Prosecutor's cassation appeal admitted; sentence for fatal battery cut to statutory maximum of 8 years plus 147 days' revoked parole.

Deliberând asupra recursului în casaţie, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 105/D din data de 29 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia penală în Dosarul nr. x/2018, printre altele, s-au dispus următoarele:

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 104 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) din C. pen. s-a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul rămas neexecutat de 147 de zile închisoare din pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 50/2017 a Judecătoriei Buhuşi şi s-a dispus executarea restului alături de pedeapsa stabilită în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 7 ani şi 147 de zile închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. în condiţiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 399 din C. proc. pen., a fost menţinută măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpat prin ordonanţa din 30 iulie 2018 din Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa de executat perioada reţinerii din data de 29 iulie 2018.

În baza art. 162 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate cu ocazia cercetărilor, consemnate în procesul-verbal încheiat la data de 11 decembrie 2018 şi aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău, până la rămânerea definitivă a hotărârii, după care se va dispune valorificarea sau restituirea, după caz.

A fost obligat inculpatul A. la plata despăgubirilor civile, respectiv suma de 18.417,4 RON către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău.

A fost obligat inculpatul A. la plata despăgubirilor civile către părţile civile după cum urmează:

- suma de 20.000 RON daune materiale părţii civile B., reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare şi pomeniri ulterioare;

- suma 10.000 RON daune morale către partea civilă B.

A fost obligat inculpatul A. la plata unei contribuţii periodice de întreţinere către B. în favoarea minorilor după cum urmează:

- suma de 200 RON lunar pentru minora C., începând cu data de 21 octombrie 2018 şi până la majorat;

- suma de 200 RON lunar pentru minorul ..., începând cu data de 21 octombrie 2018 şi până la majorat;

- suma de 200 RON lunar pentru minora D., începând cu data de 21 noiembrie 2018 şi până la majorat;

- suma de 200 RON lunar pentru minorul E. începând cu data de 21 octombrie 2018 şi până la majorat.

Au fost respinse celelalte pretenţii, ca nefondate.

În baza art. 249 alin. (1), (7) din C. proc. pen., s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului A..

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 276 alin. (1), (2) din C. proc. pen. s-a dispus obligarea inculpatului A. la plata sumei de 1.500 de RON, reprezentând onorariu apărător ales către partea civilă B..

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că fapta inculpatului A. care, în stare de recidivă, în data de 28 iulie 2018, în jurul orelor 18:00, în urma unui conflict spontan, l-a lovit pe numitul F., în timp ce acesta se afla în dreptul magazinului G., cu pumnul în zona capului, după care, tot cu pumnul, i-a aplicat persoanei vătămate o lovitură peste faţă în urma căreia aceasta a căzut la marginea drumului public, iar în urma loviturii a suferit leziuni care au necesitat, iniţial, pentru vindecare un număr de 55 - 58 zile de îngrijiri medicale, fiind de natură a-i pune viaţa în primejdie, care au dus la deces la data de 21 octombrie 2018, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte, prev. de art. 195 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen.

Astfel, întrucât fapta există, constituie infracţiune şi a fost comisă cu vinovăţie de către inculpatul A., în temeiul art. 396 din C. proc. pen., instanţa de fond a dispus condamnarea acestuia pentru comiterea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 375 din C. proc. pen. cu referire la art. 374 alin. (4) şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

La alegerea pedepselor, precum şi la individualizarea cuantumului acestora, instanţa, conform art. 74 din C. pen., a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârşite, determinat atât de modul de producere, cât şi de importanţa valorilor sociale afectate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracţiune, datele ce caracterizează persoana inculpatului, dar şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanţa de fond a constatat că fapta inculpatului prezintă pericol social concret ridicat pentru valorile ocrotite de art. 195 din C. pen., anume viaţa persoanei, dat fiind că inculpatul a acţionat prin violenţă fizică. S-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute la art. 195 alin. (1) din C. pen., reduse cu o treime, dată fiind aplicarea în cauză a procedurii simplificate.

