Suspended prison sentence and limitation of civil rights for influence trafficking with guilty plea

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 47 din 19 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori:

I. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A.:

- la pedeapsa principală de 2 ani şi 3 luni de închisoare, la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a exercita profesia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, şi anume profesia de avocat) pe o durată de 2 ani, drepturi care au fost interzise şi ca pedeapsa accesorie, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen.,

- la pedeapsa principală de 2 ani şi 3 luni de închisoare, la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a exercita profesia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, şi anume profesia de avocat) pe o durată de 2 ani, drepturi care au fost interzise şi ca pedeapsa accesorie, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 3 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor de o treime din pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 3 ani de închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a exercita profesia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, şi anume profesia de avocat), pe o durată de 2 ani.

În temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a exercita profesia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, şi anume profesia de avocat).

În temeiul art. 91 C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului A. şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În condiţiile art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul A. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vaslui, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., i s-a impus inculpatului A. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate, destinat conştientizării consecinţelor încălcării legii.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul SC B. SRL Vaslui sau la Direcţia Generală de Asistenţă şi Protecţie a Copilului Vaslui, pentru o perioadă de 120 de zile, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului A. asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite alte infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere, precum şi asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul dispoziţiilor art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., art. 399 alin. (1) C. pen., art. 202 C. proc. pen. şi art. 211 C. proc. pen., a fost menţinută măsura preventivă a controlului judiciar faţă de inculpatul A.

S-a constatat că inculpatul A. a fost reţinut şi arestat preventiv în cauză de la 14 aprilie 2018 la 14 mai 2018.

II. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C.:

- la pedeapsa principală de 1 an şi 6 luni de închisoare, la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o durată de 2 ani, drepturi care au fost interzise şi ca pedeapsă accesorie, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen.,

- la pedeapsa principală de 1 an şi 6 luni de închisoare, la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o durată de 2 ani, drepturi care au fost interzise şi ca pedeapsă accesorie, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa cea mai grea, de 1an şi 6 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor de o treime din pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 2 ani de închisoare.

În temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul C. să execute pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o durată de 2 ani.

În temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul C. să execute pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat).

În temeiul art. 91 C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului C. şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În condiţiile art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul C. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vaslui, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului C. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate, destinat conştientizării consecinţelor încălcării legii.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul C. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul SC B. SRL Vaslui sau la Direcţia Generală de Asistenţă şi Protecţie a Copilului Vaslui, pentru o perioadă de 100 de zile, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului C. asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite alte infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere, precum şi asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul dispoziţiilor art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., art. 399 alin. (1) C. pen., art. 242 alin. (1) C. proc. pen., a fost revocată măsura preventivă a controlului judiciar faţă de inculpatul C.

În temeiul art. 291 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., au fost confiscate de la inculpatul A. sumele de 925 euro (plătibilă în RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii) şi 2.240 de RON.

În temeiul art. 291 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., au fost confiscate de la inculpatul C. sumele de 925 euro (plătibilă în RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii) şi 2.240 de RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 249 alin. (1) C. proc. pen., au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpaţilor C. şi A. prin ordonanţa procurorului din 18 mai 2018, după cum urmează:

A fost menţinută măsura asigurătorie a sechestrului asupra imobilului: apartament cu 3 camere şi dependinţe având suprafaţa construită de 87,95 mp, suprafaţa utilă de 65,01 mp + 3,99 mp balcon +3,85, teren c.i. proprietate, având numărul cadastral x; 1, înscris în cartea funciară nr. x Vaslui, deţinut de inculpatul C. până la concurenţa sumelor de 925 euro (plătibilă în RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii) şi 2240 de RON.

A fost menţinută măsura asigurătorie a popririi sumelor de bani aflate în conturile bancare deţinute de inculpatul A. la D. - cont x şi E. - cont x până concurenţa sumelor de 925 euro (plătibilă în RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii) şi 2240 de RON.

În temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii A. şi C. să plătească statului suma de 3200 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare (2.000 RON avansate din fondurile Ministerului Public pe parcursul urmăririi penale şi 1.200 de RON avansate din fondurile Ministerului Justiţiei pe parcursul judecăţii), câte 1600 de RON, fiecare dintre cei doi inculpaţi.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., sumele reprezentând onorariile avocaţilor din oficiu au rămas în sarcina statului, fiind înaintate din fondurile speciale ale Ministerului de Justiţie către Baroul Iaşi (deleg. nr. 3953 din 31 mai 2018 avocat F., onorariu parţial - 100 de RON - Baroul Iaşi, deleg. nr. 3952 din 31 mai 2018 - Baroul Iaşi, avocat G., suma de 500 de RON, onorariu parţial, deleg. nr. 5093 din 19 iulie 2018, avocat H., Baroul Iaşi, suma de 360 de RON).

A fost respinsă ca nefondată cererea formulată la data de 21 septembrie 2018 de avocat din oficiu G. privind decontarea cheltuielilor de transport în valoare de 17,07 RON.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul nr. x/2018 emis la 30 mai 2018 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Iaşi, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate, dar sub imperiul măsurii preventive a controlului judiciar, a inculpaţilor:

1. A., avocat în cadrul Baroului Vaslui, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- trafic de influenţă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în perioada septembrie - octombrie 2017, a pretins de la numitul I., direct sau indirect, prin intermediul numitului C., în mai multe tranşe, suma totală de 450 de euro şi 6.180 RON, din care a primit direct sau indirect, în mai multe tranşe, suma totală de 450 euro şi 4.080 RON, lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor din cadrul I.P.J. Vaslui - Serviciul Rutier, care aveau în lucru dosarul penal în care se efectua urmărirea penală cu privire la săvârşirea de către numitul I. a unor infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere, şi a promis că îi va determina pe aceştia să-i restituie permisul de conducere;

- trafic de influenţă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în perioada decembrie 2017 - aprilie 2018, a pretins de la numitul J., direct sau indirect, prin intermediul numitului C., în mai multe tranşe, suma totală de 2.700 euro, din care a primit direct sau indirect, în mai multe tranşe, suma totală de 1.900 euro şi 400 RON, lăsând să se creadă că are influenţă asupra lucrătorilor din cadrul Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Vaslui pentru a-i obţine numitului J. permisul de conducere, fără susţinerea examenului auto;

2. C., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în perioada septembrie - octombrie 2017, a acordat sprijin numitului A., la pretinderea de la numitul I., direct sau indirect, în mai multe tranşe, a sumei totale de 450 de euro şi 6.180 RON, respectiv la primirea de către A., direct sau indirect, în mai multe tranşe, din suma totală pretinsă a sumei totale de 450 euro şi 4.080 RON, acesta din urmă lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor din cadrul I.P.J. Vaslui - Serviciul Rutier care aveau în lucru dosarul penal în care se efectua urmărirea penală cu privire la săvârşirea de către numitul I. a unor infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere şi a promis că îi va determina pe aceştia să-i restituie permisul de conducere;

- complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu trimitere la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în perioada decembrie 2017 - aprilie 2018, a acordat sprijin numitului A., la pretinderea de la numitul J., direct sau indirect, în mai multe tranşe, a sumei totale de 2.700 euro, respectiv la primirea de către A., direct sau indirect, în mai multe tranşe, din suma totală pretinsă a sumei totale de 1.900 euro şi 400 RON, acesta din urmă lăsând să se creadă că are influenţă asupra lucrătorilor din cadrul Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Vaslui pentru a-i obţine numitului J. permisul de conducere, fără susţinerea examenului auto.

