Curtea a mai reţinut că, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 1/2004, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură este instituţia publică responsabilă pentru gestionarea formelor de sprijin destinate susţinerii agriculturii, finanţate atât din bugetul de stat, cât şi din bugetul general al Comunităţilor Europene.

Pe de altă parte, s-a mai reţinut că potrivit art. 21, alin. (20) din O.U.G. nr. 66/2011, procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare/Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare constituie titlu de creanţă şi se emite în vederea stingerii acestei creanţe.

Conform art. 23 din O.U.G. nr. 66/2011, în cazul constatării unor nereguli care prezintă indicii privind posibile fraude, structurile de control prevăzute la art. 20 au obligaţia să sesizeze de îndată DLAF şi să continue activitatea de verificare şi întocmire a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, precum şi de recuperare a creanţelor bugetare conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, independent de desfăşurarea cercetării penale, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 8 alin. (2).

De asemenea, potrivit art. 43, lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare, nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare şi procesul-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate, de la data la care creanţă bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut în procesul-verbal, conform art. 141 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare constituie titlu executoriu.

Prin urmare, pentru recuperarea creanţelor rezultate din constatarea unor nereguli, O.U.G. nr. 66/2011 prevede o procedură specială şi obligatorie pentru structurile de control.

În consecinţă, în temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 20, art. 21, art. 23 şi art. 43 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de către partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, cu sediul din Bd. x, mun. Bucureşti.

Împotriva sentinţei penale nr. 84/P din 06 iunie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2017 au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa, de inculpatul F. şi de partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa a criticat sentinţa apelată atât sub aspectul legalităţii, cât şi cel al temeiniciei.

În ceea ce priveşte nelegalitatea sentinţei apelate, a susţinut că art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., reţinut de instanţa de fond ca motiv al achitării, cuprinde două teze, respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală ori fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, însă instanţa de fond nu precizează care dintre aceste două temeiuri a fost avut în vedere când a pronunţat soluţia de achitare.

A arătat că din motivare s-ar putea înţelege că este vorba de teza a II-a a art. 16 lit. b) C. proc. pen., respectiv fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, însă acest aspect nu reiese cu certitudine, sens în care a criticat decizia apelată sub aspectul temeiului achitării.

În ceea ce priveşte netemeinicia hotărârii atacate, Parchetul a criticat soluţia de achitare a inculpaţilor, susţinând modalitatea eronată de interpretare atât a probatoriului administrat în cauză, cât şi a legislaţiei incidente în domeniul fraudelor cu fonduri europene.

Referitor la latura subiectivă a infracţiunii ce face obiectul cauzei, Parchetul a susţinut că în mod greşit instanţa fondului a reţinut că sub aspect subiectiv infracţiunea se săvârşeşte cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, fiind calificată prin scop, făptuitorul urmărind că prin săvârşirea faptei ar putea produce o pagubă bugetului Uniunii Europene.

Astfel, a susţinut că instanţa a interpretat greşit normele penale incidente, intenţia calificată prin scop fiind aceea în care legiuitorul foloseşte sintagma "în scopul", ceea ce nu este cazul de faţă. Chiar şi în această situaţie, de exemplu la infracţiunea furt prev. de art. 228 C. pen., unde intenţia este calificată prin scop, fapta se poate săvârşi inclusiv cu intenţie indirectă.

Mai mult, instanţa de fond, în susţinerea punctului său de vedere a exemplificat decizia nr. 1313/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, fără a menţiona şi practica recentă depusă de către Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa la dosar, respectiv decizia nr. 71/A/27 februarie 2015, prin care se reţine săvârşirea infracţiunii prev. de art. 181 atât cu intenţie directă, cât şi cu intenţie indirectă faţă de împrejurarea că inculpatul a cunoscut că a solicitat acordarea de subvenţii în baza unor documente false, inexacte sau incomplete, instanţa reţinând săvârşirea faptei sub forma intenţiei indirecte, în sensul că deşi nu a urmărit cauzarea unui prejudiciu părţii civile, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Cu privire la latura subiectivă a infracţiunii prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000, a considerat că aceasta se săvârşeşte cu intenţie indirectă atunci când documentele sau declaraţiile false sunt doar incidentale procesului de obţinere a fondurilor (de exemplu: folosirea de contracte de arendă false, adeverinţe false, parcelele fiind însă exploatate), săvârşindu-se cu intenţie directă atunci când documentele sau declaraţiile false se referă la exploatarea parcelelor, deoarece este evident pentru orice observator obiectiv că APIA nu ar fi acordat subvenţii în aceste condiţii, respectiv a neîndeplinirii celei mai importante condiţii de eligibilitate - exploatarea parcelelor solicitate la plată.

Referitor la modalitatea eronată de interpretare a legislaţiei incidente în domeniul fraudelor cu fonduri europene, a criticat concluzia judecătorului fondului conform căreia neregulile constatate de expertiza agricolă nu intră sub incidenţa ilicitului penal, fiind vorba de simple nereguli întrucât textele enunţate se referă la recuperarea debitelor, la declaraţiile de ecocondiţionalitate şi în final la fraudă, chestiuni distincte.

În acest sens, a arătat că acuzaţiile aduse inculpaţilor au cuprins două componente, atât acuzaţia de fals raportat la declaraţiile pe suprafaţe care nu fuseseră exploatate anterior, aşa cum cer dispoziţiie art. 7 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 125/2006 şi dispoziţiile art. 8 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 3/2015, cât şi acuzaţia de fals raportat la angajamentele de ecocondiţionalitate (respectarea normelor GAEC). A susţinut că, într-adevăr, ultimele - angajamentele de ecocondiţionalitate comportă, în mod normal, valenţele unor nereguli administrative, fiind angajamente pentru viitor, însă în cazul de faţă, din cauza amplorii fenomenului invadării parcelelor cu vegetaţie nedorită, a perioadei foarte mari în care s-a întâmplat acest lucru şi a notorietăţii, aceste angajamente au fost considerate false de către Ministerul Public prin prisma faptului că inculpaţii nu au avut niciodată intenţia să respecte normele GAEC, de la depunerea angajamentelor până la obţinerea subvenţiilor.

Astfel, chiar dacă instanţa ar fi considerat că nerespectarea normelor de ecocondiţionalitate reprezintă, totuşi, doar o neregulă adminstrativă, nu putea să treacă peste declaraţiile de suprafaţă care sunt false, prin prisma neexploatării anterioară a parcelelor solicitate la plată care erau în mod evident şi notoriu abandonate şi neexploatate, şi care nu sunt niciodată simple nereguli.

Prin urmare, acţiunea de a solicita la plată parcele neexploatate anterior reprezintă fraudă în sensul legii penale speciale, Legea nr. 78/2000 şi O.U.G. nr. 66/2011, deoarece declaraţiile de suprafaţă sunt considerate false.

În ceea ce priveşte modalitatea eronată de interpretare a probatoriului administrat în cauză de către instanţa fondului, Parchetul a criticat concluzia conform căreia probele din faza judecăţii ar conduce la lipsa relei credinţe a inculpaţilor.

Astfel, a făcut trimitere la probele administrate în cursul urmăririi penale care au fost ignorate de către instanţă şi a susţinut că reaua credinţă a inculpaţilor în obţinerea fondurilor europene rezultă dintr-o multitudine de probe.

În acest sens, au fost enumerate următoarele:

- parcelele ce fac obiectul acuzaţiei au fost abandonate încă de la preluarea acestora de către Arhiepiscopia Tonusului în anul 2002;

- procesul de degradare a parcelelor de viţă de vie între anii 2010 şi 2016 a fost unul progresiv si ireversibil, dovadă fiind: starea dezastruoasă actuală a parcelelor ce reiese din planşele foto aferente cercetării la faţa locului efectuată în anul 2016 (se observă cu ochiul liber din fotografiile judiciare că respectivele culturi de viţă de vie nu există, unele parcele sunt pur şi simplu abandonate, neexploatate, iar alte parcele au dezvoltat arbuşti de dimensiuni impresionante în loc de viţă de vie; starea drumurilor de acces denotă faptul că pe aceste parcele nu s-a intrat nici uman, nici mecanizat de ani de zile); scăderea producţiei de vin în mod progresiv, pe măsură ce se diminua şi producţia naturală de struguri; imaginile de ansamblu oferite de către Direcţia Tehnică Militară din care reiese starea de abandon a parcelelor atât în anul 2010, cât şi în anul 2013 şi de inundare a acestora cu vegetaţie nedorită (în imaginile transpuse în planşa foto se poate observa că viţa de vie suferă goluri imense şi prezintă în unele locuri arbuşti în loc de viţă de vie); hărţile puse la dispoziţie chiar de către Arhiepiscopia Tomisului în care se menţionează cu privire la unele parcele faptul că sunt posibil abandonate; declaraţiile tuturor martorilor şi ale unora dintre suspecţi/inculpaţi (B., D., F.) care au indicat încă din faza urmăririi penale parcelele abandonate şi pe care nu le lucraseră) care se coroborează întru totul cu toate celelalte elemente probatorii obiective, rezultând că viţa de vie de la Ferma 3 era neexploatată şi deci abandonată.

- faptul că unii inculpaţi declară că nu au fost efectiv pe teren şi nu cunosc situaţia parcelelor, aceasta neconstituind o eroare de fapt, în condiţiile în care aceştia au semnat cererile de sprijin, declaraţiile de suprafaţă, toate pe propria răspundere, în care se menţionează că se solicită sprijin pentru culturi de viţă de vie pe rod, cereri pe care le-au şi digitizat la APIA. De asemenea, aceştia au semnat angajamentele de a se respecta normele de ecocondiţionalitate, acceptând practic orice situaţie de fapt a parcelelor.

În acelaşi sens, Parchetul a susţinut că, deşi, în mod normal, declaraţiile - angajamente - de ecocondiţinalitate se dau pentru viitor, şi acestea pot fi considerate false dacă se probează că nu s-a avut niciodată intenţia de a se întreţine culturile conform normelor GAEC (evitarea instalării vegetaţiei nedorite).

În ceea ce priveşte declaraţiile de suprafaţă, a arătat că acestea se dau pentru trecut, adică suprafeţele de viţă de vie trebuia să fi fost deja exploatate la momentul formulării cererilor, aspect ce a fost ignorat de către instanţa fondului.

Parchetul a mai susţinut că situaţia dezastruoasă a parcelor de la ferma Nazarcea era notorie, aşa cum rezultă din presa vremii şi chiar din hărţile puse la dispoziţie de către Arhiepiscopia Tomisului.

De asemenea, atât obligaţia de a declara date conforme cu realitatea, cât şi de a exploata şi întreţine parcelele solicitate la plată, precum şi de a evita instalarea vegetaţiei nedorite sunt inserate clar în declaraţiile semnate, fiind totodată publicate nenumărate broşuri şi manuale în care APIA explică clar şi în detaliu cum se procedează pentru ca cererile să fie eligibile. De altfel, inculpaţii au avut posibilitatea să ceară lămuriri inclusiv în scris de la consilierii APIA.

S-a mai susţinut că trei dintre inculpaţi au recunoscut că parcelele nu au fost lucrate, respectiv B., D. şi F.; în timp ce B. a admis că parcelele nu erau lucrate, D. şi F. au recunoscut că o parte dintre parcele nu au fost lucrate; D. a recunoscut că nu s-au lucrat blocurile fizice 863, 748, 244, 578, 752, 788, 795, 835, în total 21,33 ha (2013), iar F. a recunoscut că nu s-au lucrat parcelele 96,115,117,95,113, 84,107,112 şi 69 (2016). Toate aceste parcele au fost solicitate la plată şi fac parte din declaraţia de defrişare depusă la dosarul reconversiei, fiind evident ca nu au fost lucrate.

Astfel, s-a susţinut că, potrivit adreselor APIA Constanţa 6696 din 06.09.2016 şi APIA Bucureşti 3555 din 23.09.2016 rezultă că APIA nu acordă sprijinul pe suprafaţă decât pe culturile de viţă de vie care există şi sunt exploatate (adică vie pe rod, nu vie nelucrată) şi nu oricum, ci exact aşa cum sunt declarate); de asemenea, APIA nu acordă subvenţii decât dacă sunt respectate normele de ecocondiţionalitate. Or, în cauză, parcelele ce fac obiectul acuzaţiei erau nelucrate şi abandonate, invadate de vegetaţie nedorită.

În ceea ce îl priveşte pe arhiepiscopul Tomisului, inculpatul A., s-a susţinut că acesta a acţionat fraudulos atât direct, prin prezentarea declaraţiilor semnate personal la APIA, cât şi indirect, prin folosirea declaraţiilor în beneficiul exclusiv al Arhiepiscopiei pe care o conduce, fie prin interpuşii B., C., D., E., F., pe care îi controlează prin prisma funcţiei şi a raporturilor de serviciu, fie prin intermediul persoanelor juridice Aşezământul Monahal Sf. Apostol Andrei şi AA., formal înfiinţate, după cum reiese din toate probele administrate în cauză. De altfel, cu privire la ultima entitate creată, AA., aceasta nu a funcţionat niciodată, urmând doar să încaseze fondurile de la APIA, dacă nu ar fi intervenit organele de urmărire penală. La solicitarea organelor de urmărire penală ca Arhiepiscopia să pună la dispoziţie documentaţia cu cheltuielile efectuate cu întreţinerea viţei de vie, Arhiepiscopia a pus la dispoziţie inclusiv cheltuielile din 2016 care a ar fi trebuit să se afle la AA., şi nu la Arhiepiscopie, fiind evident că la nivelul Arhiepiscopiei s-a coordonat întreaga acţiune frauduloasă de obţinere a fondurilor europene.