Având în vedere aceste aspecte, tribunalul a apreciat că, aplicând inculpatului A. o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, aceasta va avea aptitudinea concretă de a asigura realizarea scopurilor pedepsei - reeducarea şi reinserţia socială a inculpatului.

De asemenea, instanţa de fond a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul rămas neexecutat de 147 de zile închisoare din pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 50/2017 a Judecătoriei Buhuşi şi executarea restului alături de pedeapsa stabilită în prezenta cauza, pedeapsa finală fiind de 7 ani şi 147 zile închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.

Cu privire la acţiunea civilă, instanţa de fond a reţinut că, în materie penală, răspunderea civilă a inculpatului este guvernată de principiul înscris în art. 1349 din C. civ.

Astfel, angajarea răspunderii juridice a inculpatului este condiţionată de îndeplinirea cerinţelor răspunderii civile delictuale, respectiv: existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi producerea prejudiciului şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul.

Fapta ilicită reprezintă orice manifestare exterioară a unei persoane (acţiune sau inacţiune) prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, se cauzează prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei persoane.

În cauză, fapta ilicită s-a concretizat sub forma lovirii persoanei vătămate cu un obiect în zona capului şi a corpului.

În ceea ce priveşte prejudiciul, acesta poate fi definit ca efectul negativ suferit de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârşite de o altă persoană, despăgubirea care se acordă în cazul răspunderii delictuale având o natură întotdeauna patrimonială.

În ceea ce priveşte raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, în cauză, existenţa acestuia reiese din însăşi realizarea elementului material al infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte.

Vinovăţia reprezintă atitudinea psihică pe care autorul a avut-o la momentul imediat anterior comiterii faptei, faţă de săvârşirea şi urmările acesteia.

Referitor la condiţia vinovăţiei, instanţa a constatat că art. 1.357 din C. civ. prevede că "Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă."

Forma de vinovăţie cu care a acţionat inculpatul este cea a intenţiei depăşite.

Instanţa a avut în vedere faptul că persoana vătămată B., în calitate de soţie supravieţuitoare, s-a constituit parte civilă cu: suma de 30.000 de RON reprezentând daune materiale (20.000 de RON cheltuieli de înmormântare, pomeniri ulterioare şi 10.000 de RON cheltuieli cu spitalizarea defunctului, medicamente, plata persoanelor pentru a o ajuta în gospodărie); suma de 1.500 de RON reprezentând contribuţie lunară pentru cei 5 copii minori; suma de 100.000 de RON reprezentând daune morale.

Daunele morale reprezintă consecinţe de natură nepatrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constând în atingerile aduse personalităţii sale fizice, psihice şi sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial.

În ceea ce priveşte daunele morale, legea penală nu condiţionează acordarea acestora de administrarea unui probatoriu ca în cazul daunelor materiale, însă evaluarea instanţei trebuie să ţină seama de aspecte obiective, cum ar fi probabilitatea rezonabilă ca fapta săvârşită de inculpat să producă suferinţe fizice şi psihice, precum şi de toate consecinţele acesteia.

Apreciind că suma solicitată cu titlu de daune morale de către parte civilă nu este proporţională în raport de consecinţele produse, în condiţiile în care sumele acordate cu acest titlu nu trebuie să constituie o sancţionare excesivă a inculpatului, dar nici o îmbogăţire fără just temei a părţii civile, tribunalul a apreciat că suma de 10.000 de RON constituie o justă despăgubire pentru aceasta.

Pentru dovedirea pretenţiilor civile, persoana vătămată a solicitat audierea martorilor H., I. şi au fost depuse înscrisuri.

Raportat la probatoriul administrat, punând în balanţă depoziţiile celor doi martori, instanţa de fond a admis în parte pretenţiile civile şi a dispus obligarea inculpatului A. la plata sumei de 20.000 RON daune materiale către partea civilă B., reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare şi pomeniri ulterioare şi a sumei 10.000 RON, daune morale.