S-a reţinut că ambii inculpaţi au săvârşit faptele în condiţiile art. 38 alin. (1) C. pen.

Prin acelaşi act de sesizare, în temeiul art. 314 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., s-a mai dispus clasarea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen., de către numiţii I. şi J.

Prin încheierea din 25 iulie 2018, definitivă prin necontestare, Curtea a constatat legalitatea sesizării instanţei cu Rechizitoriul nr. x/2018 din 30 mai 2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Iaşi, a administrării probelor şi a efectuării actelor de către organul de urmărire penală. Totodată, s-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpaţii A. şi C..

S-a mai arătat că, la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de şedinţă, în baza art. 374 C. proc. pen., a actului prin care s-a dispus trimiterea în judecată, instanţa a întrebat inculpaţii dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, aducându-le la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., aceştia răspunzând afirmativ. Ca urmare, instanţa a procedat la soluţionarea cererilor exprese în acest sens ale inculpaţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 375 C. proc. pen., apreciind că sunt fondate.

S-a reţinut, că inculpatul A., asistat de apărătorul din oficiu, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi nu a cerut acordarea unui termen de judecată în acest sens.

Inculpatul C., asistat de apărător ales, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi acordarea unui termen de judecată în acest sens.

Constatând îndeplinite toate condiţiile legale (inculpatul să nu fie acuzat de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă; inculpatul să fi declarat personal înainte de începerea cercetării judecătoreşti că recunoaşte în totalitate faptele descrise în rechizitoriu; inculpatul să fi solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală care au fost apreciate ca fiind legal sau loial administrate de judecătorul de cameră preliminară şi înscrisurilor, în circumstanţiere ori cu privire la fondul acuzaţiei penale sau al acţiunii civile, prezentate de părţi sau de persoana vătămată; instanţa sa aprecieze că probele administrate în cursul urmăririi penale, precum şi înscrisurile, sunt suficiente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei), prima instanţă a dispus admiterea cererilor formulate de A. şi de C.

Deliberând asupra materialului probator administrat în faza urmării penale şi însuşit de inculpaţii A. şi C., precum şi asupra probelor cu înscrisuri administrate în cursul judecăţii, Curtea a reţinut că situaţia de fapt stabilită prin rechizitoriu este corectă şi corespunde probelor administrate.

Astfel, sub aspectul situaţiei de fapt, s-a reţinut că inculpatul A., avocat în Baroul Vaslui, folosindu-se de cunoştinţele sale juridice, şi inculpatul C., taximetrist în mun. Vaslui, folosindu-se de faptul că intra în contact cu numeroase persoane, aflându-le problemele şi preocupările, au reuşit să pună la punct o metodă de a procura mijloace financiare din traficarea unei presupuse influenţe pe care cel dintâi o prezenta în mod credibil ca reală, influenţă pe care susţinea că o are asupra unor funcţionari din cadrul Serviciilor Publice sau asupra unor poliţişti. Potrivit declaraţiilor date de inculpaţi în cursul urmăririi penale, aceştia erau interesaţi de găsirea unor persoane cărora, în schimbul unor sume de bani, le promiteau rezolvarea unor probleme juridice, prin influenţarea persoanelor legal responsabile, folosindu-se de numele sau de calitatea unor persoane reale de care inculpatul A. aflase în mod firesc, prin prisma relaţiilor sale profesionale.

Din probatoriul administrat în cauză, a rezultat că, după identificarea cumpărătorului de influenţă şi convingerea acestuia de către C., după ce a acesta reuşea să obţină pentru sine şi pentru inculpatul A. mai multe sume de bani, cel din urmă intervenea personal, întărea promisiunile mijlocite iniţial şi convingea cumpărătorul de influenţă că problema sa este aproape rezolvată şi că funcţionarul responsabil a fost deja corupt, fiind necesare noi resurse de timp şi de bani pentru finalizarea rezultatului dorit. Astfel, cumpărătorul de influenţă avea perspectiva pierderii banilor daţi anterior şi renunţării într-o ultimă etapă, chiar înainte ca permisul de conducere să se reîntoarcă sau, după caz, să ajungă în mâinile sale, luând de fiecare dată decizia de a mai plăti suplimentar noi sume de bani inculpaţilor.

S-a mai reţinut că inculpatul A. nu a comis nicio încercare de corupere a funcţionarilor publici cu privire la care afirma trecerea, promiţând că-i va determina la eliberarea unui permis de conducere fără susţinerea examenului şi la închiderea unui dosar penal având ca obiect o infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice, cu consecinţa restituirii permisului de conducere.

Astfel cum s-a reţinut şi prin actul de sesizare, la data de 29 noiembrie 2016, numitul I., în timp ce conducea autoturismul proprietate personală pe raza comunei Muntenii de Jos, judeţul Vaslui, a fost implicat într-un accident rutier, împrejurare în care a intrat în coliziune cu un cap de pod. Ulterior, a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând o concentraţie de alcool pur în aerul expirat de 0,63 mg/l şi i-au fost recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. În cauză a fost întocmit Dosarul penal nr. x din 7 decembrie 2016 (6590/P/2016), numitul I. fiind cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare corporală din culpă, conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe şi părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia, fiindu-i, totodată, suspendat permisul de conducere.

În aceste condiţii, numitul I. a fost nevoit să se deplaseze cu taxiul, împrejurare în care, în cursul anului 2017, l-a cunoscut pe inculpatul C., de profesie taximetrist, căruia i-a povestit cele întâmplate cu privire la accidentul rutier, iar cel din urmă i-a spus că îl poate ajuta, punându-l în legătură cu un avocat care are relaţii la poliţie. Pentru a-i câştiga încrederea, C. i-a spus că trebuie doar să-şi schimbe declaraţia, dându-i exemplu cazul unui bărbat de aproximativ 45 de ani, căruia îi fusese anulat permisul de conducere pentru alcoolemie peste limita legală şi pe care avocatul respectiv l-ar fi ajutat să-şi recupereze permisul de conducere în schimbul unei sume de bani. De asemenea, inculpatul C. i-a comunicat faptul că trebuie să dea, în scopul arătat mai sus, suma de 500 euro, sumă în care era inclusă şi o mică parte pentru el.

Iniţial, numitul I. nu a dat curs celor solicitate de C., dar, în perioada următoare, acesta din urmă a insistat de mai multe ori să-l pună în legătură cu avocatul respectiv.