Astfel, s-a susţinut că din toate probele rezultă faptul că inculpatul A. nu este un simplu reprezentant legal al Arhiepiscopiei Tomisului, ci se implică în mod activ în organizarea şi funcţionarea Arhiepiscopiei Tomisului, nicio acţiune, oricât de nesemnificativă ar fi, nefiind luată fără ştirea acestuia. Spre exemplu, inculpatului i se cere acordul cu privire la ce fel de apă, rece sau caldă să se folosească la un botez, precum şi acordul cu privire la cine să răspundă relaţiilor solicitate de diverse instituţii, legate de problemele accesării fondurilor europene pentru Ferma Nazarcea. Totodată, rezultă ascendentul inculpatului A. asupra angajaţilor şi colaboratorilor Arhiepiscopiei pe care îi întreabă dacă ştiu cum să se comporte la declaraţiile date în legătură cu prezentul dosar, în plus, cerându-le să se întâlnească înainte de audierile de la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie -Serviciul Teritorial Constanţa.

De altfel, inculpatul A. a declarat în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi că mergea primăvara şi toamna la cultura de viţă de vie pentru binecuvântare, astfel că a avut posibilitatea de a observa în mod direct starea culturii.

În ceea ce priveşte apărarea inculpaţilor în sensul că ar fi completat cererile la indicaţia angajaţilor APIA, Parchetul a susţinut că aceasta este nefondată, consilierii APIA doar sfătuindu-i pe solicitanţi despre modalitatea în care se declară parcelele. A rezultat din probe că parcelele sunt declarate şi digitizate (desenate) chiar de către cei care le solicită, pe propria răspundere, astfel ca reaua credinţă a inculpaţilor este de domeniul evidentului.

Din moment ce declaraţiile de suprafaţă şi eligibilitate sunt date pe propria răspundere, s-a susţinut că orice apărare cum că nu se cunoştea situaţia de fapt din teren trebuie înlăturată, întrucât beneficiarul trebuia să depună diligente în sensul vizualizării în teren a ceea ce declară şi să îşi asume ce declară, în caz contrar neavând sens noţiunea de declaraţie pe propria răspundere. Nevizualizarea în teren a situaţiei de fapt de către beneficiar echivalează tot cu rea credinţă, în forma cel puţin a intenţiei indirecte, însă având în vedere întinderea şi notorietatea fraudei, s-a considerat că ar trebui sa se reţină intenţia directă.

De altfel, neexploatarea parcelelor în mod evident a fost şi motivul respingerii plângerii la măsura controlului judiciar de către judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel Constanţa.

Parchetul a făcut trimitere la probele care susţin reaua credinţă a inculpaţilor în obţinerea fondurilor europene, respectiv declaraţii de martori, fotografii judiciare, raportul de expertiză agricolă, probe care se coroborează şi cu cercetarea la faţa locului şi imaginile de tip satelitar de la Direcţia Tehnică Militară, acestea nefiind analizate de către instanţa de fond atunci când a pronunţat soluţia de achitare.

În consecinţă, s-a susţinut că probele obiective imposibil de înlăturat, respectiv expertiza tehnică agricolă, cercetarea la faţa locului, fotografiile judiciare, imaginile "satelitare" de la Direcţia Tehnică Militară, nota de constatare a APIA din 2011, pe de o parte, coroborate cu declaraţiile martorilor despre starea dezastruoasă a viţei de vie de la Ferma 3 Nazarcea, filmările şi imaginile din presa vremii, cererea formulată de însuşi inculpatul A. către Direcţia Agricolă Constanţa prin care acesta solicita reconversia culturii de viţă de vie deoarece aceasta este bătrână, nu mai rodeşte, existând şi planşe foto cu parcele pe care era menţionat ca acestea sunt posibil abandonate, toate culminând cu declaraţiile date pe propria răspundere de către inculpaţi, precum şi cu interceptările care au probat ascendentul moral al A. asupra inculpaţilor, trebuie să conducă către o soluţie de condamnare, întrucât în perioada 2010 - 2016, la Ferma 3 Nazarcea nu a fost în stare de exploatare suprafaţa de 37,82 ha viţă de vie, aflată în stare de defrişare la data actuală, pentru diferenţa de 29,43 ha până la suprafaţa analizată de 67,25 ha, viţa de vie din Nazarcea nu a fost în stare exploatare în procent de 60 - 70 % în perioada analizată, iar inculpaţii cunoşteau atât direct acest aspect, care a fost relatat şi în presa vremii, situaţia dezastruoasă a parcelelor fiind notorie, precum şi din declaraţiile martorilor şi suspecţilor (martorul J. şi suspectul B.) care au arătat că A. a fost în cunoştinţă de cauză cu privire la dezastrul parcelelor de la Ferma 3 Nazarcea.

Cu referire la fondurile cheltuite de Arhiepiscopie, s-a susţinut că nu se probează nici folosirea lor efectivă la Ferma 3, după cum arată şi expertiza agricolă care a evidenţiat că cheltuielile se ţin pe total exploataţie şi nu pe punct de lucru, şi nici nu este relevant că respectivele cheltuieli ar fi fost fost mai mari decât subvenţiile primite de APIA, deoarece APIA nu decontează fondurile cheltuite, ci acordă un simplu sprijin fix pe suprafaţă independent de producţie, care oricum a fost infimă raportat la întreaga suprafaţă de vie declarată de Arhiepiscopia Tomisului. Important este că sprijinul pe suprafaţă se acordă de APIA doar dacă parcelele sunt exploatate anterior cererilor pe suprafaţă, nefiind obligatoriu să fie solicitate la plată toate suprafeţele declarate, aspecte pe care inculpaţii le cunoşteau.

Cu privire la latura civilă, s-a solicitat soluţionarea acţiunii civile fiind irelevant că APIA a dispus recuperarea prejudiciului pe cale administrativă, acţiunea civilă fiind alăturată acţiunii penale din prezentul dosar.

Apelantul intimat inculpat F. a formulat apel criticând sentinţa atacată sub aspectul temeiului achitării.

Astfel, a arătat că a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, faptă prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu aplic. art. 32 alin. (1) C. pen.

Cu toate că instanţa de fond a îmbrăţişat argumentele apărării cu privire la lipsa presupusei rele-intenţii cu care inculpatul ar fi săvârşit infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, judecătorul fondului a dispus achitarea acestuia în temeiul disp. art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la disp art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. fără să indice care dintre cele două teze se aplică în cazul soluţiei de achitare pronunţată.

În acest sens, a arătat faptul că, chiar dacă nu menţionează expres temeiul achitării, se poate deduce că instanţa de fond a ales aplicarea disp. art. 16 alin. (1) lit. b) teza I-a C. proc. pen.., din interpretarea disp. art. 25 alin. (5) C. proc. pen.., din moment ce a înţeles să lase nesoluţionată acţiunea civilă promovată de partea civilă APIA.

Or, cu toate că în cuprinsul expunerii făcute, instanţa de fond tratează în mod sistematic şi detaliat lipsa laturii subiective a infracţiunii prev. de disp. art. 181 din Legea nr. 78/2000 pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, a considerat că achitarea sa în baza disp. art. 16 alin. (1) lit. C). proc. pen.. este aparent nelegală din moment ce întreaga argumentaţie ce a stat la baza pronunţării soluţiei de achitare s-a construit în jurul lipsei vinovăţiei.

În consecinţă, a solicitat ca, în temeiul art. 396 alin, (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.., să se dispună achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la folosire sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, faptă prev. de art. 184-art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu aplic. art. 32 alin. (1) C. pen. şi, în temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. rap. la disp. art. 25 alin. (1) C. proc. pen.. să fie respinsă acţiunea civilă promovată de partea civilă APIA.

Apelanta parte civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a criticat sentinţa apelată sub aspectul nesoluţionării laturii civile ca urmare a achitării inculpaţilor pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată.

Aceasta a mai susţinut că instanţa de judecată trebuia să menţină măsurile asigurătorii dispuse in cauză, având in vedere că acţiunea civilă formulată de APIA a rămas nesolutionată, având in vedere dispoziţiile art. 397 alin. (5) din C. proc. pen.

Apelanta parte civilă a considerat ca sentinţa apelată este criticabilă sub aspectul interpretării modului în care urmează a fi recuperat prejudiciului cauzat prin infracţiunile comise de inculpaţii şi părţile responsabile civilmente din prezenta cauză, cu referire la lăsarea nesolutionată a cererii de constituire de parte civilă formulată în cauză, raportat şi la achitarea inculpaţilor.

Astfel, a solicitat ca instanţa să-i oblige pe inculpaţi şi părţile responsabile civilmente, în solidar, să plătească APIA prejudiciul pe care l-au cauzat prin faptele săvârşite, respectiv suma de 1.392.964,77 RON - creanţă principală aferentă campaniilor 2010-2015, la care se adaugă accesoriile fiscale prevăzute de legislaţia în vigoare, calculate de la data efectuării fiecărei plăţi până la data efectuării plăţii integrale a debitului principal.

Examinând ansamblul actelor dosarului şi sentinţa penală apelată, prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază întemeiat apelul declarat de inculpatul F., însă în limitele ce se vor arăta si pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Analiza sentinţei pronunţată în cauză prin prisma motivelor de apel invocate precum şi din oficiu, impune în opinia Înaltei Curţi încă din start a fi făcute unele precizări:

Pentru a afla adevărul şi a face o corectă aplicare a legii penale organele de urmărire penală şi instanţele de judecată au obligaţia de a aprecia complet şi just probele cauzei, neomiţând la apreciere niciuna din probele administrate şi legând operaţiunea de apreciere cu alte operaţiuni ale probaţiunii, verificare şi eventual, administrare de noi probe.

Verificarea tuturor acestor aspecte ce ţin de administrarea unui probatoriu complet se impun cu atât mai mult cu cât exigenţele în aprecierea probelor obligă organul de urmărire penală şi instanţa de judecată să administreze, să examineze şi să analizeze fiecare element probator în parte, fără a omite vreunul, să verifice apoi mijlocul din care provine fiecare probă pentru a stabili valoarea ce i se poate acorda şi să înlăture motivat anumite probe.

Doar procedând în acest mod, se poate ajunge la o concluzie neechivocă respectiv la certitudine cu privire la faptele cauzei şi doar în acest moment se poate aprecia că s-a îndeplinit obligaţia de a dispune măsuri pozitive în vederea clarificării situaţiei de fapt şi astfel, s-au respectat regulile privitoare la un proces echitabil (c.Spânu contra României).

Chiar daca ne aflăm în prezenţa unui act de sesizare care a depăşit etapa camerei preliminare, Înalta Curte apreciază ca se impun a fi punctate unele aspecte tocmai în sprijinul celor arătate si pentru a explicita superficialitatea urmăririi penale ce a generat întocmirea actului de sesizare.

Misiunea Înaltei Curti, în stabilirea adevărului în aceasta speţă a fost cu atât mai dificilă cu cât rechizitoriul întocmit a făcut aproape imposibilă sarcina instanţei în decelarea situaţiei de fapt reţinută în cauză, aspect ce a generat şi folosirea temeiului achitării de către instanţa de fond la modul general al art. 16 lit. b) C. proc. pen., fără a indica teza, astfel cum corect a susţinut şi inculpatul apelant F..

Deşi se reţine în actul de acuzare că inculpaţii au falsificat declaraţiile pe care le-au prezentat la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA) în sensul în care au menţionat în mod nereal că parcelele menţionate anterior, solicitate la plată, sunt cultivate cu viţă de vie pe rod şi că solicitanţii se angajează să respecte pe toată suprafaţa agricolă utilizată normele GAEC - evitarea instalării vegetaţiei nedorite, în condiţiile în care respectivele parcele erau abandonate şi au fost invadate cu vegetaţie nedorită pe tot intervalul formulării cererii şi obţinerii fondurilor, inculpaţii neavând niciodată intenţia să respecte normele GAEC, rezultând obţinerea pe nedrept de sprijin financiar din bugetul Uniunii Europene, Înalta Curte constată că niciunde în rechizitoriu aşa cum este definită infracţiunea de fals nu se arată în ce constă contrafacerea scrierii sau a subscrierii.

Deşi soluţia de achitare a fost corect dispusă în cauză, Înalta Curte apreciază că abordarea prezentei speţe prin prisma conţinutului actului de acuzare trebuia făcuta de către instanţa de fond cu luarea in considerare a altor aspecte ce ţin în primul rând de latura obiectivă a infracţiunii si abia apoi de latura sa subiectivă, astfel că pe acest palier criticile parchetului sunt întemeiate.

Practic, la baza analizei acuzaţiei în materie penală ce s-a adus inculpaţilor A., B., C., D., E. şi F., trebuia să se pornească de la dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011care reglementează neechivoc şi delimitează clar noţiunile de fraudă şi neregularitate.

Superficialitatea deopotrivă atât a organului de urmărire penală cât şi a instanţei de judecată care a depăşit cu multă uşurinţă etapa camerei preliminare, etapă ce putea clarifica o multitudine de aspecte ce ţin de situaţia de fapt, inclusiv cele ce ţin de o eventuală menţinere a dispoziţiei de trimitere in judecată a inculpaţilor A., B., C., D., E. şi F., ca efect al unei urmăriri penale defectuoase, a generat o motivare care în opinia Înaltei Curti este departe de a atinge esenţa a ceea ce se impunea in mod imperios a fi analizat.