De asemenea, inculpatul A. a fost obligat la plata unei contribuţii periodice de întreţinere către B. în favoarea minorilor, respectiv suma de câte 200 RON lunar pentru C., J., D. şi E., începând cu data de 21 octombrie 2018 şi până la majorat.

În ceea ce-l priveşte pe minorul K., instanţa a reţinut că faţă de acesta nu a fost stabilită paternitatea, motiv pentru care a fost respinsă solicitarea reprezentantului legal.

Totodată, inculpatul A. a fost obligat la plata despăgubirilor civile, respectiv suma de 18417,4 RON către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău.

Având în vedere minoritatea părţilor civile, potrivit art. 249 alin. (1) şi (7) din C. proc. pen., instanţa de fond a dispus şi instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului A..

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel persoana vătămată/parte civilă B. şi inculpatul A..

Prin Decizia nr. 821 din data de 4 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de persoana vătămată/parte civilă B. împotriva Sentinţei penale nr. 105/D din 29 martie 2019 pronunţată de Tribunalul Bacău, a fost desfiinţată sentinţa penală apelată doar în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei principale aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 195 alin. (1) din C. pen. şi a pedepsei principale rezultante aplicată inculpatului A., cuantumul daunelor morale acordate părţii civile B. şi cheltuielile de judecată acordate acesteia şi, în rejudecare:

A fost majorat cuantumul pedepsei principale aplicată inculpatului A. pentru infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 alin. (1) din C. pen. de la 7 ani închisoare la 9 ani închisoare.

A fost majorat cuantumul pedepsei principale rezultante de la 7 ani şi 147 zile închisoare la 9 ani şi 147 zile închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 9 ani şi 147 zile închisoare.

A fost majorat cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul A. către partea civilă B. de la 10.000 RON la 80.000 RON.

A fost majorat cuantumul cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligat inculpatul A. către partea civilă B., în temeiul art. 276 din C. proc. pen., de la 1.500 RON la 2.500 RON.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

În temeiul art. 276 din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 1.000 RON către partea civilă B. reprezentând cheltuieli de judecată în apel (onorariu avocat).

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat A. la plata sumei de 400 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bacău a constatat, în esenţă, că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, însă, la individualizarea pedepsei, nu a dat eficienţă corespunzătoare gravităţii deosebite a infracţiunii comisă de inculpatul A., gravitate ce rezultă din valoarea socială ocrotită de norma penală şi lezată prin acţiunea sa, din modul şi împrejurările în care a fost săvârşită, dar şi din datele referitoare la inculpat.

Astfel, instanţa de fond s-a raportat la criteriile prevăzute de art. 74 din C. pen., dar nu a dat eficienţa corespunzătoare datelor concrete din cauză, stabilind o pedeapsă mult prea mică.

Infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte aduce atingere celei mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv dreptul la viaţă şi are o rezonanţă socială puternic negativă. Viaţa persoanei este valoarea supremă într-o societate, ce se impune a fi apărată prin toate mijloacele, iar fapta inculpatului tocmai această valoare a vizat.

S-a subliniat că acţiunea violentă ce a dus la decesul victimei a apărut pe fondul consumului de alcool, atât victima, cât şi inculpatul aflându-se în stare de ebrietate, aceasta fiind factor favorizant, dar fără a reprezenta o cauză justificativă sau atenuantă.

Modul în care inculpatul a reacţionat la atitudinea recalcitrantă a victimei dovedeşte că acesta este o persoană violentă, prezenţa sa în societate dovedindu-se periculoasă pentru ceilalţi membri, pentru mult timp.