La sfârşitul lunii septembrie 2017, numitul I. a primit de la mama sa suma de 700 euro pentru a închiria o locuinţă în Iaşi, însă nu a reuşit să găsească o locuinţă convenabilă. Având în vedere cele discutate cu C., a luat legătura cu acesta şi s-au întâlnit în faţa Magazinului K. din Vaslui. Cu această ocazie, inculpatul C. i-a solicitat suma de 50 euro pentru el, spunându-i că avocatului trebuie să-i dea suma de 450 euro.

Ulterior, cei doi au mers la L. din Vaslui unde s-au întâlnit cu inculpatul A., care s-a prezentat ca fiind avocat şi că se numeşte M.. Cu această ocazie, I. i-a relatat lui A. cele întâmplate cu ocazia accidentului, faptul că are dosar penal şi că are permisul de conducere suspendat. Inculpatul A. i-a spus că îl cunoaşte pe agentul N., cel care constatase infracţiunea, că va rezolva problema, fiind vorba doar de o schimbare a declaraţiei sale în legătură cu accidentul rutier. De asemenea, A. i-a spus că îl cunoaşte de mai mult timp pe agentul de poliţie, precum şi pe alţi poliţişti, menţionând numele unui poliţist examinator de la Serviciul Permise şi că trebuie să vorbească cu ambii poliţişti în schimbul sumei de 450 euro.

Numitul I. i-a dat suma de 450 euro, dându-i de înţeles că o să fie necesar să mai dea şi alte sume de bani pentru a-i rezolva problema în maxim o săptămână.

Ulterior, A. i-a spus că va merge să vorbească pentru a rezolva problema sa, urmând ca, în cel mult o oră să-l contacteze, ceea ce s-a şi întâmplat. Cei doi s-au întâlnit în centrul oraşului Vaslui, în zona statuii lui Ştefan cel Mare, ocazie cu care A. l-a întrebat pe I. dacă mai are şi alţi bani la el, întrucât ar fi mai multe persoane implicate în rezolvarea problemei. I. i-a dat suma de 580 RON, iar A. i-a spus că a vorbit cu doi poliţişti de la rutieră care erau atunci de serviciu, că este complicat deoarece trebuie să vorbească şi cu O. de la Permise. De asemenea, i-a precizat că N. va reveni din concediu pentru a-i rezolva problema şi că în ziua următoare vor merge să schimbe declaraţia şi de aceea mai trebuie şi alţi bani în afara celor două sume date deja.

A doua zi A. l-a contactat telefonic pe I. căruia i-a mai pretins suma de 1.000 RON. Ulterior, cei doi inculpaţi s-au deplasat la domiciliul acestuia şi, împreună, au mers la un bancomat din localitatea Vaslui, de unde I. a scos suma de 900 RON folosind cardul fratelui său, P.. Conform extrasului de cont depus la dosar, retragerea sumei de 900 RON a fost efectuată la data de 26 septembrie 2017. Ulterior, I. i-a dat lui A. suma de 1.000 RON (900 RON retraşi de la bancomat şi 100 RON pe care o avea asupra sa), ocazie cu care cel din urmă l-a asigurat că va primi permisul de conducere şi să nu-şi facă nici o grijă.

În seara aceleiaşi zile, I. a fost sunat, din nou, de către A. care i-a spus că sunt implicate mai multe persoane care trebuie să-i dea permisul de conducere şi i-a mai pretins suma de 1.000 RON. De asemenea, i-a spus faptul că poliţistul N. vine din vacanţă pentru a-i lua declaraţie şi că acest lucru costă. I. i-a comunicat faptul că nu are de unde să-i dea suma de bani solicitată.

În data de 17 septembrie 2017, inculpatul A. l-a contactat telefonic pe I. căruia i-a solicitat să se întâlnească în localitatea Vaslui pentru a merge să dea declaraţie la poliţie. Cei doi s-au întâlnit în zona Crucea Gării, unde I. a făcut, la unul din magazinele din zonă, o copie a actului său de identitate, pe care i-a dat-o lui A.. Ulterior, au mers la bancomatul Q. de pe strada x, de unde I. a încercat să retragă suma de 100 euro, dar cardul a fost blocat şi, întrucât acesta era pe numele mamei sale, nu a mai putut retrage banii. Astfel, I. a mers la un centru de amanet unde a amanetat telefonul său şi i-a dat inculpatului A. suma de 900 RON.

A doua zi dimineaţa, A. l-a contactat din nou pe I. căruia i-a spus că trebuie să se întâlnească pentru a merge la poliţie şi i-a mai pretins suma de 1.600 RON şi, în cazul în care nu are suma de bani solicitată, să nu se mai întâlnească cu el. I. a împrumutat de la bunica sa suma de 1.700 RON, după care a mers în centrul oraşului Vaslui şi l-a sunat pe inculpatul A. pentru a se întâlni. Acesta din urmă i-a spus că nu poate să vină şi să trimită suma de 1.600 RON pe un taximetrist, ceea ce a şi făcut.

A doua zi, A. nu l-a mai contactat pe I., fapt pentru care acesta din urmă l-a sunat, fără succes, de mai multe ori, motiv pentru care l-a contactat pe inculpatul C. căruia i-a reproşat acest lucru. Ulterior, C. l-a contactat pe I. şi i-a spus că A. este supărat, întrucât ar fi vorbit cu cineva de problema cu permisul, lucru pe care ... l-a negat.

Ulterior, A. l-a contactat telefonic pe I. şi i-a mai pretins suma de 2.000 RON, solicitare la care acesta din urmă nu a mai dat curs, întrucât nu a mai reuşit să mai facă rost de bani.

Astfel, în total, inculpatul A. i-a pretins numitului I. suma totală de 450 euro şi 6.180 RON, din care a primit, în mai multe tranşe, suma de 450 euro şi 4.080 RON.

S-a mai reţinut că, la data de 18 decembrie 2017, în timp ce se deplasa pe raza municipiului Vaslui cu taxiul condus de numitul C., auzind discuţia pe care acesta din urmă o purta la telefon cu o persoană în legătură cu un ajutor oferit în vederea obţinerii permisului de conducere auto, motivat de faptul că, anterior, deşi susţinuse, nu promovase proba teoretică presupusă de examenul prevăzut pentru dobândirea permisului de conducere, J. l-a întrebat pe C. dacă nu îl poate ajuta şi pe el să promoveze acest examen. În schimbul sumei de 500 de euro pe care a pretins-o şi cu privire la care a precizat că o va remite numitului "R." (despre care numitul J. ştia că are calitatea de examinator la probele susţinute în vederea obţinerii permisului de conducere), numitul C. a fost de acord să îl ajute pe J. în sensul solicitat.

În cursul aceleiaşi zile, J. a înmânat numitului C. dosarul cu înscrisurile necesare în vederea obţinerii permisului de conducere şi suma de 500 de euro, acestea urmând a fi date de cel din urmă numitului "R.".