Pentru că aşa cum s-a arătat, elementul material este cel de la care trebuia să pornească în analiza acuzaţiilor instanţa fondului, aşa încât Înalta Curte apreciază ca este determinant a se porni de la distincţia pe care în mod clar o dă O.U.G. nr. 66/2011 celor doua noţiuni, respectiv de fraudă si neregularitate şi prin aplicare directă pe coordonatele prezentei speţe să se stabilească unde se încadrează presupusa activitate infracţională a inculpaţilor A., B., C., D., E. şi F..

În concluziile finale depuse la dosarul cauzei ce vor fi analizate pe larg, Înalta Curte constată că s-a încercat a se schimba varianta de fals reţinută în sarcina inculpaţilor din aceea că au prezentat declaraţii false (cererea, declaraţia de suprafaţă, angajamentele legale) în relaţia cu Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA), în legătură subvenţiile SAPS acordate pentru culturi de viţă de vie aferente unei suprafeţe de teren agricol aflat în folosinţa Arhiepiscopiei Tomisului, situat în zona denumită "Ferma 3" - Nazarcea (localitatea Lumina, jud. Constanţa), în cuprinsul cărora se menţionează în mod nereal că parcelele menţionate anterior, solicitate la plată, sunt cultivate cu viţă de vie pe rod şi că solicitanţii se angajează să respecte pe toată suprafaţa agricolă utilizată normele GAEC - evitarea instalării vegetaţiei nedorite, în condiţiile în care respectivele parcele erau abandonate şi au fost invadate cu vegetaţie nedorită pe tot intervalul formulării cererii şi obţinerii fondurilor, inculpaţii neavând niciodată intenţia să respecte normele GAEC, rezultând obţinerea pe nedrept de sprijin financiar din bugetul Uniunii Europene cu aceea constând în faptul că acuzaţiile se limitează la caracterul inexact al declaraţiilor de suprafaţă şi la falsul în declaraţii privind îndeplinirea condiţiilor de ecocondiţionalitate pe întreaga suprafaţă a exploataţiei, modificându-se practic conţinutul actului de acuzare.

Înalta Curte constată că actul de sesizare înserează în conţinutul său în integralitate articole de ziar şi declaraţiile martorilor exact în forma în care au fost dactilografiate, redă integral începând cu fila x al rechizitoriului conţinutul raportului de expertiză tehnică judiciară agricolă întocmit în cauză şi nu face niciunde o analiză punctuală în raport de ceea ce ar fi trebuit să li se impute în concret inculpaţilor, respectiv falsul de care sunt acuzaţi inculpaţii, nerespectarea normelor de ecocondiţionalitate GAEC şi de asemenea, acelaşi act de acuzare redă conţinutul convorbirilor telefonice purtate de inculpatul A. ce conţin aspecte ale sferei sale private şi profesionale, fără o analiză aşa cum ar fi fost obligatoriu prin raportare la elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000, aşa cum ar fi fost necesar.

Actul de sesizare conchide şi dispune trimiterea în judecată a celor şase inculpaţi prin respingerea apărărilor inculpaţilor şi încadrarea în sfera infracţionalului a acţiunilor lor.

Pe aceste coordonate, judecătorul fondului care ar fi avut obligaţia să verifice în etapa camerei preliminare aceste aspecte, a încercat să clarifice şi să stabilească o situaţie de fapt conformă cu realitatea şi cu probele dosarului.

Soluţia judecătorului fondului a derivat tocmai din acest amalgam al situaţiei de fapt reţinută în cauză şi a generat achitarea pe temeiul prevăzut de art. 16 lit. b) C. proc. pen., întrucât întreg rechizitoriul a fost întocmit din start pe un amalgam de situaţii şi aspecte ce nu au legătură cu obiectul cauzei între Ferma I şi Ferma Nazarcea, cea din urma fiind defapt cea care se presupune ca ar fi generat obţinerea în mod nelegal de fonduri europene.

Întreaga urmărire penală, pentru a da amploare aşa-zisului fenomen infracţional pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii, amestecă toate terenurile pentru care s-au solicitat fonduri europene, respectiv viţă de vie şi pomi fructiferi şi nu clarifică nicicum ce, şi în ce a constat şi de ce se apreciază că modul în care s-a procedat se circumscrie sferei penalului.

Înalta Curte apreciază că niciunde actul de sesizare, chiar fiind vorba despre caracterul inexact al declaraţiilor, nu clarifică de ce beneficiarii sunt mai răspunzători pentru necunoaşterea legislaţiei chiar şi decât funcţionarii din cadrul autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, din moment ce aceştia poartă întreaga răspundere pentru eventualele greşeli legate de documentaţia aferentă cererii de finanţare, a dosarelor de achiziţii, a dosarelor de plată şi, în general, a tuturor actelor şi operaţiunilor aferente implementării şi derulării proiectelor şi care sunt considerentele pentru care activităţile inculpaţilor A., B., C., D., E. şi F. se circumscriu noţiunii de fraudă şi nu de neregularitate.

Obţinerea ilegală de fonduri UE constă, potrivit actualei reglementări, în folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, sau omisiunea de a furniza, cu ştiinţă, datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri.

Pentru că indiferent însă de situaţie şi de ce anume a condus la încălcarea normelor interne sau comunitare, este cert că răspunderea trebuie să fie diferită, în funcţie de tipul şi gravitatea încălcării.

Infracţiunea prevăzută în art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 are ca obiect juridic special relaţiile sociale privind interesele financiare ale Uniunii Europene a căror normală desfăşurarea presupune corectitudine în accesarea fondurilor europene.

Obiectul material îl reprezintă sumele de bani obţinute nelegal, sume pe care nu le-ar fi obţinut dacă ar fi făcut declaraţii corespunzătoare realităţii.

În legătură cu această chestiune este necesar de lămurit care este natura juridică a acestei infracţiuni. În Convenţia PIF infracţiunea analizată poartă denumirea de fraudă ceea ce duce la ideea că are drept rezultat producerea unei pagube într-un patrimoniu, în cazul de faţă în bugetul general al Uniunii Europene sau în bugetele administrate de acestea sau în numele lor.

De altfel, pentru consumarea infracţiunii este necesar să se realizeze obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetele amintite. Acest aspect este subliniat prin modificarea adusă elementelor infracţiunii prin art. 79 pct. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., prevăzându-se că această infracţiune se săvârşeşte prin folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetele Uniunii Europene.

Rezultă, aşadar, că infracţiunea analizată este o specie a infracţiunii de înşelăciune, întrucât obţinerea de fonduri se realizează prin prezentare unor situaţii neconforme cu realitatea, prin utilizarea unor documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete ori prin omisiunea de a furniza datele cerute potrivit legii.

Elementul material în varianta tip constă în folosirea sau prezentarea de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete.

În varianta asimilată, elementul material constă în omisiunea de a furniza datele cerute de lege pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor.

Aşadar, rezultă că în varianta tip elementul material constă într-o acţiune, iar în varianta asimilată într-o inacţiune.

Folosirea presupune utilizarea unor documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete. Nu are importanţă modalitatea de folosire, respectiv dacă au fost depuse direct, prin intermediar sau prin poştă.

Actele false sunt acelea care au fost modificate prin contrafacere sau alterare.

Contrafacerea scrierii constă într-o plăsmuire a unui înscris fie în întregime, fie doar în parte.

Alterarea înscrisului presupune existenţa înscrisului asupra căruia se intervine prin înlocuirea datelor reale cu altele nereale ori prin înlăturarea unora relevante pentru accesarea fondurilor.

Declararea falsă constă în faptul că autorul face declaraţii necorespunzătoare adevărului în scopul obţinerii unor fonduri europene.

Urmarea imediată constă în producerea unei pagube în bugetul Uniunii Europene.

Sub aspect subiectiv infracţiunea se săvârşeşte cu vinovăţie sub forma intenţiei directe sau indirecte, făptuitorul urmărind sau acceptând că prin săvârşirea faptei ar putea produce o pagubă bugetului Uniunii Europene. În noua reglementare s-a adăugat condiţia ca folosirea sau prezentarea documentelor sau declaraţiilor false să fie făcută cu rea-credinţă. Considerăm că această nouă condiţie aduce doar o clarificare faţă de vechea reglementare, în sensul că fapta trebuie să fie săvârşită cu intenţie pentru a fi infracţiune, în oricare dintre modalităţile normative.

Aşa arată analiza pe scurt a infracţiunii pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii A., B., C., D., E. şi F. şi pe aceste coordonate, apreciază Înalta Curte, că se impunea a se analiza activităţile acestora în obţinerea de fonduri europene.

Presupusa activitate infracţională a inculpaţilor inculpaţilor A., B., C., D., E. şi F. se impune aşadar a fi structurată sub aspectul analizării laturii obiective a infracţiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 pe două aspecte:

· prezentarea de declaraţii false (cererea şi anexele - declaraţia de suprafaţă, angajamentele legale) în relaţia cu Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA), în legătură cu subvenţiile SAPS acordate pentru culturi de viţă de vie aferente unei suprafeţe de teren agricol aflat în folosinţa Arhiepiscopiei Tomisului, situat în zona denumită "Ferma 3" - Nazarcea (localitatea Lumina, jud. Constanţa), declaraţii aferente campaniilor 2010 - 2016, în cuprinsul cărora se menţionează în mod nereal că parcelele menţionate anterior, solicitate la plată, sunt cultivate cu viţă de vie pe rod

· prezentarea de declaraţii false privind îndeplinirea condiţiilor de ecocondiţionalitate pe întreaga suprafaţă a exploataţiei

În concret, în sarcina inculpaţilor, se reţin următoarele acuzaţii:

· A. în perioada 2010 - 2016 (în lunile mai 2010, martie 2011, aprilie 2012, aprilie 2013, mai 2014, iunie 2015, iunie 2016), în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a folosit şi, după caz, a prezentat declaraţii false (cererea şi anexele - declaraţia de suprafaţă, angajamentele legale) în relaţia cu Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA), în legătură cu subvenţiile SAPS acordate pentru culturi de viţă de vie aferente unei suprafeţe de teren agricol aflat în folosinţa Arhiepiscopiei Tomisului, situat în zona denumită "Ferma 3" - Nazarcea (localitatea Lumina, jud. Constanţa), declaraţii aferente campaniilor 2010 - 2016, în cuprinsul cărora se menţionează în mod nereal că parcelele menţionate anterior, solicitate la plată, sunt cultivate cu viţă de vie pe rod şi că solicitanţii se angajează să respecte pe toată suprafaţa agricolă utilizată normele GAEC - evitarea instalării vegetaţiei nedorite, în condiţiile în care respectivele parcele erau abandonate şi au fost invadate cu vegetaţie nedorită pe tot intervalul formulării cererii şi obţinerii fondurilor, inculpaţii neavând niciodată intenţia să respecte normele GAEC, rezultând obţinerea pe nedrept de sprijin financiar din bugetul Uniunii Europene în sumă totală de 1.392.964,77 RON,

· B. în luna mai 2010, a prezentat declaraţii false (cererea şi anexele - declaraţia de suprafaţă, angajamentele legale) în relaţia cu Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA), în legătură subvenţiile SAPS acordate pentru culturi de viţă de vie aferente unei suprafeţe de teren agricol aflat în folosinţa Arhiepiscopiei Tomisului, situat în zona denumită "Ferma 3" - Nazarcea (localitatea Lumina, jud. Constanţa), declaraţii aferente campaniei din anul 2010, în cuprinsul cărora se menţionează în mod nereal că parcelele menţionate anterior, solicitate la plată, sunt cultivate cu viţă de vie pe rod şi că solicitanţii se angajează să respecte pe toată suprafaţa agricolă utilizată normele GAEC - evitarea instalării vegetaţiei nedorite, în condiţiile în care respectivele parcele erau abandonate şi au fost invadate cu vegetaţie nedorită pe tot intervalul formulării cererii şi obţinerii fondurilor, inculpaţii neavând niciodată intenţia să respecte normele GAEC, rezultând obţinerea pe nedrept de sprijin financiar din bugetul Uniunii Europene în sumă de 142.988,37 RON,

· C., în luna martie 2011, a prezentat declaraţii false (cererea, declaraţia de suprafaţă, angajamentele legale) în relaţia cu Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA), în legătură subvenţiile SAPS acordate pentru culturi de viţă de vie aferente unei suprafeţe de teren agricol aflat în folosinţa Arhiepiscopiei Tomisului, situat în zona denumită "Ferma 3" - Nazarcea (localitatea Lumina, jud. Constanţa), declaraţii aferente campaniei din anul 2011, în cuprinsul cărora se menţionează în mod nereal că parcelele menţionate anterior, solicitate la plată, sunt cultivate cu viţă de vie pe rod şi că solicitanţii se angajează să respecte pe toată suprafaţa agricolă utilizată normele GAEC - evitarea instalării vegetaţiei nedorite, în condiţiile în care respectivele parcele erau abandonate şi au fost invadate cu vegetaţie nedorită pe tot intervalul formulării cererii şi obţinerii fondurilor, inculpaţii neavând niciodată intenţia să respecte normele GAEC, rezultând obţinerea pe nedrept de sprijin financiar din bugetul Uniunii Europene în sumă de 184.610,27 RON,