În acelaşi timp, numeroasele condamnări anterioare suferite de inculpat, inclusiv pentru infracţiuni comise cu violenţă, dar şi reluarea activităţii infracţionale la scurt timp de la ultima liberare condiţionată (3 iulie 2018), dovedesc un comportament infracţional structurat, un pericol deosebit pe care-l prezintă acesta pentru societate, în contextul în care toate pedepsele aplicate anterior nu şi-au atins scopul.

În acest context, curtea de apel a apreciat că aplicarea unei pedepse la nivelul stabilit de instanţa de fond pentru inculpatul A. este nejustificată.

În consecinţă, instanţa de apel, raportat la criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 din C. pen., a constatat că, pentru infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte se impune aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mare, proporţional cu gravitatea infracţiunii comise de inculpat, respectiv de 9 ani închisoare.

În ceea ce priveşte latura civilă, s-a apreciat că sunt fondate, în parte, criticile părţii civile, daunele morale acordate acesteia fiind derizorii.

Astfel, s-a reţinut că dreptul la o astfel de despăgubire este reglementat de art. 1391 alin. (2) din C. civ. potrivit căruia, instanţa judecătorească va putea să acorde despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei.

Or, în cauză, a intervenit decesul victimei urmare a acţiunii violente a inculpatului, iar partea civilă se regăseşte în categoriile de persoane cărora li se cuvin astfel de despăgubiri potrivit textului de lege anterior menţionat -aceea de soţ.

În ceea ce priveşte nivelul acestui prejudiciu, curtea de apel a constatat că, deşi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauză, în plan psihic şi afectiv, intensitatea şi durata traumei psihice, intensitatea relaţiilor dintre victimă şi partea civilă anterior accidentului. De asemenea, toate aceste criterii se subordonează conotaţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs.

Spre deosebire de celelalte despăgubiri civile, care presupun un suport probator, în privinţa daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecinţele suferite de partea civilă, va aprecia o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.

Repararea prejudiciului moral este tot atât de legitimă ca şi repararea prejudiciului patrimonial, iar despăgubirile acordate părţii civile vor constitui o justă şi integrală reparaţie a daunelor morale suferite şi vor fi stabilite după principiile dreptului civil, într-o sumă globală corectă şi fără exagerări.

Curtea de apel a reţinut că, în cauză, cuantumul daunelor morale, raportat la suferinţa cauzată părţii civile, nu a fost apreciat corect de către instanţa de fond, nivelul acestora fiind prea mic.

Aşadar, s-a constatat că hotărârea instanţei de fond este criticabilă în ceea ce priveşte nivelul daunelor morale acordate părţii civile, în raport cu suferinţa cauzată acesteia prin decesul intempestiv al victimei, cât şi prin raportare la criteriile jurisprudenţiale, la intensitatea relaţiilor afective dintre aceasta şi victimă. Prin urmare, curtea de apel a apreciat că suma acordată nu respectă această proporţionalitate fiind mult prea redusă, şi, în consecinţă, a majorat-o de la 10.000 RON la 80.000 RON.

S-a subliniat că daunele morale au menirea de a uşura suferinţele părţii civile pricinuite de pierderea într-un moment neaşteptat a unei fiinţe foarte dragi, fără a duce însă la îmbogăţirea fără just temei a acesteia, iar suma solicitată de partea civilă - 100.000 RON - este excesivă şi acordarea ei ar produce acest efect.

În continuare, curtea de apel a apreciat că nivelul daunelor materiale este just, neimpunându-se majorarea acestuia şi acordarea de despăgubiri reprezentând cheltuieli de spitalizare ale victimei în condiţiile lipsei vreunui înscris care să dovedească efectuarea acestora, dar şi în contextul în care acest gen de cheltuieli au fost suportate de instituţia medicală care a prestat servicii medicale victimei, respectiv Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău. Mai mult, inculpatul A. a fost obligat separat la plata cheltuielilor de spitalizare efectuate de Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău pentru îngrijirea victimei.

În acelaşi timp, s-a reţinut că sentinţa apelată este nefondată şi în ceea ce priveşte cheltuielile judiciare acordate părţii civile, reducerea acestora fiind determinată, potrivit instanţei de fond, de admiterea în parte a acţiunii civile.