În seara aceleiaşi zile, C. i-a confirmat telefonic numitului J. "că s-a rezolvat şi că a dat banii lui R.", comunicându-i, totodată, ca după data de 01 ianuarie 2018 să se prezinte la locul de susţinere a examenului pentru obţinerea permisului de conducere, unde urma să fie contactat pentru a-i fi adusă la cunoştinţă "data exactă".

La data de 23 decembrie 2017, C. l-a contactat telefonic pe numitul J., căruia i-a mai pretins, în acelaşi scop - al obţinerii permisului de conducere fără susţinerea examenului în acest sens - încă 300 de euro, cu motivarea "că trebuie să mai dea şi la alţi lucrători de la permise". În aceeaşi zi, J. a remis numitului C. suma de 300 euro solicitată.

La data de 9 ianuarie 2018, J., în timp ce se afla în localitatea Corni Albeşti, a fost contactat telefonic de către numitul C. care i-a mai pretins, în acelaşi scop - al obţinerii permisului de conducere fără susţinerea examenului în acest sens - încă 300 de euro, motivând că "au apărut şi alte persoane pentru examenul la sală cărora trebuia să le dea bani". În cursul aceleiaşi zile, numitul C., însoţit de A., s-a deplasat în localitatea Cornii Albeşti unde s-au întâlnit cu J..

Cu această ocazie, numitul A. s-a recomandat ca fiind "R." şi i-a comunicat lui J. că "se rezolvă, în sensul că voi trece examenul la sală", context în care acesta din urmă i-a remis suma de 300 de euro (sumă de bani pe care a împrumutat-o de la o persoană din localitate, pe nume S.).

La data de 11 ianuarie 2018, J. a fost contactat de către numitul A., care i-a pretins în acelaşi scop - al obţinerii permisului de conducere fără susţinerea examenului în acest sens - încă 300 de euro, motivând că "banii sunt pentru a-i împărţi cu examinatorii de la sală".

Întrucât nu dispunea de suma pretinsă, J. a apelat la numitul T. căruia i-a solicitat cu titlu de împrumut suma de 300 de euro, pe care acesta din urmă a dat-o direct numitului A. al cărui număr de telefon i-a fost comunicat de către numitul J.

La data de 17 ianuarie 2018, J. a fost contactat telefonic, din nou, de către numitul A., care a pretins suma de 300 de euro, motivând că "trebuie să-i dea unui lucrător de la calculator pentru a-l lăsa pe el la calculator să rezolve cu permisul". Aducându-i la cunoştinţă faptul că dispune doar de suma de 200 de RON, A. i-a spus numitului J. să îi dea această sumă, sens în care acesta din urmă, însoţit de numita U., s-a deplasat în municipiul Vaslui, unde, într-o locaţie din spatele Pieţei Traian, i-a remis suma în discuţie.

A doua zi, J. a fost contactat telefonic de numitul C. care i-a solicitat suma de 800 RON (diferenţa până la suma de 300 euro pretinsă anterior). Aducându-i la cunoştinţă faptul că nu dispune de suma solicitată, C. a pretins "măcar 200 de RON" pentru "a-i da lui A. pentru a finaliza". În acest scop, J. a solicitat numitului V., cu titlu de împrumut, suma de 200 de RON, pe care tot acesta din urmă, întrucât se afla în municipiul Vaslui, a remis-o numitului C. în zona W. Vaslui.

Deşi, ulterior, J. a mai fost contactat de mai multe ori de numiţii A. şi C., solicitându-i încă o sumă de 300 de euro, cel dintâi nu a dat curs acestor cereri.

La data de 12 aprilie 2018, numitul A. i-a pretins din nou lui J. suma de 1.000 euro pentru a-i rezolva problema cu permisul de conducere din care, la data de 13 aprilie 2018, în jurul orei 14:05 a primit suma de 500 euro, ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracţiunii flagrante.

Astfel, inculpaţii A. şi C. au pretins numitului J. suma totală de 2.700 euro, din care au primit suma de 1.900 euro şi 400 RON.

Curtea a arătat că situaţia mai sus expusă rezultă din analiza coroborată a declaraţiilor inculpaţilor A. şi C., care au recunoscut învinuirea adusă, cu aspectele rezultate din declaraţiile martorilor - denunţători I. şi J., cu depoziţiile martorilor care au predat diferite sume de bani celor doi denunţători pentru a fi înmânate inculpaţilor sau care au asistat în parte la discuţiile dintre inculpaţii şi persoanele interesate de cumpărarea influenţei funcţionarilor de la Serviciul Permise Auto şi Înmatriculări Vaslui şi de la Poliţia Rutieră Vaslui, probe care se coroborează pe deplin cu înregistrările convorbirilor telefonice sau în mediul ambiental purtate de inculpaţi şi denunţători, cu înregistrările comunicărilor tip S.M.S. efectuate de la şi la telefoanele inculpaţilor, precum şi cu aspectele consemnate în procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante. Curtea a mai remarcat lejeritatea şi nonşalanţa cu care inculpaţii se exprimă cu privire la natura juridică şi consecinţele faptelor lor, cunoscând, evident, şi încadrarea juridică a acestora, pe care o expun şi denunţătorilor, pentru a combate orice iniţiativă a acestora în sensul formulării vreunei plângeri.

Astfel, în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă în legătură cu I., au fost apreciate relevante declaraţiile martorilor I. şi X., ordinul de retragere numerar Y. nr. x/1 din data de 25 septembrie 2017 pentru suma de 500 euro, extrasul de cont Z. din perioada 1 septembrie 2017 - 30 septembrie 2017 pe numele P., Procesele-verbale din data de 15 martie 2018 de imprimare a mesajelor şi de redare a înregistrărilor audio puse la dispoziţie de X. pe DVD marca x, adresa IPJ Vaslui nr. x din 26 aprilie 2018, prin care s-a comunicat faptul că la Serviciul Rutier Vaslui este în lucru Dosarul penal nr. x din 7 decembrie 2016 (6590/P/2016) în care numitul I. are calitatea de inculpat, fiind cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare corporală din culpă, conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe şi părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia, probe care sunt susţinute de declaraţiile de recunoaştere a învinuirii date de inculpaţii A. şi C.

Cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă în legătură cu J., au fost apreciate relevante declaraţiile martorilor J., AA., U., S., T., V., procesul-verbal din data de 29 martie 2018 de redare a înregistrărilor audio puse la dispoziţie de AA. pe DVD marca x, raportul de extracţie a mesajelor tip SMS şi a apelurilor din telefonul marca x, model x, pus la dispoziţia organelor de urmărire penală de numitul J., adresa Serviciul Public Comunitar Regim Permise şi Înmatriculare a Vehiculelor Vaslui nr. 30450 din 16 mai 2018 prin care s-a comunicat faptul că numitul J. a susţinut examen pentru obţinerea permisului de conducere auto - proba teoretică în anul 2017 în datele de 7 martie 2017, 23 martie 2017, 13 aprilie 2017, 20 iunie 2017 şi 9 noiembrie 2018, fiind respins la examinarea teoretică la categoria B pe motiv: numărul mic de răspunsuri corecte, procesele-verbale de efectuare a percheziţiei informatice asupra telefoanelor marca x ridicat, la data de 13 aprilie 2018, de la inculpatul C. şi marca x ridicat, la data de 13 aprilie 2018, de la inculpatul A., raportul de extragere a mesajelor tip SMS şi a apelurilor din telefonul marca x ridicat de la inculpatul C., raportul de constatare în specialitatea informatică, procesul-verbal din data de 13 aprilie 2018 - prin care numitul J. a pus la dispoziţia organelor de urmărire penală telefonul marca x, model x având codurile IMEI x şi x, procesul-verbal din data de 26 aprilie 2018 de extragere a datelor informatice existente pe respectivul telefon, probe din a căror coroborare Curtea a reţinut corectitudinea declaraţiilor de recunoaştere a învinuirii formulate de inculpaţi şi că situaţia de fapt expusă în actul de sesizare şi redată mai sus reprezintă adevărul faptic şi judiciar.

Ca urmare, a reţinut că, în drept, fapta inculpatului A., constând în aceea că, în perioada septembrie - octombrie 2017, a pretins de la numitul I., direct sau indirect - prin intermediul numitului C. - în mai multe tranşe, suma totală de 450 de euro şi 6.180 RON, din care a primit direct sau indirect, în mai multe tranşe, suma totală de 450 euro şi 4.080 RON, lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor din cadrul I.P.J. Vaslui - Serviciul Rutier care aveau în lucru dosarul penal în care se efectua urmărirea penală cu privire la săvârşirea de către numitul I. a unor infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere şi a promis că îi va determina pe aceştia să-i restituie permisul de conducere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că, în perioada decembrie 2017 - aprilie 2018, a pretins de la numitul J., direct sau indirect - prin intermediul numitului C. - în mai multe tranşe, suma totală de 2.700 euro, din care a primit direct sau indirect, în mai multe tranşe, suma totală de 1.900 euro şi 400 RON, lăsând să se creadă că are influenţă asupra lucrătorilor din cadrul Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Vaslui pentru a-i obţine numitului J. permisul de conducere, fără susţinerea examenului auto, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

S-a arătat că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului A. au fost săvârşite în condiţiile art. 38 alin. (1) C. pen.

Totodată, s-a reţinut că fapta inculpatului C., constând în aceea că, în perioada septembrie - octombrie 2017, a acordat sprijin numitului A., la pretinderea de la numitul I., direct sau indirect, în mai multe tranşe, a sumei totale de 450 de euro şi 6.180 RON, respectiv la primirea de către A., direct sau indirect, în mai multe tranşe, din suma totală pretinsă a sumei totale de 450 euro şi 4.080 RON, acesta din urmă lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor din cadrul I.P.J. Vaslui - Serviciul Rutier care aveau în lucru dosarul penal în care se efectua urmărirea penală cu privire la săvârşirea de către numitul I. a unor infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere şi a promis că îi va determina pe aceştia să-i restituie permisul de conducere, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu trimitere la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că, în perioada decembrie 2017 - aprilie 2018, a acordat sprijin numitului A., la pretinderea de la numitul J., direct sau indirect, în mai multe tranşe, a sumei totale de 2.700 euro, respectiv la primirea de către A., direct sau indirect, în mai multe tranşe, din suma totală pretinsă a sumei totale de 1.900 euro şi 400 RON, acesta din urmă lăsând să se creadă că are influenţă asupra lucrătorilor din cadrul Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Vaslui pentru a-i obţine numitului J. permisul de conducere, fără susţinerea examenului auto, realizează conţinutul constitutiv al complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu trimitere la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

S-a arătat că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului C. au fost săvârşite în condiţiile art. 38 alin. (1) C. pen.

Curtea a mai reţinut că inculpatul C. a săvârşit acte de participaţie penală sub forma complicităţii, dând ajutor material şi moral inculpatului A. la săvârşirea acţiunilor ce constituie element material al infracţiunilor de trafic de influenţă, ajutor efectiv şi folosit de acest inculpat care, în calitate de autor a infracţiunii, a realizat în mod nemijlocit acţiunile descrise de textul de incriminare, subsumate elementului material al infracţiunii de trafic de influenţă. Astfel, s-a arătat că inculpatul C. a solicitat sume de bani de la J. şi de la I. pentru ca A., despre care a pretins că are influenţă asupra funcţionarilor publici învestiţi cu autoritatea de a dispune soluţii în dosarul penal întocmit pe numele lui I. şi în dosarul constituit în vederea obţinerii permisului de conducere constituit pe numele lui J., să-i determine pe aceşti funcţionari, numiţi prin nume şi funcţie, să-şi încalce atribuţiile de serviciu, dispunând restituirea permisului de conducere lui ... şi eliberând, cu încălcarea legii, un permis de conducere lui J.. Inculpatul A. este cel care, prevalându-se de trecerea presupusă la funcţionarii publici numiţi prin nume şi funcţie, afirmând că are influenţă asupra lor, pretinzând la rândul său sume de bani şi acceptând să le primească pe cele cerute de C., a promis că-i va determina la încălcarea atribuţiilor de serviciu, în scopul satisfacerii intereselor martorilor denunţători J. şi I.. În ceea ce îl priveşte pe C., în acord cu A., acesta expunea "oferta de ajutor", constând în intermedierea accesului la A., pe care îl prezenta ca un avocat "cu relaţii la Poliţia Vaslui şi la Serviciul de Permise", care poate să rezolve prin coruperea funcţionarilor diverse probleme legale, prezentându-l pe acesta, asistându-l la discuţiile cu martorii denunţători, cerând bani împreună cu el, dând asigurări că promisiunile formulate ferm de A. sunt serioase şi că el are influenţă asupra Poliţistului de la Poliţia Rutieră Vaslui căruia i-a fost repartizat spre soluţionare dosarul penal întocmit pe numele lui I. şi asupra funcţionarilor de la Serviciul de Permise de auto şi Înmatriculări din cadrul Prefecturii Vaslui competent să elibereze permisul de conducere pe numele martorului J.