· D. în luna aprilie 2012, a prezentat declaraţii false (cererea şi anexele - declaraţia de suprafaţă, angajamentele legale) în relaţia cu Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA), în legătură subvenţiile SAPS acordate pentru culturi de viţă de vie aferente unei suprafeţe de teren agricol aflat în folosinţa Arhiepiscopiei Tomisului, situat în zona denumită "Ferma 3" - Nazarcea (oraşul Ovidiu, jud. Constanţa), declaraţii aferente campaniei din anul 2012, în cuprinsul cărora se menţionează în mod nereal că parcelele menţionate anterior, solicitate la plată, sunt cultivate cu viţă de vie pe rod şi că solicitanţii se angajează să respecte pe toată suprafaţa agricolă utilizată normele GAEC - evitarea instalării vegetaţiei nedorite, în condiţiile în care respectivele parcele erau abandonate şi au fost invadate cu vegetaţie nedorită pe tot intervalul formulării cererii şi obţinerii fondurilor, inculpaţii neavând niciodată intenţia să respecte normele GAEC, rezultând obţinerea pe nedrept de sprijin financiar din bugetul Uniunii Europene în sumă de 239.972,79 RON,

· E. în luna iunie 2015, a prezentat declaraţii false (cererea şi anexele - declaraţia de suprafaţă, angajamentele legale) în relaţia cu Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA), în legătură subvenţiile SAPS acordate pentru culturi de viţă de vie aferente unei suprafeţe de teren agricol aflat în folosinţa Arhiepiscopiei Tomisului, situat în zona denumită "Ferma 3" - Nazarcea (oraş Ovidiu, jud. Constanţa), declaraţii aferente campaniei din anul 2015, în cuprinsul cărora se menţionează în mod nereal că parcelele menţionate anterior, solicitate la plată, sunt cultivate cu viţă de vie pe rod şi că solicitanţii se angajează să respecte pe toată suprafaţa agricolă utilizată normele GAEC - evitarea instalării vegetaţiei nedorite, în condiţiile în care respectivele parcele erau abandonate şi au fost invadate cu vegetaţie nedorită pe tot intervalul formulării cererii şi obţinerii fondurilor, inculpaţii neavând niciodată intenţia să respecte normele GAEC, rezultând obţinerea pe nedrept de sprijin financiar din bugetul Uniunii Europene în sumă de 281.633, 28lei

· F. în luna iunie 2016, a prezentat declaraţii false (cererea şi anexele - declaraţia de suprafaţă, angajamentele legale) în relaţia cu Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA), în legătură subvenţiile SAPS acordate pentru culturi de viţă de vie aferente unei suprafeţe de teren agricol aflat în folosinţa Arhiepiscopiei Tomisului, situat în zona denumită "Ferma 3" - Nazarcea (oraşul Ovidiu, jud. Constanţa), declaraţii aferente campaniei din anul 2016, în cuprinsul cărora se menţionează în mod nereal că parcelele menţionate anterior, solicitate la plată, sunt cultivate cu viţă de vie pe rod şi că solicitanţii se angajează să respecte pe toată suprafaţa agricolă utilizată normele GAEC - evitarea instalării vegetaţiei nedorite, în condiţiile în care respectivele parcele erau abandonate şi au fost invadate cu vegetaţie nedorită pe tot intervalul formulării cererii şi obţinerii fondurilor, inculpaţii neavând niciodată intenţia să respecte normele GAEC, rezultând posibilitatea obţinerii pe nedrept de sprijin financiar din bugetul Uniunii Europene în sumă de 326.065,20 RON.

Pornind de la aceste acuzaţii, Înalta Curte va analiza aşa cum s-a arătat primul aspect reţinut în actul de acuzare în sarcina inculpaţilor şi care vizează prezentarea de declaraţii false (cererea şi anexele - declaraţia de suprafaţă, angajamentele legale) în relaţia cu Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA), în legătură cu subvenţiile SAPS acordate pentru culturi de viţă de vie aferente unei suprafeţe de teren agricol aflat în folosinţa Arhiepiscopiei Tomisului, situat în zona denumită "Ferma 3" - Nazarcea (localitatea Lumina, jud. Constanţa), declaraţii aferente campaniilor 2010 - 2016, în cuprinsul cărora se menţionează în mod nereal că parcelele menţionate anterior, solicitate la plată, sunt cultivate cu viţă de vie pe rod, mai exact declaraţiile de suprafaţă.

Analiza acestui prim palier al acuzării reclamă în opinia Înaltei Curţi, efectuarea unei distincţii, cu precizarea că, cele două două extreme - cea a responsabilităţii (vinovăţiei) contractuale totale şi cea a absolvirii de răspundere, în materia fondurilor europene, "încălcările", în sens larg, îmbrăcă două forme: nereguli şi fraude.

Analiza diferenţei dintre acestea prin raportare la prezenta speţă este mai mult decât semnificativă, în condiţiile în care neregula atrage răspunderea civilă (patrimonială), cu consecinţa retragerii totale sau parţiale a finanţării, în timp ce frauda atrage răspunderea penală (bineînţeles, împreună şi cu consecinţă patrimonială a retragerii finanţării).

Prin urmare, încadrarea unei încălcări a prevederilor legale sau contractuale la neregulă sau la fraudă este esenţială pentru drumul legal pe care urmează să îl parcurgă beneficiarul fondurilor europene: contestarea neregulii în faţa instanţei de contencios administrativ, într-un proces civil, în măsura în care beneficiarul doreşte acest lucru sau declanşarea unui proces penal, evident, independent de voinţă beneficiarului, cu necesitatea analizării împrejurării dacă în cauza sunt întrunite elementele constitutive ale unei fraude.

Înalta Curte apreciază că din acest punct trebuia să se pornească în analiza acuzaţiilor aduse inculpaţilor A., B., C., D., E. şi F. distincţia între neregulă şi fraudă fiind uşor de remarcat, în condiţiile în care fiecare dintre aceste noţiuni are o definiţie legală, a cărei aplicare corectă la situaţia de fapt ar fi trebuit să fie de natură să împiedice "alunecarea" de la neregulă către fraudă.

Astfel, neregula este definită de legislaţia naţională că fiind orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o suma plătită necuvenit.

Mai exact, neregula reprezintă orice încălcare a normelor legale sau a prevederilor contractuale, săvârşită cu intenţie sau din culpă, de către beneficiar sau de către autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a produs un prejudiciu efectiv sau potenţial bugetului Uniunii Europene şi/sau bugetului naţional, printr-o suma plătită necuvenit.

În cazul constatării săvârşirii unei nereguli, autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene emite un proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, care poate fi atacat cu contestaţie, în termen de 30 de zile de la comunicare, iar împotriva deciziei de respingere a contestaţiei, se poate promova acţiune în contencios administrativ, în termen de 6 luni de la comunicarea acesteia.

Frauda reprezintă infracţiunea săvârşită în legătură cu obţinerea ori utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, incriminată de C. pen. ori de alte legi speciale.

În legislaţia naţională, frauda este incriminată în Secţiunea 4.1 - Infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene - art. 181 - 185 din Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

Astfel, conform art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 este incriminată folosirea sau prezentarea cu rea credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, fapta fiind săvârşită cu intenţie directă sau indirectă, iar urmarea imediată este reprezentată de obţinerea ilegală de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acestea sau în numele lor.

De remarcat faptul că existenţa acestei infracţiuni nu este condiţionată de producerea unei pagube bugetului Uniunii Europene, ca urmare a săvârşirii elementului material. Esenţial este elementul subiectiv al relei-credinţe. Aceasta înseamnă că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii în cazul în care, că urmare a folosirii sau prezentării de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, au fost obţinute fonduri pe nedrept, şi aceasta inclusiv în ipoteza în care proiectul a fost implementat şi finalizat exact în termenii menţionaţi în cererea de finanţare.

Obligaţia organelor de cercetare sau după caz, a instanţelor este aceea de a delimita şi de a analiza care este linia de demarcaţie ce desparte neregula de fraudă şi dacă sunt suficiente elemente de departajare între acestea astfel că riscul ca un beneficiar să fie acuzat de autorităţile cu competenţe în gestiunea fondurilor europene de săvârşirea unei fraude, pentru o încălcare a prevederilor legale sau contractuale care se încadrează în definiţia neregulii, să fie înlăturat.

Înalta Curte apreciază că dincolo de considerentele teoretice prezentate cu privire la falsul reţinut în sarcina inculpaţilor în actul de sesizare pe acest prim palier, acesta nu are corespondent în situaţia de fapt reţinută în cauză, în sensul în care nu poate fi reţinut nicicum că actele depuse de fiecare dintre inculpaţi corespunzător anului arătat anterior sunt false, respectiv au fost modificate prin contrafacere sau alterare.

În baza efectului devolutiv integral al apelului, rămâne în sarcina Înaltei Curţi să stabilească potrivit actelor dosarului dacă declaraţia de suprafaţă făcută de inculpaţi cu prilejul solicitării de finanţare cu fonduri europene se circumscrie noţiunii de fraudă sau neregulă.

Actele dosarului reliefează neechivoc că la completarea declaraţiilor de suprafaţă fiecare dintre inculpat a fost de bună credinţă şi că nu a urmărit nicio singură secundă să obţină în mod nelegal fonduri europene.

Că este aşa, rezultă neechivoc din declaraţia martorei N. care în faţa instanţei de fond a relatat cu fidelitate modul în care decurgea completarea declaraţiilor de suprafaţă:

A relatat martora că lucrează la APIA Constanţa din anul 2007 şi cu excepţia inculpatului A., îi cunoaşte pe toţi ceilalţi inculpaţi. A arătat că în perioada 2010-2016, inculpaţii, respectiv B., C., D., E. şi F. în diverse perioade de timp, s-au prezentat la sediul APIA pentru a depune cererea unică de plată cu declaraţia de suprafaţă pentru a accesa fonduri europene.

Aceasta în perioada arătată a lucrat la IACS - administrare şi control la APIA şi când fermierii se prezentau primea documentaţia, respectiv adeverinţă de la primărie că utilizează şi are dreptul să lucreze suprafaţa, actele societăţii, contul societăţii, buletinele administratorului sau împuternicitului. Declaraţia de suprafaţă trebuia făcută de către fermieri, dar întrucât în 90% din cazuri aceştia nu se pricepeau să identifice suprafaţa, atât ea, cât şi colegii ei, care primeau cereri, îi consiliau.

A arătat martora că Declaraţia de suprafaţă este un formular, care se afla în calculator şi că deşi în primul an nu a avut această declaraţie în calculator, ulterior a fost introdusă în computer, iar documentele au fost întocmite de ea, pentru că ea îi ajuta pe aceştia după ce ei îi indicau suprafaţa, locul suprafeţei şi cultura.

A precizat că ea a fost aceea care a completat aceste declaraţii pentru toţi inculpaţii prezenţi şi pentru alţi fermieri care nu ştiau să lucreze cu calculatorul şi făcea acest lucru pentru a veni în sprijinul fermierilor să acceseze fonduri. Declaraţia era semnată de împuternicit sau administrator sub sancţiune penală şi niciodată nu a fost solicitată de nimeni în legătură cu modalitatea de primire a acestor dosare, ele erau eligibile şi dacă îndeplineau condiţiile prevăzute de norme, eu trebuia să le primesc.

A mai arătat martora că în anul 2010 inculpatul B. a venit la sediul APIA împreună cu O. pentru a-1 ajuta să identifice suprafeţele pentru care se solicitau fonduri europene, însă nu îşi mai aminteşte dacă martora O. a mai venit şi în alţi ani pentru a ajuta la identificarea unor suprafeţe. În primul an crede că a venit într-o seară, cu o hartă, şi au folosit şi calculatorul şi harta pentru a identifica exact suprafeţele lucrate.

A relatat deopotrivă martora că la calculator nu mai lucra nimeni în afară de ea şi că declaraţiile pentru culturile permanente respectiv vie, nu se schimbă în fiecare an, ele doar se actualizează şi atunci îl întreba pe fermier dacă a făcut vreo schimbare. În anul 2015 cel cu care a stat de vorbă în legătură cu suprafeţele lucrate a fost chiar inculpatul E. şi nu i s-a părut că au fost chestiuni în neregulă din punct de vedere al împuternicii.

Martora a relatat că nu cunoaşte ca în cadrul APIA să existe o definiţie a sintagmei viţă de vie pe rod şi nici dacă în cadrul APIA există vreun document din care să rezulte până la ce goluri se pot acorda fonduri europene, însă ea nu avea în atribuţiile de serviciul această îndatorire, probabil cei de la control când erau verificaţi.

Redarea declaraţiei acestei martore astfel cum a fost ea consemnată, se impune în opinia Înaltei Curţi tocmai pentru a nu exista nici un fel de echivoc în ceea ce priveşte încadrarea acţiunilor inculpaţilor şi care, în mod evident se circumscriu cel mult noţiunii de neregulă.

Pentru că aşa cum transpare în mod clar, completarea acestei declaraţii de suprafaţă nu numai că nu le aparţine acestora, mai mult decât atât, nesiguri fiind pe ei şi pentru a înlătura eventualele inadvertenţe, neregularităţi sau neclarităţi ce se puteau ivi cu prilejul completării declaraţiilor de suprafaţă, au apelat la cunoştinţe de specialitate, în speţă la angajata APIA, respectiv martora N., tocmai pentru a se asigura de corectitudinea demersurilor făcute.

