Newborn murder conviction upheld after extraordinary appeal rejected as fact-based.

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 26 din 22 martie 2019 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunile de omor prev. de art. 188 alin. (1) C. pen. şi omor calificat prev. de art. 188 alin. (1), (18)9 alin. (1) lit. e) C. pen. (două fapte) toate cu aplicarea art. 199 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. e) C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. în trei infracţiuni de profanare de morminte prev. de art. 319 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. ca neîntemeiată.

A fost admisă cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecăţii din infracţiunile de omor prev. de art. 188 alin. (1) C. pen. şi omor calificat prev. de art. 188 alin. (1), (18) alin. (1) lit. e) C. pen. (două fapte) toate cu aplicarea art. 199 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. e) C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen. în infracţiunile de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. din 1969, art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. din 1969 şi omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. din 1969, art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. din 1969, art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 (două fapte), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

A fost condamnată inculpata A. pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. din 1969, art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 18 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. anterior pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei, graţierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei, după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

A fost condamnată aceeaşi inculpată pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. din 1969, art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. din 1969, art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 20 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. anterior pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei, graţierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei, după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

A fost condamnată aceeaşi inculpată pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. din 1969, art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. din 1969, art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 22 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. anterior pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei, graţierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei, după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

S-a constatat că faptele deduse judecăţii au fost comise în concurs real de infracţiuni prev. de art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi, în temeiul art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, au fost contopite cele trei pedepse principale de 18 ani închisoare, 20 ani închisoare, 22 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 3 ani închisoare, inculpata urmând a executa pedeapsa rezultantă finală de 25 de ani închisoare şi, în temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. din 1969, pe o durată de 6 ani.

În baza art. 71 C. pen. din 1969 s-a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prev. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. 1969 din momentul în care hotărârea a rămas definitivă până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatei.

În temeiul art. 88 C. pen. din 1969 s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii şi arestului preventiv, începând cu data de 21 aprilie 2017 la zi.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpată, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

A fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de reprezentantul Ministerului Public în favoarea părţilor civile minore B. şi C.

S-a constatat că numiţii D. şi E. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata A. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 43.500 RON.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, în perioada 2007 - 2011, în locuinţa situată la etajul 1 al blocului x din comuna Bistriţa-Bârgăului, inculpata A. a suprimat, prin sufocare, viaţa nou-născutului 3 imediat după ce l-a născut viu, la termen şi neasistată medical, în urma relaţiei ascunse cu D.

În perioada 2009 - 2012, în locuinţa situată la etajul 1 al blocului nr. x din comuna Bistriţa-Bârgăului, inculpata A. a suprimat, prin sufocare, viaţa nou-născutului 1, imediat după ce l-a născut viu, la termen şi neasistată medical, în urma relaţiei ascunse cu D.

În perioada 2011 - 2012, în locuinţa situată la etajul 1 al blocului nr. x din comuna Bistriţa-Bârgăului, inculpata A. a suprimat, prin sufocare, viaţa nou-născutului 2 pe care l-a născut viu, la termen şi neasistată medical, în urma relaţiei ascunse cu D. S-a arătat că în anul 1995, inculpata a început o relaţie cu F. din care a rezultat fiul său E., născut în data de 28 mai 1997. După naşterea băiatului, inculpata s-a căsătorit cu F., cei doi divorţând în anul 1998. Cu privire la sarcina cu primul copil, inculpata a arătat că a dus sarcina la capăt şi a născut la spital, pe cale naturală fără ca pe parcursul sarcinii să consulte vreun medic specialist sau să efectueze controale de specialitate. După ce a terminat relaţia cu F., inculpata a început o nouă relaţie cu D., care la acel moment avea 54 de ani, era căsătorit şi avea copii. D. era prieten cu părinţii inculpatei, în special cu tatăl acesteia, obişnuind să se viziteze.

Această relaţie nu a fost publică, cei doi încercând să ascundă relaţia, inclusiv de părinţii inculpatei, însă, cu toate acestea, lumea din sat începuse să-şi dea seama despre relaţie şi să vorbească, astfel că mama inculpatei a aflat despre relaţie. Într-un final, inculpata recunoaşte relaţia în faţa mamei, însă cu tatăl ei inculpata a precizat că nu a discutat niciodată despre relaţia cu D.

Inculpata a rămas însărcinată cu D., însă a luat hotărârea de a întrerupe sarcina deoarece nu dorea să aibă un copil cu acesta atâta timp cât D. avea o fiică minoră.

În anul 2002, inculpata a rămas din nou însărcinată cu D., însă de această dată inculpata a decis să păstreze copilul. Pe data de 28 august 2003, inculpata A. a născut la Spitalul Judeţean Bistriţa, pe cale naturală, o fată, B. Cu privire la perioada sarcinii, inculpata a arătat că nici de această dată nu a mers la medic şi nici nu a efectuat consulturi de specialitate.

Inculpata a arătat că după ce a născut-o pe B., a încetat să mai întreţină relaţii sexuale cu D., relaţiile dintre ei limitându-se strict la ajutorul financiar al tatălui pentru fată. Atât inculpata, cât şi D. au arătat că acesta din urmă, deşi nu a recunoscut-o pe fată, periodic îi oferea inculpatei diferite sume de bani pentru întreţinerea copilului.

Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpata A., care a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi, rejudecând, în ceea ce priveşte infracţiunea de omor, achitarea sa în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I şi lit. c) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 594 din 17 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata A. împotriva Sentinţei penale nr. 26/F din 22 martie 2019 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 21 aprilie 2017 la zi.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că probele administrate în cauză fac dovada certă că inculpata este autoarea faptelor mai sus descrise, pe care le-a săvârşit cu intenţie, instanţa de fond coroborând în mod judicios probele ştiinţifice cu declaraţiile martorilor audiaţi şi declaraţia inculpatei.

Astfel, deşi inculpata a susţinut cu ocazia audierilor că nu este mama copiilor nou născuţi, prin raportul de expertiză genetică judiciară nr. 603385 din 13 aprilie 2017 întocmit de Institutul Naţional de Criminalistică din cadrul IGPR s-a stabilit în mod clar că profilul genetic al persoanei de sex feminin cu privire la care a fost identificat sânge uman pe obiectele de îmbrăcăminte ridicate cu prilejul cercetării la faţa locului este identic cu cel al inculpatei A., iar prin raportul de expertiză genetică nr. 603504 din 17 aprilie 2017, întocmit de acelaşi institut, s-a stabilit profilul genetic al inculpatei şi după ce a fost comparat cu profilul genetic al fiecărui dintre nou născuţi, s-a concluzionat cu o probabilitate extrem de ridicată că inculpata este mama biologică a acestora.

S-a apreciat că instanţa de fond în mod legal şi temeinic a procedat la condamnarea inculpatei pentru săvârşirea celor trei infracţiuni reţinute în sarcina sa.

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori a declarat recurs în casaţie inculpata A., la data de 4 iulie 2019.

Recurenta inculpată A. şi-a întemeiat cererea de recurs în casaţie pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În motivarea recursului în casaţie, recurenta inculpată, prin apărător ales, a susţinut că a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, respectiv că faptele care au fost reţinute prin hotărârea definitivă de condamnare nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute în norma de incriminare, în senul în care nu se poate vorbi de infracţiunea de omor asupra unei persoane care nu este în viaţă sau care nu a trăit niciodată.

Prin Încheierea din data de 9 octombrie 2019, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpată A. împotriva Deciziei penale nr. 594 din 17 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpată A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 434 C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Înalta Curte reţine că recursul în casaţie este conceput ca o cale extraordinară de atac în care părţile îşi pot apăra drepturile, înlăturând efectele hotărârilor definitive pronunţate în condiţiile celor cinci cazuri de nelegalitate enumerate de art. 438 C. proc. pen. şi nu presupune examinarea cauzei exhaustiv, ci exclusiv sub aspectul legalităţii, respectiv al concordanţei cu dispoziţiile legii materiale şi procesuale.

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Înţelesul expresiei "în condiţiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casaţie, şi ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casaţie.

În acest context, Înalta Curte observă că instanţa de apel a menţinut condamnarea inculpatei A. dispusă de instanţa de fond pentru săvârşirea unei infracţiuni de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. c) C. pen. 1969 şi două infracţiuni de omor deosebit de grav prevăzute de art. 175 - 175 lit. c) şi d) şi art. 176 lit. c) C. pen. 1969, toate cu aplicarea art. 5 C. pen.

Prin motivele recursului în casaţie se susţine că soluţia de condamnare a inculpatei s-a dispus pentru fapte ce nu sunt prevăzute de legea penală, în sensul că faptele aşa cum au fost ele reţinute de instanţele anterioare nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de lege.

În justificarea susţinerii formulate, s-a arătat că nu există probe concrete care să demonstreze dincolo de orice îndoială că victimele s-au născut vii şi că au trăit până la presupusul moment al suprimării vieţii lor, prin sufocarea acestora de către inculpată.

În considerarea acestor motive, inculpata A. a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea hotărârilor atacate şi achitarea sa achitarea în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I şi lit. c) C. proc. pen. (nu există probe că a săvârşit infracţiunile de omor şi faptele nu au fost săvârşite cu vinovăţia prevăzută de lege), solicitând să se constate că nu a acţionat în niciun fel pentru uciderea victimelor, faptele reţinute neîntrunind elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma penală.

Înalta Curte arată însă că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei A. au fost reţinute de instanţele anterioare pe baza unei analize complete şi coroborate a probelor administrate în cauză.

Înalta Curte constată că instanţa de apel a analizat criticile inculpatei conform cărora faptele nu întrunesc elementele de tipicitate ale infracţiunii de omor, reţinând vinovăţia inculpatei.

Or, aşa cum s-a precizat mai sus, potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Recursul în casaţie nu pune în dezbatere elemente de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat. Înalta Curte nu poate să procedeze la o reevaluare a materialului probator şi nu poate să stabilească o altă situaţie de fapt decât cea reţinută prin hotărârea instanţei anterioare.

Limitarea normativă a obiectului judecăţii în recursul în casaţie la situaţii de drept strict prevăzute de lege exclude rejudecarea unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel, şi, implicit, cenzurarea stării de fapt reţinută cu titlu definitiv de către instanţa de apel ori concordanţa acesteia cu probele administrate.

Pe de altă parte, Înalta Curte subliniază că sintagma "nu este prevăzută de legea penală" de la art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., priveşte situaţiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurenta inculpată A. împotriva Deciziei penale nr. 594/A din 17 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2017.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, iar, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurenta inculpată A. împotriva Deciziei penale nr. 594/A din 17 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2017.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 decembrie 2019.

GGC - LM