Raportându-se la aspectele relevate în doctrina şi jurisprudenţa în materie (Deciziile nr. 213 din 9 iunie 2015 şi nr. 65/A/2015 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală), la situaţia de fapt şi la condiţiile de tipicitate obiectivă şi la forma de vinovăţie caracteristică infracţiunilor cu care a fost sesizată, Curtea a reţinut, ca fiind relevant sub aspectul stabilirii încadrării juridice a faptelor celor doi inculpaţi, faptul că A. este cel care a pretins în mod repetat şi a primit bani de la J. şi de la I., direct şi indirect, prin intermediul lui C., afirmând, pe rând, că trebuie să vorbească, că a vorbit, că a stabilit rezolvarea problemelor juridice ale cumpărătorilor de influenţă, promiţând că:

- va obţine restituirea permisului de conducere prin influenţarea şi coruperea agentului N., cel care constatase infracţiunea (în Dosarul penal x din 7 decembrie 2016, respectiv nr. y/P/2016, numitul I. fiind cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare corporală din culpă, conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe şi părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia, fiindu-i, totodată, suspendat permisul de conducere), că va rezolva problema, fiind vorba doar de o schimbare a declaraţiei sale în legătură cu accidentul rutier, că are influenţă şi îl cunoaşte de mai mult timp pe agentul de poliţie, precum şi pe alţi poliţişti, menţionând numele unui poliţist examinator de la Serviciul Permise şi că trebuie să vorbească cu ambii poliţişti în schimbul unor sume de determinate;

- va obţine eliberarea permisului de conducere fără susţinerea unui examen pe numele lui J., întrucât îl cunoaşte pe "O. de la permise" şi pe examinatorii de la sală, în condiţiile în care cel dintâi a susţinut examen pentru obţinerea permisului de conducere auto - proba teoretică în anul 2017 în datele de 7 martie 2017, 23 martie 2017, 13 aprilie 2017, 20 iunie 2017 şi 9 noiembrie 2018, fiind respins la examinarea teoretică la categoria B, cerând în mod repetat sume de bani pentru "că trebuie să mai dea şi la alţi lucrători de la permise" (la un moment dat A. s-a recomandat ca fiind "R." şi i-a comunicat lui J. că "se rezolvă, în sensul că va trece examenul la sală", context în care acesta din urmă i-a remis suma de 300 de euro).

În acest context, C. a căutat şi a găsit cumpărătorii de influenţă, oferindu-le serviciile lui A., martorii având de la început conştiinţa faptului că acţionează ilegal, că-şi vor rezolva problemele prin corupţie, iar nu credinţa că vor fi ajutaţi de un profesionist al dreptului în rezolvarea legală a problemelor lor. Inculpatul C. i-a prezentat pe cei doi, J. şi I., lui A., care, prin calitatea sa de avocat, prezenta credibilitate, a expus martorilor denunţători trecerea pe care A. pretindea că o are la funcţionarii din cadrul Poliţiei Rutiere şi Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Vaslui, a cerut şi a primit bani de la martori pentru sine şi pentru A., acesta din urmă fiind cel care a promis în mod nemijlocit influenţarea funcţionarilor publici pentru ca aceştia să îndeplinească acte contrare atribuţiilor de serviciu, în scopul favorizării lui ... şi J..

De altfel, la data de 13 aprilie 2018, primind bani marcaţi de organele judiciare, inculpatul A. a verbalizat în prezenţa lui C. şi a lui J. semnificaţia juridică a acţiunilor curente:

"dare de mită", "luare de mită", "trafic de influenţă".

S-a apreciat că intenţia directă cu care inculpaţii A. şi C. au acţionat rezultă din materialitatea faptelor imputate, din împrejurările anterioare, concomitente şi ulterioare săvârşirii actelor materiale de autorat şi, respectiv, complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, stabilite pe baza probelor administrate. Astfel, cu ştiinţa lui A., C. identifica din discuţiile cu clienţii săi, fiind şofer de taxi, persoane interesate să-şi rezolve problemele prin corupţie, le prezenta oferta şi le cerea bani, le prezenta apoi pe inculpatul A. care formula promisiuni ferme, dădea detalii suplimentare şi cerea noi sume de bani, după care, fiecare dintre cei doi inculpaţi aplica tehnica descurajării cumpărătorilor de influenţă care, fiind expuşi sancţiunilor penale în caz de denunţare şi alternativei pierderii banilor daţi, în cazul în care nu satisfăceau noile pretenţii financiare ale inculpaţilor, erau descurajaţi să ceară restituirea banilor şi să sesizeze organele judiciare. Curtea a subliniat că inculpaţii A. şi C. şi-au dat seama că prin faptele lor creează o stare de pericol pentru relaţiile sociale privind încrederea în corectitudinea funcţionarilor publici şi în corecta îndeplinire de către aceştia a atribuţiilor lor de serviciu, cerând în mod repetat şi primind bani ca preţ al influenţei pe care A. pretindea că o are asupra funcţionarilor publici.

Considerând pe deplin dovedită vinovăţia inculpaţilor A. şi C., pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, instanţa, aplicând dispoziţiile art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a dispus condamnarea acestora.

La individualizarea pedepselor aplicate fiecăruia dintre inculpaţi, Curtea a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., precum şi faptul că pedeapsa trebuie să fie un avertisment atât pentru inculpat, cât şi pentru alte persoane, care ar fi dispuse la rezolvarea problemelor lor prin coruperea funcţionarilor publici, la pretinderea şi primirea unor sume de bani ca preţ al influenţei pe care pretind că o au asupra celor obligaţi la rezolvarea legală a cererilor cetăţenilor.

În acest sens, Curtea a evaluat gravitatea medie a infracţiunilor în concret comise, reţinând că inculpaţii A. şi C. trebuia să ştie că, pe lângă drepturi, au şi o serie de datorii, obligaţii, răspunderi, care caracterizează comportamentul lor în faţa societăţii. În plus, din perspectiva profesiei sale, inculpatul A. cunoştea cu prisosinţă aceste aspecte, fiind avertizat şi asupra consecinţelor neconformării la normele legale. Curtea a mai reţinut că, în sine, infracţiunile de corupţie prezintă un grad ridicat de pericol social deduse din limitele de pedeapsă, dar şi din consecinţele lor pe termen mediu şi lung, astfel de fapte erodând încrederea publicului în corectitudinea funcţionarilor publici, în egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor, anulând autoritatea funcţionarilor publici în faţa beneficiarilor de servicii publice care li se adresează, demoralizând societatea şi anulând credinţa în Statul de drept care se bazează numai pe principiile legalităţii, egalităţii, nediscriminării.

Raportându-se la circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor, Curtea a constatat că inculpaţii A. şi C. au derulat o activitate infracţională intensă pe parcursul a 8 luni, care a fost stopată numai prin intervenţia organelor judiciare, neexistând nici un indiciu că aceştia ar fi curmat, la un moment dat, din proprie iniţiativă, săvârşirea faptelor ilicite, ci dimpotrivă, existând indicii că aceştia ar fi perseverat. Totodată, a fost avută în vedere contribuţia diferită a celor doi participanţi la săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, apreciindu-se mai importantă contribuţia lui A., aspect care trebuie să se reflecte şi în pedepsele ce vor fi aplicate.

Analizând, totodată, circumstanţele personale şi conduita procesuală a fiecăruia dintre cei doi inculpaţi, Curtea a reţinut că inculpaţii A. şi C. nu au antecedente penale, potrivit legii, nefiind condamnaţi definitiv. S-a arăta că, deşi la dosar există elemente care indică faptul că inculpaţii ar mai putea fi implicaţi în săvârşirea unor infracţiuni (declaraţiile lui A. privitoare la C., existenţa pe rolul Curţii de Apel a unui dosar penal în care inculpatul A. este trimis în judecată pentru săvârşirea unor infracţiuni de aceeaşi natură), aceştia beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, astfel încât nu se impune a se reţine în defavoarea lor implicarea în alte proceduri, aşa cum s-a solicitat de către acuzare.