Înalta Curte apreciază că pe aceste coordonate nu se poate de plano angaja răspunderea penală a inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000, în cazul în care se constată că declaraţiile de suprafaţă pe propria răspundere, anexate cererii de finanţare, au fost completate în mod greşit.

Aşa cum arată şi martora N., beneficiarii fondurilor europene, în speţă inculpaţii B., C., D., E. şi F. erau eligibili pentru finanţare, ba mai mult decât atât însăşi expertiza efectuată la dosarul cauzei reliefează că pentru trei ani aceştia au diminuat numărul parcelelelor pentru care au solicitat finanţarea cu fonduri europene.

Însuşi inculpaţii declară că ei au avut reprezentarea faptului că declaraţia de suprafaţă trebuie să includă toată suprafaţa de teren pe care se afla viţă de vie indiferent de gradul său de productivitate, aşa încât nu se poate admite că s-a urmărit obţinerea prin fraudă de fonduri europene, ci este indiscutabil vorba despre o neregularitate pe care inculpaţii au încercat să o remedieze în momentul în care au demarat procesul de reconversie în sensul în care au dorit să recultive pe suprafeţele care nu dădeau rod butaşi tineri de viţă de vie.

Acest aspect rezultă din însăşi declaraţia inculpatului F., care a susţinut că a indicat şi a solicitat la plată toate parcelele agricole odată cu depunerea documentaţiei în anul 2016 întrucât avea obligaţia legală de a declara toate parcelele agricole, inclusiv pe cele neeligibile.

Şi mai mult decât atât, ferma Nazarcea aşa cum rezultă din declaraţia martorului K., a fost supusă unor controale însă la dosarul cauzei nu există dovezi că au fost emise procese-verbale de constatare nereguli şi de stabilire de sancţiuni, în sensul sancţionării cu procente din suma acordată sau obligării să restituie Acelaşi martor a declarat că nu poate menţiona suprafaţa exactă a terenurilor şi consideră că lucrările tocmai atunci începuseră şi că urmau să fie continuate.

A relatat martorul că a constatat la faţa locului faptul că parcelele de lângă şosea erau lucrate, atât la sol, adică lucrări de prăşit, cât şi pe plante, respectiv lucrări de tăiere şi legare, însă nu poate menţiona suprafaţa exactă a terenurilor, deşi crede că lucrările tocmai atunci începuseră şi urmau să fie continuate.

A mai arătat că a constatat în legătură cu restul suprafeţei, pe întreaga plantaţie, că fuseseră efectuate lucrări de întreţinere la nivelul plantei, respectiv de tăiere şi legare, însă nu şi la nivelul solului, ceea ce a condus la instalarea acelei vegetaţii nedorite.

Martorul Q., inspector APIA, a arătat că în luna iunie 2011, a fost desemnat să efectueze un control asupra terenurilor plantate cu viţă de vie ce erau administrate de Arhiepiscopia Tomisului, obiectul controlului fiind starea de întreţinere a plantaţiilor, împreună cu colegul său K. şi a identificat terenurile cu ajutorul datelor GPS. A arătat martorul că nu a putut individualiza terenurile în raport cu numărul fermelor iar la faţa locului a constatat că parcelele de lângă şosea erau lucrate, atât la sol, adică lucrări de prăşit, cât şi pe plante, respectiv lucrări de tăiere şi legare, însă nu a putut menţiona suprafaţa exactă a terenurilor însă crede că lucrările tocmai atunci începuseră şi urmau să fie continuate.

A constatat în legătură cu restul suprafeţei, pe întreaga plantaţie, că fuseseră efectuate lucrări de întreţinere la nivelul plantei, respectiv de tăiere şi legare, însă nu şi la nivelul solului, ceea ce a condus la instalarea acelei vegetaţii nedorite.

Din suprafaţa totală existentă, 20-30% erau goluri, adică lipseau plantele de viţă de vie, în schimb exista sistemul de susţinere, respectiv şpalieri şi sîrmă iar pe o suprafaţa de aproximativ 6 hectare lipseau cu desăvârşire plantele de viţă de vie şi sistemul de susţinere, suprafaţă situată în limita nordică a fermei însă bănuieşte că sistemul de susţinere a fost furat.

Toate aceste chestiuni, mai arată martorul, respectiv vegetaţia nedorită şi lipsa cu desăvârşire a viţei de vie pe suprafaţa de 6 hectare nu i-a condus la concluzia că pe terenurile administrate de Arhiepiscopie nu exista o plantaţie de viţă de vie care producea struguri, ci eventual producţia era mai redusă cantitativ şi calitativ.

Redarea parţială a declaraţiei acestui martor astfel cum a fost consemnată ce va fi reluată cu prilejul analizării celui de-al doilea capăt al acuzaţiilor, respectiv prezentarea de declaraţii false privind îndeplinirea condiţiilor de ecocondiţionalitate pe întreaga suprafaţă a exploataţiei, reliefează de asemenea, că nu se poate admite ideea de fraudă a inculpaţilor, atâta timp cât aşa cum arată martorul, persoană cu competenţe speciale în domeniu, suprafeţele erau cultivate cu viţă de vie, lucrate corespunzător pentru etapa la care s-au făcut verificări.

Defectuozitatea actului de sesizare a făcut de altfel imposibilă misiunea martorului de a stabili dacă pentru toate suprafeţele verificate au fost solicitate fonduri europene, depoziţia acestuia îmbrăţisând varianta probabilităţii.

Mai mult decât atât, din actele dosarului rezultă că în perioada campaniilor 2011-2015 emise de MADR-APIA, Centrul Judeţean Constanţa precizează că sumele de plată au fost acordate:

"URMARE ANALIZEI CERERII DE PLATĂ DEPUSE DE CĂTRE DUMNEAVOASTRĂ ŞI A CONTROALELOR EFECTUATE . . . . . . . . . .".

Expertiza contabilă judiciară dispusă şi efectuată în timpul cercetării judecătoreşti a reţinut că în perioada 2010-2015 au fost utilizate în totalitate fondurile băneşti - subvenţiile primite de la APIA pentru întreţinerea culturilor de viţă de vie de la ferma IAS Nazarcea în valoare totală de 1.392.964,77 RON şi că Arhiepiscopia Tomisului a cheltuit din fonduri proprii pentru întreţinerea culturilor de viţă de vie de la ferma Nazarcea pentru anii 2010-2015 suma totală de 2.036.851,28 RON, fiind evident că s-au cheltuit sume de bani din fonduri proprii vizibil mai mari decât subvenţiile băneşti obţinute de la APIA deoarece acestea acopereau doar o parte din cheltuielile necesare.

Toate aceste aspecte reliefează în opinia Înaltei Curţi că doar prezenţa golurilor cu viţă de vie pe suprafeţele indicate nu poate fi analizată şi subsumată în mod automat noţiunii de fraudă, ba dimpotrivă, s-a constatat acest aspect în baza controalelor dispuse de instituţiile avizate astfel încât nu poate fi angajată în mod automat răspunderea penală a inculpaţilor, în lipsa oricăror alte elemente care să confirme contrariul.

Încadrarea de către organul de urmărire penală a declaraţiilor de suprafaţă de către inculpaţii B., C., D., E. şi F. în noţiunea de fraudă cu consecinţa atragerii răspunderii penale este din punctul de vedere al Înaltei Curţi, mai mult decât excesivă, faptul că nu toată suprafaţă declarată era productivă, în condiţiile în care aceştia pentru trei dintre anii în care au solicitat fonduri au modificat suprafeţele tocmai de bună credinţă fiind, în condiţiile în care s-a încercat în cadrul unui proces de reconversie să se schimbe situaţia terenului prin replantarea de puieţi de viţă de vie atunci când au observat că pentru o parte din suprafaţa pentru care au solicitat fonduri nu se obţin recolte de struguri, reprezintă tot atâtea elemente care conduc la concluzia că nu poate fi vorba despre o acţiune concertată de fraudare a legii în vederea obţinerii de fonduri europene, aşa cum s-a susţinut.

Este evident din punctul de vedere al Înaltei Curţi, că ne aflăm cel mult în prezenţa unor nereguli, astfel încât nu li se poate imputa inculpaţilor pe acest prim aspect analizat, al falsului în declaraţii vreo intenţie de fraudă în scopul obţinerii pe nedrept de fonduri nerambursabile.

Întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii presupune, în mod necesar, ca beneficiarul să fi completat greşit, în mod intenţionat, aceasta înseamnă că, odată declanşat mecanismul cercetărilor privind săvârşirea unei posibile fraude, trebuie să se verifice dacă Declaraţia pe propria răspundere a fost completată greşit dintr-o eroare şi nu în mod intenţionat iar aceasta este o distincţie extrem de fină, care însă face diferenţa uriaşă între neregulă şi fraudă.

Pentru că în prezenţa unor astfel de declaraţii ce conţin greşeli, nu s-ar putea reţine, ipso facto, prezumţia relei-credinţe ci, în aplicarea art. 8 alin. (1) şi 23 din O.U.G. nr. 66/2011, autorităţile cu competenţe în gestiunea fondurilor europene apreciem că ar fi trebuit să verifice mai profund în ce măsură există indicii reale că aceste greşeli sunt rodul unei intenţii frauduloase şi, deci, infracţionale, iar nu al unor omisiuni neintenţionate sau al necunoaşterii efectelor unor concepte juridice, or, opinia clară şi neechivocă a reprezentanţilor APIA a fost aceea că aceştia erau eligibili pentru finanţare.

În speţă aşa cum s-a arătat, faptul că inculpaţii au solicitat obţinerea de fonduri europene pentru întreaga suprafaţă de 67,25 ha, cu excepţiile arătate pentru anii 2012, 2013 şi 2014 când au redus suprafeţele pentru care s-au solicitat fonduri europene, nu poate fi încadrată în noţiunea de fraudă ci cel mult în aceea de neregularitate aşa încât faţă de faptul că niciunde în actul de sesizare nu se poate decela care sunt acele indicii care conduc către existenţa unor posibile fraude nu se poate reţine vinovăţia inculpaţilor pe acest palier analizat distinct ca posibil element constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000, pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii A., B., C., D., E. şi F..

Cel de-al doilea aspect ce se impune a fi analizat, astfel cum a fost structurat actul de sesizare, se referă la prezentarea de declaraţii false privind îndeplinirea condiţiilor de ecocondiţionalitate pe întreaga suprafaţă a exploataţiei de către inculpaţii A., B., C., D., E. şi F..

În analiza acestui al doilea palier al acuzaţiei adusă inculpaţilor, Înalta Curte va reda pentru fidelitate şi o analiza riguroasă, clară, explicită şi transparentă, definiţia şi conţinutul normelor GAEC, pentru a putea vedea în ce măsură aceste norme au fost sau nu respectate şi dacă putem vorbi din punct de vedere penal de declaraţii false din partea inculpaţilor atunci când au completat declaraţia de propria răspundere.

Normele GAEC reprezintă un cumul de reguli grupate în standarde obligatorii, pe care să le respecte producătorii agricoli, referitoare la executarea lucrărilor specifice pe terenurile din exploataţiile pentru care solicită subvenţii de la stat din fonduri naţionale sau europene.

Normele GAEC au fost reglementate prin Ordinele MADR Nr. 246/2008; Nr. 118/2009; Nr. 30/2010 de respectarea Bunelor Condiţiia Agricole şi de Mediu pentru perioada 2008 - 2014, iar pentru perioada 2015 - 2016 a fost emis Ordinul MADR Nr. 54/2015 privind aprobarea şi respectarea normelor privind ecocondiţionalitatea în cadrul schemelor şi măsurilor de sprijin pentru fermierii din România, respectarea cerinţelor legale în materie de gestionare privind apa şi biodiversitatea (SMR1 - 3), utilizarea produselor de protecţie a plantelor, (SMR10) şi bunelor condiţii agricole şi de mediu privind apa, solul, peisajul şi nivelul minim de întreţinere a terenurilor (GAEC1 - 7).

GAEC 10 - Evitarea instalării vegetaţiei nedorite pe terenurile agricole, inclusiv pe terenurile care nu sunt folosite în scopul producţiei.

Obiectivul acestui standard este menţinerea unui nivel minim de întreţinere a terenurilor agricole (indiferent de categoria de folosinţă, inclusiv terenurile care nu mai sunt exploatate pentru producţie) prin evitarea instalării vegetaţiei nedorite. În contextul acestei condiţii, vegetaţia nedorită este reprezentată de unele specii de plante erbacee sau lemnoase, anuale sau perene, care invadează în mod spontan terenurile agricole, diminuând capacitatea de producţie a culturilor agricole.

Tot în această categorie intră şi unele specii vegetale de pe pajişti, fără valoare furajeră sau toxice pentru animale. Vegetaţia nedorită nu trebuie să domine cultura într-o proporţie mai mare de 30% din suprafaţa parcelei, indiferent de categoria de folosinţă a terenului (Teren arabil, Pajişti permanente, Culturi permanente, Vii).

Pentru plantaţiile viticole situate pe terase, procentul de 30% se aplică atât pentru spaţiul cultivat cu viţă de vie, cât şi pentru suprafaţa taluzului. Dacă procentul de îmburuienare depăşeşte 80% din suprafaţa parcelei, se consideră că parcela este neeligibilă şi se exclude de la plată.