Curtea de apel a constatat însă, că asistenţa juridică acordată de apărătorul părţii civile a vizat atât latura civilă cât şi latura penală, iar pe de altă parte, în urma modificărilor din apel, acţiunea civilă a fost admisă aproape în totalitate, astfel încât obligarea inculpatului la plata parţială a acestor cheltuieli nu este justificată.

În consecinţă, a fost admis apelul părţii civile şi a fost desfiinţată sentinţa apelată doar în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei principale aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 195 alin. (1) din C. pen. şi a pedepsei principale rezultante aplicată inculpatului A., cuantumul daunelor morale şi al cheltuielilor de judecată acordate părţii civile B.

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

În cererea de recurs în casaţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 pct. 12 din C. proc. pen.

În esenţă, a susţinut că Decizia penală nr. 821 din 4 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău este nelegală, întrucât pedeapsa stabilită de instanţa de control judiciar inculpatului A. a fost calculată în mod eronat, fiind majorat cuantumul acesteia peste maximul special prevăzut de lege.

În acest sens, s-a arătat că inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă prevăzută de art. 195 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. şi pedepsită cu închisoarea de la 6 la 12 ani.

Instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului, în conformitate cu dispoziţiile art. 195 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare. Totodată, în temeiul art. 104 alin. (2) din C. pen. s-a dispus revocarea restului rămas neexecutat de 147 de zile închisoare din pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 50/2017 a Judecătoriei Buhuşi, pedeapsa rezultantă de executat fiind stabilită la 7 ani şi 147 zile de închisoare.

Împotriva hotărârii instanţei de fond au formulat apel inculpatul A. şi partea civilă B..

Instanţa de control judiciar a admis apelul părţii civile, majorând pedeapsa inculpatului A. de la 7 ani la 9 ani închisoare.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a apreciat că pedeapsa de 9 ani închisoare stabilită de instanţa de apel este nelegală, întrucât limitele de pedeapsă ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 din C. pen. (6 - 12 ani închisoare), reduse cu o treime ca urmare a aplicării procedurii simplificate, sunt cuprinse între 4 ani şi 8 ani închisoare.

În consecinţă, pedeapsa de 9 ani închisoare, stabilită de către instanţa de control judiciar, depăşeşte maximul special prevăzut de lege, de 8 ani închisoare, fiind nelegală.

Pentru motivele arătate s-a solicitat, în conformitate cu dispoziţiile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie, casarea Deciziei penale nr. 821 din 4 iulie 2019 a Curţii de Apel Bacău şi pe fond, aplicarea unei pedepse legale de 8 ani închisoare.

Prin Încheierea din 8 octombrie 2019, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 821 din data de 4 iulie 2019 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2018 şi a trimis cauza completului C7, în vederea judecării recursului în casaţie.

Pentru a pronunţa această încheiere, Înalta Curte a reţinut, în esenţă, că, motivele invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău pot fi analizate în cadrul cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Aprecierea legalităţii limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie se face în funcţie de încadrarea juridică reţinută în hotărârea atacată, precum şi de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de fond sau de apel. Astfel, o pedeapsă depăşeşte, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute pentru o anumită infracţiune. Există însă situaţii în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reţinerii unor împrejurări care au drept consecinţă reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă. Aceste împrejurări ţin de individualizarea legală a pedepsei şi pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (circumstanţele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracţiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare, etc.), dar pot fi şi de natură procesuală (judecarea cauzei în procedura recunoaşterii învinuirii).

Raportând aceste consideraţii teoretice la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că susţinerile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău vizează, în esenţă, nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte.

Astfel, se observă că, prin Sentinţa penală nr. 105/D din data de 29 martie 2019, Tribunalul Bacău, secţia Penală a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Prin Decizia nr. 821 din data de 4 iulie 2019, Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a majorat cuantumul pedepsei principale aplicată inculpatului A. pentru infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 alin. (1) din C. pen. de la 7 ani închisoare la 9 ani închisoare.

Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 195 din C. pen., lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte se pedepsesc cu închisoarea de la 6 la 12 ani.

De asemenea, conform prevederilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. (1), (11) şi (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiţii a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condiţiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime. Pentru inculpaţii minori, instanţa va avea în vedere aceste aspecte la alegerea măsurii educative; în cazul măsurilor educative privative de libertate, limitele perioadelor pe care se dispun aceste măsuri, prevăzute de lege, se reduc cu o treime.

Aşadar, limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 din C. pen., reduse cu o treime ca urmare a judecării cauzei în procedura prevăzută de art. 375 din C. proc. pen., sunt între 2 şi 8 ani închisoare.

Prin urmare, condamnarea inculpatului A., de către instanţa de apel, la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 din C. pen., în condiţiile în care acesta a recunoscut săvârşirea faptei, iar cauza a fost judecată în procedura prevăzută de art. 375 din C. proc. pen., este nelegală. Pedeapsa maximă care putea fi aplicată inculpatului A. era, aşa cum s-a menţionat anterior, de 8 ani închisoare.

Înalta Curte constată că nelegalitatea hotărârii, cu privire la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, poate fi înlăturată prin rejudecarea dosarului de către instanţa învestită cu soluţionarea recursului în casaţie, deoarece nu implică nicio chestiune de apreciere referitoare la individualizarea pedepsei sau la modul de executare a acesteia, fiind aplicabile dispoziţiile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen.. În acest sens este, de altfel, jurisprudenţa constantă a instanţei supreme (Deciziile nr. 150/RC din 4 aprilie 2017, nr. 333/RC din 10 octombrie 2018, nr. 302/RC din 27 septembrie 2018, nr. 212/RC din 11 iunie 2018 - publicate, www.x.ro).

În consecinţă, Înalta Curte, înlăturând greşita aplicare a legii, va readuce pedeapsa aplicată inculpatului A. în limitele prevăzute de lege, respectiv va aplica pedeapsa egală cu maximul special de 8 ani închisoare, cu menţinerea modalităţii de executare a acesteia.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 821 din data de 4 iulie 2019 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, privind pe inculpatul A..

Va casa, în parte, decizia penală recurată, numai cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului A. şi, rejudecând în aceste limite, va reduce cuantumul pedepsei principale stabilite faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., de la 9 ani închisoare la 8 ani închisoare.

Va menţine dispoziţia de revocare a restului de 147 zile rămas neexecutat şi va dispune executarea acestuia alăturat pedepsei principale de 8 ani închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute 8 ani şi 147 zile.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate.

Va dispune anularea formelor de executare emise pe numele inculpatului A. în baza Sentinţei penale nr. 105/D din data de 29 martie 2019 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia penală în Dosarul nr. x/2018, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 821 din 4 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, şi va dispune emiterea unor noi forme de executare conform prezentei hotărâri.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului de Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 821 din data de 4 iulie 2019 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, privind pe inculpatul A.

Casează, în parte, decizia penală recurată, numai cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului A. şi, rejudecând în aceste limite:

Reduce cuantumul pedepsei principale stabilite faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., de la 9 ani închisoare la 8 ani închisoare.

Menţine dispoziţia de revocare a restului de 147 zile rămas neexecutat şi dispune executarea acestuia alăturat pedepsei principale de 8 ani închisoare, în final executând 8 ani şi 147 zile.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate.

Dispune anularea formelor de executare emise pe numele inculpatului A. în baza Sentinţei penale nr. 105/D din data de 29 martie 2019 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia penală în Dosarul nr. x/2018, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 821 din 4 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, şi dispune emiterea unor noi forme de executare conform prezentei hotărâri.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului de Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 5 noiembrie 2019.

GGC - LM