Curtea a mai reţinut că infracţiunile comise de inculpaţii A. şi C., infracţiuni de pericol, nu au produs şi urmări grave, interesele nelegal urmărite de martorii denunţători nefiind satisfăcute, că fiecare dintre cei doi inculpaţi a avut şi ocupaţii licite anterior şi în timpul comiterii faptelor, săvârşirea de infracţiuni nefiind singurul lor mod de procurare a resurselor materiale necesare traiului, dar şi faptul că sunt persoane integrate social şi au resurse în vederea reintegrării sociale.

S-a mai arătat că inculpatul A. are studii superioare şi a profesat ca avocat o perioadă relativ îndelungată de timp, însă a deturnat misiunea de esenţă a avocatului - apărarea legii în contrariul său - încălcarea, nesocotirea legii - fiind avizat asupra consecinţelor ce vor urma în mod firesc.

S-a apreciat că inculpaţii A. şi C. pare că au conştientizat gravitatea faptelor comise, asumându-şi învinuirile aduse, manifestând regret faţă de comiterea lor şi afirmând dorinţa de a plăti sumele ce li se vor impune, sumele primite ca urmare a săvârşirii infracţiunilor comise.

Totodată, Curtea a arătat că, pe baza probelor administrate în cauză, instituţia amânării aplicării pedepsei nu poate fi în mod legal luată în considerare, faţă de limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru infracţiunea de trafic de influenţă şi faţă de dispoziţiile art. 83 alin. (2) C. pen., că nu există circumstanţe atenuante aplicabile potrivit legii, lipsa antecedentelor penale şi recunoaşterea faptelor neputând fi reţinute separat de dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi de art. 74 C. pen., ca şi circumstanţe atenuante. Referitor la circumstanţele persoanele ale fiecărui inculpat, Curtea a subliniat că lipsa antecedentelor penale reprezintă starea de normalitate pentru marea majoritate a membrilor societăţii, iar atitudinea procesuală sinceră, de recunoaştere a faptei este "recompensată" de reţinerea cauzei speciale de reducere cu o treime a limitelor speciale de pedeapsă, în cazul aplicării procedurii simplificate a recunoaşterii învinuirii, situaţie în care nu mai poate fi reţinută ca o circumstanţă de atenuare a pedepsei concret aplicată. De altfel, apărarea nu a putut identifica nici un argument veritabil în afara încercării de persuadare a instanţei cu privire la stabilirea unei modalităţi de executare a pedepsei fără condamnarea inculpatului, invocând argumente cu valabilitate limitată şi individuală, cu intenţia de a fi impuse ca argumente general acceptate, valabile pentru toţi, respectiv că inculpaţii sunt cunoscuţi în comunitate ca persoane liniştite, nu sunt persoane violente, apelând la argumentul clemenţei, cu caracter general şi abstract.

Aplicând cumulativ dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi criteriile generale de individualizare, reţinând gravitatea medie a faptelor şi periculozitatea medie a inculpaţilor, potenţialul lor infracţional concret şi posibilităţilor lor reale de a se conform normelor legale pe viitor, având în vedere întreaga lor conduită procesuală, precum şi faptul că măsurile preventive privative de libertate, în cazul lui A., şi restrictive de drepturi, în cazul ambilor inculpaţi A. şi C., le-a atras acestora atenţia asupra conduitei de urmat în societate şi asupra consecinţelor săvârşirii de infracţiuni, Curtea a apreciat că stabilirea unor pedepse orientate spre minimul special legal redus ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (limita minimă fiind 1 an şi 4 luni închisoare şi limita maximă de 4 ani şi 8 luni), dar peste acest minim, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor sunt perfect apte să asigure realizarea principiilor prevenţiei generale şi speciale.

În consecinţă, Curtea a dispus aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special, dar peste acest minim, respectiv două pedepse de câte 1 an şi 6 luni închisoare pentru inculpatul C. şi două pedepse de câte 2 ani şi 3 luni închisoare pentru inculpatul A., sancţiuni care au fost contopite prin aplicarea dispoziţiilor art. 38 şi art. 39 C. pen.

Având în vedere aceleaşi criterii, Curtea a apreciat că se impune aplicarea pedepselor complementare constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani, faţă de fiecare dintre inculpaţii A. şi C. pentru fiecare dintre infracţiunile comise de ei şi, implicit, şi a pedepselor accesorii cu acelaşi conţinut. În acest sens, s-a arătat că inculpaţii A. şi C., prin infracţiunile comise, au dovedit că nu au maturitatea şi moralitatea de a exercita astfel de funcţie în mod onest, cel puţin la momentul actual.

În privinţa inculpatului A., Curtea a reţinut că acesta s-a folosit de profesia sa de avocat, o profesie juridică pusă în slujba legii, pentru a săvârşi infracţiuni de corupţie, invocând în mod repetat calitatea sa de avocat, experienţa şi priceperea sa, dar nu în aplicarea legii, ci în eludarea ei. Ca urmare, a considerat că este necesară aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării dreptului de a exercita profesia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii - profesia de avocat, pe o durată de 2ani pentru săvârşirea fiecăreia dintre infracţiunile concurente, drept a cărui exercitare a fost interzisă şi ca pedeapsă accesorie.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor aplicate, Curtea a apreciat incidente în cauză dispoziţiile art. 91 C. pen., reţinând că infracţiunile comise de inculpaţii A. şi C. sunt grave şi că ele creează sentimente de nesiguranţă publică, dar observând că aceştia au adoptat un comportament normal în societate anterior şi ulterior săvârşirii faptelor şi nu există date că au comis sau au încercat să comită alte fapte prevăzute de legea penală. Curtea nu a regăsit probe în dosarul cauzei din care să rezulte că vreuna dintre condiţiile prevăzută cumulativ de art. 91 C. pen. nu ar fi îndeplinită. Dimpotrivă, s-a constatat că, raportat la criteriile legale cuprinse în dispoziţia art. 91 alin. (1) lit. d) C. pen., nu-i pot fi aduse apărării argumente contrare susţinerii că A. şi C. nu vor mai comite infracţiuni chiar dacă nu vor executa pedeapsa în penitenciar.

Totodată, raportându-se la aspectele privind persoana inculpaţilor şi comportamentul anterior faptei, Curtea a reţinut că fiecare dintre inculpaţii A. şi C. a avut un comportament normal şi o activitate indubitabil socialmente utilă, fiind angajaţi în muncă în profesiile de avocat şi, respectiv, şofer de taxi, având familie şi o existenţă în care nu se regăsesc elemente ale unor comportamente reprobabile sau ilicite, aspecte care, coroborate cu atitudinea procesuală a celor doi inculpaţi, cu regretul manifestat, i-au format convingerea că aceştia au posibilităţi reale de îndreptare fără executarea pedepsei principale rezultante aplicate în regim de detenţie.