De asemenea, terenul agricol necultivat, unul sau mai mulţi ani, pe care s-a instalat vegetaţia nedorită pe mai mult de 80% din suprafaţă, este considerat "pârloagă" şi se exclude de la plată. Fermierii trebuie să evite transformarea în pârloagă a terenurilor agricole care nu mai sunt exploatate pentru producţie!

Combaterea vegetaţiei nedorite pe terenurile agricole necultivate, pentru care se solicită plăţi pe suprafaţă, se face prin discuire, cosirea vegetaţiei sau erbicidare, înainte ca buruienile să ajungă la maturitate. Nu se consideră "vegetaţie nedorită" culturile intercalate (fasole sau dovleac, semănate în cultura de porumb, rândurile de porumb semănate cu rol de protecţie în culturile de pepeni, cartof sau diferite plante furajere semănate printre pomii din livezi), precum şi culturile "ascunse" (trifoiul sau lucerna, semănate în culturile de cereale: orz, orzoaică, ovăz).

Principalele specii de buruieni care alcătuiesc vegetaţia nedorită pe terenul arabil sunt: o buruieni anuale: Abutilon teophrasti (teişor, floarea pâinii), Chenopodium album (loboda porcească), Matricaria inodora (muşeţel nemirositor), Setaria viridis (mohor), Xanthium strumarium (cornac, scaietele popii). o buruieni perene (multianuale): Agropyrum repens (pirul târâtor), Cirsium arvense (pălămidă), Convolvulus arvensis (volbură), Cynodon dactylon (pirul gros), Equisetum arvense (coada calului), Rumex acetosella (măcriş), Sorghum halepense (costrei, bălur). o buruieni parazite: Cuscuta sp. (torţel), Orobanche sp. (lupoaie). Principalele specii de buruieni care alcătuiesc vegetaţia nedorită pe pajişti (plante fără valoare furajeră sau plante toxice) sunt: o buruieni anuale: Xanthium spinosum (dracilă, holéră, scai tătăresc), Xanthium strumarium (cornac, cornuţi, scaietele popii); Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Ghidul fermierului privind Ecocondiţionalitatea - 2014 Versiune 3.0 Pagina 19 din 56 o buruieni bienale sau perene: Arctium lappa (brusture, lipan), Carduus nutans (scaiete, ciulin), Conium maculatum (cucută), Eryngium campestre (scaiul dracului, rostogol), Euphorbia cyparissias (alior, laptele câinelui),Pteridium aquilinum (feriga de câmp, ţolul lupului), Rumex acetosella (măcrişul mărunt, măcrişul iepurelui), Veratrum album (stirigoaie, steregoaie).

Vegetaţia nedorită pe terenurile agricole poate fi reprezentată şi de alte specii de buruieni, care diferă în funcţie de specificul zonei. În ceea ce priveşte vegetaţia lemnoasă, unele specii, având capacitate de înmulţire şi regenerare superioară ierburilor, devin concurente serioase pentru vegetaţia ierboasă a pajiştilor. De exemplu, arborii şi arbuştii din grupa foioaselor, fiind specii cu o vivacitate foarte mare, lăstăresc foarte puternic, atât din colet (mesteacănul, carpenul, fagul), cât şi din colet şi rădăcini (aninul, porumbarul, măceşul, murul).

Coniferele se înmulţesc numai prin sămânţă, fiind mai uşor de defrişat. O parte din arboretele existente pe pajişti situate pe terenuri cu panta mai mare de 30o, cu sol mai subţire de 10 cm, precum şi cele din jurul ravenelor şi al ogaşelor, nu se vor defrişa, pentru a se evita declanşarea proceselor de eroziune, fiind necesare ca zonă de protecţie antierozională. De exemplu, trebuie exclus de la tăiere Pinus mugo (jipul sau jneapănul). Acesta trebuie protejat şi păstrat în starea în care se află, pentru faptul că el creşte pe terenuri cu pante mari, cu sol superficial, protejând grohotişurile şi coastele erodate, cu asociaţii ierboase inferioare şi puţin productive (Nardus stricta s.a.), cu slabe perspective de îmbunătaţire, cheltuielile de curăţire şi eliberare a terenului de material lemnos fiind mari, nerentabile.

De asemenea, sunt exceptate de la defrişare speciile lemnoase rare şi cele declarate monumente ale naturii, ocrotite de lege: Pinus silvestris (pin silvestru), Pinus cembra (zâmbru), Taxus baccata (tisă), Larix decidua ssp. Carpatica (larice, zadă), Rhododendron kotschyi (smârdar, bujor de munte). Arboretele exceptate de la defrişare se supun regimului silvic. Pe pajiştile situate pe terenuri cu panta până la 12o se poate menţine un număr redus de arbori solitari (stejar, gorun, mesteacăn, fag etc.) sau pâlcuri de arbori, care constituie zone de refugiu pentru animale în perioadele cu intemperii sau cu temperaturi ridicate.

Parcelele cu peste 50 arbori/ha sunt considerate neeligibile, cu excepţia livezilor tradiţionale - cod cultură 660, utilizate şi ca pajişti (păşuni sau fâneţe) pentru creşterea animalelor. Orice suprafaţă compactă de teren agricol dintr-o fermă, care este invadată de vegetaţie lemnoasă şi este mai mare de 0,01 ha va fi evaluată ca teren neagricol şi nu va beneficia de plăţi pe măsurile de suprafaţă sau de dezvoltare rurală.

Aşadar, aceste norme GAEC 10, instituie in sarcina beneficiarilor de fonduri europene, pentru viitor obligativitatea de a depune toate diligenţele în vederea expoatării corespunzătoare a terenurilor pentru a evita pentru viitor instalarea vegetaţiei nedorite şi care ar putea afecta cultura de viţă de vie.

Înalta Curte constată că actul de sesizare nu arată cum ar putea fi falsificate nişte declaraţii ce vizează practic respectarea unor reguli viitoare şi care sunt probele din care să rezulte că inculpaţii n-au avut niciodată intenţia de a întreţine culturile conform normelor GAEC (evitarea instalării vegetaţiei nedorite).

Depoziţiile martorilor audiaţi în cauză susţin reversul acuzaţiilor, în sensul în care arată că inculpaţii şi-au îndeplinit această obligaţie de diligenţă în mod corespunzător .

Deşi pe acest palier al acuzaţiei adusă inculpaţilor, instanţa fondului a analizat corect probele administrate în cauză chiar dacă nu sub aspectul laturii obiective aşa cum s-ar fi impus ci pe aspectul elementului intenţional, Înalta Curte pentru acurateţea motivării va relua această analiză, însă aşa cum a arătat, în cadrul analizei elementului material al infracţiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000.

Astfel depoziţia martorei S. relevă că în perioada mai 2010- decembrie 2010 a încheiat un contract individual de muncă cu Arhipescopia Tomisului şi desfăşura activitatea în cadrul fermei viticole de la ferma Nazarcea. Activitatea desfăşurată nu a fost salarizată deoarece Arhiepiscopia nu avea fondurile necesare. Totodată a precizat că inculpatul B. era angajat în calitate de jurist iar martorul J. administrator.

A precizat martora că în anul 2010 au existat muncitori zilieri care au efectuat lucrările de întreţinere specifice culturilor de viţă de vie dar faţă de starea de vegetaţie şi de îmbătrânire a culturii s-a demarat un proiect de reconversie care deşi a fost finalizat nu a putut fi depus deoarece lipsea avizul necesar emis de către ANAF.

Totodată martora a precizat că sumele de bani prin care se achiziţionau materialele necesare întreţinerii culturii de viţă de vie şi plata muncitorilor zilieri proveneau de la casieria Arhiepiscopiei Tomisului.

Martorul J., a relatat constant, şi la procuror dar şi la instanţa de fond, că a fost angajat în anul 2010 la ferma viticolă Nazarcea, în calitate de director de către Arhiepiscopia Tomisului şi în această calitate a solicitat unei alte societăţi comerciale agricole închirierea unui număr de 6-7 tractoare, precum şi împrumutul unor substanţe chimice care au fost folosite la efectuarea lucrărilor specifice întreţinerilor culturilor de viţă de vie.

Acelaşi martor a relatat că din suprafaţa totală a efectuat lucrări de întreţinere pe circa 100 - 120 hectare, iar plata tractoarelor închiriate şi a substanţelor folosite în valoare de circa 1 miliard de RON a fost efectuată de către el.

Din suprafaţa de circa 150 de hectare s-au recoltat aproximativ 30 de tone de struguri, care au fost vinificaţi la DD., pe care o avea în proprietate.

Acelaşi martor a relatat că au existat neînţelegeri între el şi conducerea Arhiepiscopiei Tomisului, deoarece nu a fost achitat salariul lunar şi nici cheltuielile pe care le-a efectuat cu întreţinerea culturii de viţă de vie. Datorită acestor neînţelegeri, cantitatea de vin a fost reţinută în crama personală, nefiind returnată arhiepiscopiei.

Deşi depoziţia acestui martor a fost folosită ca fiind una relevantă în susţinerea acuzaţiilor, audiat în mod direct şi nemijlocit în faţa Înaltei Curţi a clarificat situaţia în sensul în care a precizat că au fost efectuate lucrări de întreţinere conform normelor şi că la momentul angajării sale în 2010, viţa de vie plantată pe acel teren era într-o stare bună, adică se vedea că era lucrată, respectiv era arată, discuită şi nu existau buruieni. A mai menţionat martorul că a văzut doar două din cele patru ferme şi la viţa de vie de pe aceste terenuri la care s-a referit când a spus că erau într-o stare bună, respectiv produceau struguri, însă nu într-o cantitate mare.

A precizat deopotrivă că el însuşi a efectuat lucrări asupra viţei de vie pentru întreţinerea acesteia, însă nu poate preciza dacă asupra întregii suprafeţe, lucrări ce au fost efectuate inclusiv cu tractoare ale altor societăţi comerciale şi că plata acestor lucrări trebuia făcută de către Episcopie şi tot de la Episcopie primea motorină şi oameni pentru efectuarea lucrărilor.

A mai relatat martorul că are experienţă în ceea ce priveşte plantaţiile de viţă de vie, întrucât de-a lungul timpului a efectuat asemenea lucrări, însă nu are pregătire profesională în domeniu însă din punctul meu de vedere, noţiunea de "viţă de vie pe rod" înseamnă o plantaţie de viţă de vie îngrijită ca să poată da producţie.

A arătat că el personal nu a avut nicio discuţie cu inculpatul A., în care să îi arate ce sume de bani ar fi necesare pentru întreţinerea viţei de vie, întrucât avea angajaţi contabil şi jurist care se ocupau de această problemă.

A mai precizat că într-adevăr a avut discuţii cu inculpatul B. despre starea viţei de vie de la Ferma 3, însă despre motorină şi utilaje, şi că nu este adevărat că i-a cerut să facă o plângere penală pentru distrugerea viţei de vie.

Martora O., angajată cu contract de muncă la Aşezământul Monahal a precizat că suprafaţa de teren preluată în anul 2010 de circa 150 de hectare a fost lucrată iar toată cantitatea de struguri era recepţionată şi vinificată în DD. conform documentelor justificative depuse la Direcţia Agricolă Judeţeană Constanţa anual.

Suprafaţa menţionată a fost lucrată cu muncitori zilieri, fiind angajat chiar şi un inginer iar cultura de viţă de vie a fost tăiată în fiecare an, s-au înlocuit golurile precum şi şpalierii şi s-au efectuat operaţiunile de stropire contra bolilor specifice aşa cum rezultă din documentele justificative privind achiziţia de substanţe necesare stropirii sau de motorină. Acelaşi martor a relatat că o suprafaţă de circa 20 de hectare nu se putea lucra, fiind degradată în totalitate.

Martorul H. care până în anul 2010 inclusiv, a lucrat în cadrul fostului IAS Nazarcea vreme de 40 de ani, în calitate de tehnician viticol, a relatat în consonanţă cu martora O. că suprafaţa de circa 150 de hectare de viţă de vie pe rod avea o vechime de circa 17-18 ani iar în anul 2010 când suprafaţa de teren a trecut în folosinţa arhipescopiei au fost efectuate toate lucrările specifice de la tăiat la ierbicidat. Aceste lucrări au fost efectuate de circa 70-77 de oameni care au fost trimişi de către Arhipescopia Tomisului iar motorina necesară era adusă în fermă de către o persoană pe nume V..

Susţinerile martorilor de mai sus sunt în concordanţă şi cu declaraţiile martorilor T., inginer horticol, U. inginer agronom şi V. care au precizat că în perioada anilor 2011-2012 au efectuat lucrări la ferma viticolă din localitatea Nazarcea care aparţinea Arhiepiscopiei Tomisului în lunile aprilie-mai, cu un număr de circa 20-40 de persoane şi cu o frecvenţă de aproximativ 15 zile dintr-o lună. Cu această ocazie, martorii au constatat că suprafaţa de viţă de vie avea efectuate în bună parte lucrările specifice, că se prezenta într-o formă acceptabilă, dar fiind o cultură de viţă de vie destul de bătrână cuprindea şi goluri de vegetaţie şi prezenta şi un grad mare de erbicidare.

Din aprecierile martorilor menţionaţi, cultura de viţă de vie era aptă să producă o cantitate de circa 3-5 tone de struguri la hectar.

Aceeaşi situaţie rezultă şi din declaraţia martorei L. care avea în proprietate o suprafaţă de teren de 22 de hectare care se afla în vecinătatea fermei 3 a postului IAS Nazarcea aflată în folosinţa Arhepiscopiei Tomisului şi care a precizat că a permis aprovizionarea cu apă fără plată după o discuţie pe care a avut-o cu inculpatul D. şi cu martora O.. Aceeaşi martoră a mai precizat că întreaga suprafaţă de viţă de vie era pe rod, că s-au efectuat arăturile necesare şi toate operaţiunile specifice întreţinerii culturii de viţă de vie.

Declaraţiile acestor martori se coroborează cu adresa Direcţiei pentru Agricultură Judeţeană Constanţa din data de 11.12.2017, din care rezultă că în perioada anilor 2010-2015 s-au înregistrat declaraţii privind cantitatea de struguri recoltată, albi sau roşii, de pe suprafaţa pe rod exploatată de 130 hectare, aşa cum rezultă din adresa menţionată şi din documentele depuse la dosarul cauzei.

În sprijinul celor reţinute mai sus se impun a fi analizate şi declaraţiile martorilor K. şi Q. inspector în cadrul APIA Constanţa şi care la data de 06.07.2011, ca urmare a dispoziţiei directorului APIA au efectuat un control la ferma viticolă Nazarcea şi cu această ocazie au constatat că în primăvara anului 2011 suprafaţa de viţă de vie era copilită, coardele de viţă de vie erau tăiate, că s-au efectuat şi operaţiuni de stropire a culturii dar suprafaţa de viţă de vie nu era săpată şi din această cauză erau buruieni. Aceiaşi martori au precizat că la momentul controlului exista şi un utilaj care efectua tratamentul fitosanitar, cultura era întinsă pe şpalieri şi sârme, dar exista un procent de până la 20% goluri, iar o suprafaţă de circa 6 hectare era abandonată în totalitate, respectiv nu se lucrase deloc.

Cu această ocazie a fost încheiat un proces-verbal şi a fost ataşată o planşă foto care cuprindea mai multe fotografii privind starea de îmburuienare a culturii de viţă de vie.

Deşi concluziile finale ale martorului Q. sunt în contradicţie cu conţinutul declaraţiei sale, în sensul în care acesta deşi arată că au constatat că s-au făcut toate lucrările specifice perioadei în care s-a efectuat controlul, îşi menţine susţinerea potrivit căreia nu au fost respectate normele de ecocondiţionalitate, Înalta Curte va valorifica această declaraţie în sensul în care sunt favorabile inculpaţilor prin raportare la chintesenţa conţinutului acestor depoziţii.

Înalta Curte constată că expertiza efetuată în cauză de către instanţa fondului evidenţiază că sistemul de sancţiuni pentru eco-condiţionalitate aplicabil măsurilor 211 "sprijin pentru zona montană defavorizată", 212 " sprijin pentru zone defavorizate altele decât zona montană" şi 214 "plăţi de agromediu precum şi schemele de sprijin pe suprafaţă" în cazul în care cerinţele privind eco-condiţionalitatea nu sunt respectate în cadrul unui an calendaristic stabilit şi dacă neconformitatea este rezultatul unei acţiuni ori al unei omiteri direct imputabile fermierului care a depus cererea de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă în anul calendaristic vizat suma totală a plăţilor efectuate sau care urmează să fie efectuate trebuie să fie redusă ori exclusă. Dacă fermierul nu a respectat intenţionat o condiţie sancţiunea aplicată va fi, ca regulă generală de 20 % din suma totală. În cazul nerespectării intenţionate fermierul este exclus de la măsură pentru anul calendaristic în cauză.

Dacă amploarea, gravitatea şi/sau persistenţa nerespectării intenţionate este majoră sau au fost detectate repetate nerespectări intenţionate, fermierul va fi exclus de la măsura respectivă şi în anul calendaristic următor. Actele dosarului reliefează că APIA Constanţa, cu ocazia plăţilor efectuate sau a controalelor pe teren nu a sesizat niciodată în perioada 2010-2015 neîndeplinirea eco-condiţionalităţilor sau constatări pentru nerespectarea GAEC-urilor respectiv bunele condiţii agricole şi de mediu definite conform legislaţiei naţionale în vigoare.

Iar pentru controlul efectuat în anul de campanie 2013, când fermierul Arhepiscopia Tomisului a fost selectat la control pe baza eşantionului primit de către APIA Constanţa de la serviciul eşantionare APIA Bucureşti, având ca scop control SAPS-CNDP şi LFA-ZDS, raportul de control APIA nr. RO/13/CT/000467/13.09.2013 nu a constatat nereguli, precizându-se în scris "Condiţiile GAEC sunt respectate" .

Mai mult decât atât, conform art. 121 din Legea nr. 139/2007 privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare care se acordă în agricultură începând cu anul 2007 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură:

"Sumele necuvenite acordate sub formă de sprijin se recuperează cu aplicarea dobânzilor şi penalităţilor prevăzute de legislaţia în vigoare. Persoanele care prin înscrierea sau atestarea de date ori de situaţii nereale pe documentele de decontare aferente sprijinului financiar au încasat sume de bani de la bugetul de stat în mod necuvenit nu mai beneficiază de sprijin financiar pentru o perioadă de 3 ani."

Regulamentul delegat-UE nr. 640/2014 al Comisiei Europene de completare a Regulamentului UE nr. 1306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte sistemul integrat de administrare şi control şi condiţiile pentru refuzarea sau retragerea plăţilor şi pentru sancţiunile administrative aplicabile în cazul plăţilor directe, al sprijinului pentru dezvoltare rurală şi al ecocondiţionalităţilor prevede la art. 35 "În ceea ce priveşte neîndeplinirea obligaţiilor în materie de ecocondiţionalitate,sancţiunile administrative ar trebui stabilite ţinând cont de principiul proporţionalităţii. Sancţiunile administrative ar trebui aplicate doar dacă fermierul a acţionat neglijent sau deliberat şi ar trebui clasificate în funcţie de gravitatea neconformităţii comise.".

Din documentele specificate anterior cât şi din constatările făcute la faţa locului cu ocazia expertizării culturii de viţă de vie pe suprafaţa de 67,20 ha amplasată în cele 26 parcele viticole identificate în teren în prezenţa părţilor convocate, rezultă că normele bunelor condiţii agricole şi de mediu, care ulterior conform cadrului legal, au fost extinse şi denumite norme de ecocondiţionalitate, au fost respectate în totalitate în perioada analizată, Arhiepiscopia Tomisului a procurat şi administrat cantităţi însemnate de erbicide recomandate pentru combaterea buruienilor în plantaţiile viticole, astfel că nu se poate imputa pe acest ultim capăt al acuzaţiei prezentarea de declaraţii false privind îndeplinirea condiţiilor de ecocondiţionalitate pe întreaga suprafaţă a exploataţiei de către inculpaţii A., B., C., D., E. şi F..

Faţă de considerentele de fapt şi drept expuse, Înalta Curte apreciază că se impune admiterea apelul declarat de intimatul inculpat F. împotriva sentinţei penale nr. 84/P din 06 iunie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2017, va extinde efectele apelului şi cu privire la inculpaţii B., C., D., A. şi E..

Va desfiinţa sentinţa penală atacată numai în ceea ce priveşte temeiurile achitării dispuse în cauză,va reţine cauza spre rejudecare şi, în fond:

Va stabili ca temei al achitării pentru inculpaţii F., B., C., D. şi E. dispoziţiile art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

O situaţie specială şi o analiză distinctă o impune în opinia Înaltei Curţi acuzaţiile aduse inculpatului A.:

În dispozitivul actului de sesizare se reţine în sarcina inculpatului A. că, în perioada 2010 - 2016 (în lunile mai 2010, martie 2011, aprilie 2012, aprilie 2013, mai 2014, iunie 2015, iunie 2016), în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a folosit şi, după caz, a prezentat declaraţii false (cererea şi anexele - declaraţia de suprafaţă, angajamentele legale) în relaţia cu Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA), în legătură cu subvenţiile SAPS acordate pentru culturi de viţă de vie aferente unei suprafeţe de teren agricol aflat în folosinţa Arhiepiscopiei Tomisului, situat în zona denumită "Ferma 3" - Nazarcea (localitatea Lumina, jud. Constanţa), declaraţii aferente campaniilor 2010 - 2016, în cuprinsul cărora se menţionează în mod nereal că parcelele menţionate anterior, solicitate la plată, sunt cultivate cu viţă de vie pe rod şi că solicitanţii se angajează să respecte pe toată suprafaţa agricolă utilizată normele GAEC - evitarea instalării vegetaţiei nedorite, în condiţiile în care respectivele parcele erau abandonate şi au fost invadate cu vegetaţie nedorită pe tot intervalul formulării cererii şi obţinerii fondurilor, inculpatul neavând niciodată intenţia să respecte normele GAEC, rezultând obţinerea pe nedrept de sprijin financiar din bugetul Uniunii Europene în sumă totală de 1.392.964,77 RON, şi că fapta sa constituie infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (acte materiale din perioada 2010-2016).

Dacă pentru fiecare dintre ceilalţi inculpaţi, rechizitoriul prezintă oarecum în mod distinct şi separat care ar fi presupusa activitate infracţională ce-i caracterizează ca şi autori ai infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, fiecare corespunzător anului în care a formulat cererea pentru obţinere de fonduri europene, în sarcina inculpatului A. fără o explicaţie anume se reţin acte de autorat sau mai exact de coautorat pentru toţi cei şase ani de presupusă activitate infracţională.

Şi pentru ca ineditul situaţiei juridice să continue, în momentul în care se descrie situaţia de fapt ce din punctul de vedere al parchetului s-ar circumscrie sferei infracţionalului pentru acest inculpat se arată că evenimentele în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat s-au desfăşurat astfel: "În cadrul campaniei 2010,2011,2012,2013,2014,2015,2016, inculpatul A., în calitate de conducător al persoanei juridice "Arhiepiscopia Tomisului" - utilizatoarea legală a unei suprafeţe agricole de aproximativ 350 ha, iniţiind o rezoluţie infracţională unică de a frauda bugetul Uniunii Europene, a folosit declaraţii false, respectiv cele aferente Cererii unice de plată 2010 - CT 100611 din 17.05.2010 (cererea, declaraţia de suprafaţă, angajamente legale), prezentate la APIA de către fiecare dintre ceilalţi inculpaţi, prin care s-a menţionat că persoana juridică "Arhiepiscopia Tomisului" utilizează, exploatează şi solicită la plată o serie de parcele în suprafaţă totală de 263,82 ha situate în localitatea Lumina, jud. Constanţa. Din această suprafaţă, un număr de 26 de parcele solicitate la plată (totalizând 67,25 ha) situate în zona denumită "Ferma 3 Nazarcea" au fost declarate în mod nereal ca fiind culturi de "vii pe rod cu struguri pentru vin/masă", deşi, în realitate, pe cele 26 de parcele nu se mai exploatau culturi de viţă de vie, deoarece nu mai existau butuci de viţă vie care să rodească, fiind uscaţi, dispăruţi sau sălbăticiţi, parcelele cu viţă de vie fiind astfel abandonate. De asemenea, un alt aspect fals al declaraţiilor folosite/prezentate în legătură cu cererea unică a fost acela că inculpatul s-ar angaja să respecte normele privind bunele condiţii agricole şi de mediu (GAEC- evitarea instalării vegetaţiei nedorite pe terenurile agricole, inclusiv pe terenurile care nu sunt folosite în timpul producţiei) pe toată suprafaţa agricolă a exploataţiei şi pentru activitatea agricolă desfăşurată în condiţiile în care, în intervalul înregistrării cererilor şi cel al plăţilor, suprafeţele cu viţă de vie menţionate erau inundate cu vegetaţie nedorită, astfel că inculpatul nu a avut niciodată intenţia să respecte normele GAEC.

Înalta Curte constată că este lipsit de orice logică juridică mecanismul acuzaţiei adusă acestui inculpat în sensul în care i se reţine că a folosit declaraţii false prezentate la APIA de ceilalţi inculpaţi în contextul în care fiecăruia dintre cei cinci inculpaţi care au fost în mod efectiv prezenţi la APIA şi au asistat practic la completarea declaraţiilor de către martora N. astfel cum aceasta a declarat li se impută exact aceeaşi faptă.

Dincolo de faptul că se schimbă structural conţinutul infracţiunii de fals prin crearea unui mecanism de un inedit absolut ce nu poate fi regăsit în nici unul dintre tratatele de drept penal care analizează şi explicitează această infracţiune, Înalta Curte apreciază că şi calitatea de autor al unei infracţiuni capătă valenţe noi în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat.

Astfel încât, anterior analizării situaţiei de fapt Înalta Curte apreciază că se impune a fi definit şi detaliat art. 46 C. pen. intitulat Autorul şi coautorii şi condiţiile în care ar putea fi angajată răspunderea penală pe această formă simplă a participaţiei penale.

Astfel potrivit alin. (1) al art. 46 C. pen.

(1)Autor este persoana care săvârşeşte în mod nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală.

Iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol

(2)Coautori sunt persoanele care săvârşesc nemijlocit aceeaşi faptă prevăzută de legea penală.

Calitatea de autor nu este condiţionată de existenţa participanţilor când o persoană săvârşeşte singură, direct şi nemijlocit o infracţiune pentru care a luat singură hotărârea infracţională şi nu a fost sprijinită la executarea infracţiunii de nicio persoană, este autorul acelei infracţiuni.

Coautoratul este forma de participaţie în care la săvârşirea aceleiaşi fapte prevăzute de legea penală şi-au adus contribuţia în mod nemijlocit două sau mai multe persoane.

Pentru a reţine că săvârşirea infracţiunii s-a realizat în condiţiile participaţiei penale se cere a fi îndeplinite următoarele condiţii:

a) să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală, care să întrunească elementele constitutive ale infracţiunii pentru cel puţin unul dintre făptuitori.

Prin săvârşirea unei infracţiuni se înţelege săvârşirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau ca tentativă, precum şi participarea la comiterea acestora în calitate de coautor, instigator sau complice.

b) fapta să fie săvârşită prin contribuţia mai multor persoane.

Nu are relevanţă dacă aceasta a contribuit la cauzalitatea fizică a faptei săvârşite a fost directă sau indirectă, imediată sau mediată, materială sau morală.

Această condiţie este îndeplinită dacă există cel puţin doi participanţi care cooperează la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni, fără ca acest număr de participanţi să fie cerut de conţinutul legal al infracţiunii.

c) să existe o legătură psihică între participanţi cu scopul de a coopera la aceeaşi faptă prevăzută de legea penală.

Pentru existenţa coeziunii psihice, fără de care nu poate fi concepută participaţia penală, trebuie să se constate, pe de o parte, o voinţă comună care presupune ca fiecare participant să fi voit să-şi coreleze acţiunea sa cu acţiunea celorlalţi, în săvârşirea aceleiaşi fapte (identificate în privinţa factorului volitiv), iar pe de altă parte, aceeaşi conştiinţă, adică fiecare participanţi să fi conceput şi evaluat la fel ca ceilalţi urmările faptei la căror producere cooperează.

Aşadar prin prisma acestor considerente teoretice, Înalta Curte a încercat a stabili care sunt actele de executare imputabile inculpatului A., pentru că deşi fiecăruia dintre inculpaţii B., C., D., E. şi F. li s-a imputat ca aşa zisă activitate infracţională în funcţie de anul în care s-au prezentat la APIA şi au formulat solicitarea pentru obţinere de fonduri europene, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A. niciunde nu se arată care sunt actele de executare comise de acesta în concret şi în ce au constat ele prin prisma naturii acuzaţiilor pentru care acesta a fost trimis în judecată.

I se reţine acestui inculpat în mod global ca şi autorat la săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, toţi cei şase ani în care s-au formulat cereri, fără ca la dosarul cauzei să existe o singură probă care să susţină această variantă.

S-a considerat că inculpatul A., în calitatea sa de arhiepiscop este de drept şi autor al infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată deşi acesta personal, aşa cum rezultă şi din declaraţia martorei N. cea care i-a ajutat de fiecare dată pe ceilalţi inculpaţi la identificarea suprafeţelor de teren şi completarea declaraţiilor a arătat în mod expres că "în toată această perioadă eu nu am vorbit cu inculpatul A., nu a interferat în niciun mod cu mine", "cu excepţia inculpatului A., îi cunosc pe toţi ceilalţi inculpaţi aflaţi astăzi în sala de judecată".

Depoziţia martorului J., care în cursul urmăririi penale a susţinut o oarecare implicare a inculpatului A., audiat în faţa Înaltei Curţi, a arătat că nu poate să explice de ce în cursul urmăririi penale a afirmat că inculpatul A. i-a spus cu referire la viţa de vie că el doar trebuie să solicite fonduri, nu să o şi muncească, întrucât au trecut mulţi ani de atunci, însă a precizat încă o dată că nu a avut nicio discuţie cu inculpatul A. despre sumele de bani necesare pentru întreţinerea viţei de vie.

A susţinut că în anul 2016, exista o nemulţumire pe care o avea faţă de Arhiepiscopia Tomisului, întrucât nu îi plătiseră salariul şi nici contravaloarea unor lucrări pe care el le-a achitat din bani personali şi nici în prezent nu a recuperat aceşti bani.

Aşadar depoziţia acestui martor, vine să infirme deopotrivă implicarea inculpatului A. în ceea ce s-a dorit a se subsuma noţiunii de coautorat la infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000.

Punctul forte al acuzaţiei adusă inculpatului A., îl reprezintă în opinia parchetului conţinutul interceptărilor telefonice susţinându-se că, din toate probele rezultă faptul că inculpatul A. nu este un simplu reprezentant legal al Arhiepiscopiei Tomisului, ci se implică în mod activ în organizarea şi funcţionarea Arhiepiscopiei Tomisului, nicio acţiune, oricât de nesemnificativă ar fi, nefiind luată fără ştirea acestuia.

Se exemplifică în susţinerea acuzaţiilor faptul că, inculpatului i se cere acordul cu privire la ce fel de apă, rece sau caldă să se folosească la un botez, precum şi acordul cu privire la cine să răspundă relaţiilor solicitate de diverse instituţii, legate de problemele accesării fondurilor europene pentru Ferma Nazarcea şi că astfel rezultă ascendentul inculpatului A. asupra angajaţilor şi colaboratorilor Arhiepiscopiei pe care îi întreabă dacă ştiu cum să se comporte la declaraţiile date în legătură cu prezentul dosar, în plus, cerându-le să se întâlnească înainte de audierile de la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie -Serviciul Teritorial Constanţa.

De asemenea se susţine că vinovăţia inculpatului A. rezultă şi din faptul că acesta a declarat în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi că mergea primăvara şi toamna la cultura de viţă de vie pentru binecuvântare, astfel că a avut posibilitatea de a observa în mod direct starea culturii.

Folosirea de către parchet a convorbirilor telefonice ce i-au fost interceptate acestui inculpat şi cu care a dorit să dovedească că aceste avea cunoştinţă de tot ce se întâmplă, şi că are controlul întregii activităţi desfăşurate în cadrul arhiepiscopiei, nu poate reprezenta nici pe departe acte de coautorat la infracţiunea pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, dincolo de calitatea pe care o are acesta, conţinutul acestor convorbiri nu reliefează nici un aspect care să se circumscrie sferei penalului, ba dimpotrivă o parte dintre aceste convorbiri reprezintă aspecte ale vieţii sale private care nici nu ar fi trebuit să se regăsească la dosarul cauzei.

Redarea convorbirilor ce ţin de viaţa privată a unei persoane, în speţă a inculpatului A., nu reliefează nicicum aspecte ce ar putea avea în vreun fel legătură cu obiectul acuzaţiei penale dar pune în discuţie însăşi încălcarea drepului la viaţă privată al unei persoane astfel cum este el reglementat în art. 8 din CEDO, astfel cum au fost acestea redate în integralitae, ingerinţa în sfera vieţii personale a unei persoane fiind permisă doar în anumite condiţii expres prevăzute de lege (a se vedea fila x rechizitoriu).

Susţinerea potrivit căreia vinovăţia inculpatului A. rezultă din ascedentul pe care îl are asupra angajaţilor şi colaboratorilor Arhiepiscopiei pe care îi întreabă dacă ştiu cum să se comporte la declaraţiile date în legătură cu prezentul dosar, în plus, cerându-le să se întâlnească înainte de audierile de la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie -Serviciul Teritorial Constanţa, nu poate fi primită, în sensul angajării răspunderii penale a acestuia sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, dacă se aprecia că prin atitudinea sa inculpatul A. a încercat în vreun fel să obstrucţioneze înfăptuirea actului de justiţie, în nici un caz aceasta este infracţiunea pentru care trebuia să fie acuzat, după cum nu poate fi reţinut ca act de executare declaraţia acestuia în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi în sensul că mergea primăvara şi toamna la cultura de viţă de vie pentru binecuvântare, astfel că a avut posibilitatea de a observa în mod direct starea culturii şi astfel se face vinovat implicit de comiterea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.

Dincolo de faptul că la dosarul cauzei nu există nicio probă care să susţină că inculpatul A. a comis fapta de care este acuzat, inedit este modul în care parchetul în cadrul concluziilor depuse în apel recalifică acuzaţia adusă inculpatului A. şi schimbă în mod radical limitele actului de sesizare încălcând flagrant dispoziţiile art. 371 C. proc. pen.

Pentru a reliefa acest aspect, Înalta Curte, va reda conţinutul acestor concluzii în care se arată în mod expres faptul că se doreşte schimbarea acuzaţiei adusă inculpatului A.: "În cazul inculpatului A. susţinem acuzaţia numai în raport cu actele materiale subsecvente declaraţiilor folosite şi prezentate de acesta la APIA pe proprie răspundere în perioada 2013 - 2014 întrucât probatoriul nu evidenţiază că inculpatul A. le-ar fi indicat celorlalţi inculpaţi parcelele care ar fi trebuit să fie menţionate ca eligibile în declaraţiile de suprafaţă depuse la APIA. Din contră, materialul probator evidenţiază că fiecare dintre inculpaţi a identificat singur şi pe proprie răspundere parcelele solicitate la plată cu ocazia depunerii documentaţiei la APIA."

Aşadar se trece de la acuzaţia iniţială ce se presupune că, consta în aceea că "în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a folosit şi, după caz, a prezentat declaraţii false (cererea şi anexele - declaraţia de suprafaţă, angajamentele legale) în relaţia cu Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA), în legătură cu subvenţiile SAPS acordate pentru culturi de viţă de vie aferente unei suprafeţe de teren agricol aflat în folosinţa Arhiepiscopiei Tomisului, situat în zona denumită "Ferma 3" - Nazarcea (localitatea Lumina, jud. Constanţa), declaraţii aferente campaniilor 2010 - 2016, în cuprinsul cărora se menţionează în mod nereal . . . . . . . . . ." la aceea că se face vinovat " numai în raport cu actele materiale subsecvente declaraţiilor folosite şi prezentate de acesta la APIA pe proprie răspundere în perioada 2013 - 2014 întrucât probatoriul nu evidenţiază că inculpatul A. le-ar fi indicat celorlalţi inculpaţi parcelele care ar fi trebuit să fie menţionate ca eligibile în declaraţiile de suprafaţă depuse la APIA."

Aşadar modul facil cu care a fost tratată întreaga situaţie de fapt reţinută în această cauză transpare inclusiv sau cu atât mai mult în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., fiind necesar să se ajungă în faza concluziilor pe fondul cauzei pentru ca să se stabilească cu privire la ce activităţi infracţionale se doreşte de fapt judecarea şi condamnarea inculpatului.

Pe aceste coordonate a concluziilor finale depuse la dosarul cauzei şi fără a se respecta nici una din regulile care guvernează şi disciplinează desfăşurarea procesului penal în apel se solicită Înaltei Curţi condamnarea inculpatului măcar pentru ceva anume.

Care sunt actele materiale subsecvente declaraţiilor folosite şi prezentate de acesta la APIA pe proprie răspundere în perioada 2013 - 2014 şi în ce măsură ele se circumscriu elementelor constitutive ale infracţiunii şi care sunt probele care demonstrează existenţa faptei prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000, pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, reprezintă doar simple întrebări rămase fără răspuns nu doar în opinia Înaltei Curţi ci şi în opinia parchetului, care deşi a modificat în mod nepermis limitele actului de acuzare, a procedat doar la o simplă descriere a noii acuzaţii ce i se impută acestui inculpat, astfel că în lipsa oricăror probe care să formeze convingerea unui observator independent că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată se va schimba temeiul achitării pentru inculpatul A. din art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. în art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există şi ca o consecinţă directă va respinge acţiunea civilă formulată împotriva inculpatului A..

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de apelul formulat de apelantul intimat inculpat F. vor rămâne în sarcina statului.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelantul intimat inculpat F. şi pentru intimaţii inculpaţi A. şi E., în sumă de câte 314 RON pentru fiecare, vor rămâne în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi B., C. şi D., în sumă de câte 1253 RON pentru fiecare, vor rămâne în sarcina statului.

Pentru considerentele de fapt şi drept expuse vespinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa şi de partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei penale nr. 84/P din 06 iunie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Cheltuielile judiciare ocazionate de apelul parchetului vor rămâne în sarcina statului.

Va obliga apelanta parte civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite apelul declarat de intimatul inculpat F. împotriva sentinţei penale nr. 84/P din 06 iunie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

Extinde efectele apelului şi cu privire la inculpaţii B., C., D., A. şi E..

Desfiinţează sentinţa penală atacată numai în ceea ce priveşte temeiurile achitării dispuse în cauză şi soluţionarea laturii civile în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A..

Reţine cauza spre rejudecare şi, în fond:

Stabileşte ca temei al achitării pentru inculpaţii F., B., C., D. şi E. dispoziţiile art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Schimbă temeiul achitării pentru inculpatul A. din art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. în art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există.

Respinge acţiunea civilă formulată împotriva inculpatului A..

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de apelul formulat de apelantul intimat inculpat F. rămân în sarcina statului.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelantul intimat inculpat F. şi pentru intimaţii inculpaţi A. şi E., în sumă de câte 314 RON pentru fiecare, rămân în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi B., C. şi D., în sumă de câte 1253 RON pentru fiecare, rămân în sarcina statului.

II. Respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa şi de partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei penale nr. 84/P din 06 iunie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Cheltuielile judiciare ocazionate de apelul parchetului rămân în sarcina statului.

Obligă apelanta parte civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 februarie 2020.