S-a apreciat, de asemenea, că se impune supravegherea apropiată a fiecăruia dintre inculpaţii A. şi C. prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 4 ani, maximul duratei legale de supraveghere, pentru A., şi de 3 ani, pentru inculpatul C., şi stabilirea unei durate maxime - 120 de zile pentru A. - sau apropiate de maxim - 100 de zile pentru C., a intervalului în care fiecare inculpat va presta muncă neremunerată în folosul comunităţii.

În plus, s-a impus fiecăruia dintre inculpaţii A. şi C. una dintre obligaţiile prevăzută de art. 93 alin. (2) C. pen., faţă de caracterul imperativ al textului şi având în vedere nevoile de reconsiderare a poziţiei fiecăruia dintre cei doi inculpaţi faţă de valorile sociale şi de conştientizare a consecinţelor încălcării legii penale.

Curtea a mai arătat că, pentru a-şi putea îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei. Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate. Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală.

Deopotrivă, analizând legalitatea şi temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar sub imperiul căreia se află inculpatul C., Curtea a apreciat că măsura preventivă este legală, fiind respectate toate dispoziţiile legale atât cu prilejul luării, cât şi al menţinerii ei, dar că nu se mai impune ca acesta să fie supus, pe viitor, rigorilor acestei măsuri preventive, întrucât prezintă suficiente garanţii că, lăsat în libertate, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, se va prezenta în faţa instanţei de judecată, dacă va fi cazul, şi nu va periclita în nici un mod buna desfăşurare a procesului penal. Ca urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., art. 399 alin. (1) C. pen., art. 242 alin. (1) C. proc. pen., s-a revocat măsura preventivă a controlului judiciar faţă de inculpatul C..

În ceea ce priveşte pe inculpatul A., Curtea a apreciat că măsura preventivă a controlului judiciar instituită în sarcina sa este legală şi temeinică şi că menţinerea acesteia se impune cu necesitate în scopul bunei desfăşurări a procesului penal şi împiedicării inculpatului să comită vreo infracţiune. În plus, a considerat că este prematur ca inculpatul A. să se prezinte în faţa cetăţenilor ca avocat la acest moment, fiind necesar să fie supravegheat de organele de poliţie în aşa fel să fie exclus riscul comiterii de noi infracţiuni, risc plauzibil, concret, actual dedus şi din faptul că asupra inculpatului planează acuzaţii privind săvârşirea altor infracţiuni de trafic de influenţă, ceea ce îl face să pară predispus la comiterea unor astfel de fapte. Mai mult, datele concrete privind personalitatea inculpatului A., pregătirea sa, lipsa antecedentelor penale, profilul moral şi social pozitiv până la data presupuselor fapte analizate, au fost avute în vedere şi anterior de judecătorul de drepturi şi libertăţi şi de judecătorul de cameră preliminară reţinându-se că măsura controlului judiciar este necesară, dar şi suficientă pentru asigurarea scopurilor prevăzute în art. 202 C. proc. pen.. Ca urmare, văzând că subzistă temeiurile care au fundamentat luarea controlului judiciar faţă de inculpatul A., a fost menţinută măsura preventivă în privinţa acestuia.

Raportându-se, în continuare, la dispoziţiile art. 291 alin. (2) C. pen. şi la aspectele ce rezultă din actele dosarului, Curtea a constatat că inculpaţii C. şi A. au primit următoarele sume de bani: 450 euro şi 4.080 RON de la I. şi 1.900 euro şi 400 RON de la J. Din cei 1900 de euro primiţi de inculpaţi de la J., 500 de euro sunt fonduri ale organelor de urmărire penală care au fost ridicate de la inculpaţi în cursul flagrantului, conform proceselor-verbale întocmite la 12 şi 13 aprilie 2018. A rezultat, astfel, că asupra inculpaţilor A. şi C. a rămas suma totală de 1850 de euro şi de 4.480 de RON primită ca preţ al influenţei traficate şi care este supusă confiscării.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpaţii A. şi C. au formulat mai multe declaraţii cu privire la modul în care obişnuiau să primească şi împartă banii, fiind dovedit din probele dosarului că C. a pretins şi primit bani în numele A. şi pentru acesta, dar şi pentru sine, inculpaţii fiind ezitanţi în ceea ce priveşte suma exactă primită de fiecare. De aceea, având în vedere probele administrate şi necontestate de inculpaţi, Curtea a apreciat că se impune confiscarea sumelor de bani primite de inculpaţi ca preţ al influenţei în cursul săvârşirii celor două infracţiuni de trafic de influenţă în cote egale, de 925 de euro şi 2.240 de RON.

În temeiul dispoziţiilor art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 249 alin. (1) C. proc. pen., în vederea asigurării plăţii sumelor confiscate, au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpaţilor C. şi A. prin ordonanţa procurorului din 18 mai 2018, după distincţiile făcute în dispozitiv.

În temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. pen., dispunând soluţii de condamnare, Curtea a obligat pe inculpaţii A. şi C. să plătească statului suma de 3.200 de RON cu titlul de cheltuieli judiciare (2.000 RON avansate din fondurile Ministerului Public pe parcursul urmăririi penale şi 1.200 de RON avansate din fondurile Ministerului Justiţiei pe parcursul judecăţii), câte 1.600 de RON, fiecare dintre cei doi inculpaţi. Totodată, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., sumele reprezentând onorariile avocaţilor din oficiu au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Iaşi, criticând-o, în esenţă, sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor principale aplicate inculpaţilor C. şi A., atât în ceea ce priveşte cuantumul acestora (considerat prea mic prin raportare la gravitatea infracţiunilor imputate, la modalitatea şi împrejurările în care au fost comise, la starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită şi la conduita inculpaţilor), cât şi modalitatea de executare (considerându-se că pedepsele stabilite îşi pot atinge scopul preventiv-educativ doar prin executarea efectivă în regim de detenţie), al omisiunii de a se impune, cu titlu de pedeapsă complementară şi accesorie, interzicerea dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. k) C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public. Cu prilejul dezbaterilor, însă, reprezentantul parchetului nu a mai susţinut criticile vizând greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului A. sub aspectul cuantumului acestora.

În plus, în cuprinsul motivelor de apel, pentru ambii inculpaţi, s-a invocat faptul că durata pe care s-au aplicat pedepsele complementare este prea mică prin raportare la necesitatea eficienţei lor şi că era necesar să se menţioneze că pedepsele accesorii se execută în condiţiile în care pedepsele principale cu închisoarea devin executabile, iar, în ce îl priveşte doar pe inculpatul C., că este prea mică perioada de 100 de zile stabilită de instanţa de fond în care acesta trebuie să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii, astfel că se impune majorarea acesteia la 120 de zile, dar şi faptul că, în privinţa sa, termenul de supraveghere trebuia să fie de patru ani, aspecte care, însă, nu au mai fost susţinute oral de reprezentantul parchetului cu prilejul dezbaterilor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 4 pentru termenul de judecată din 7 februarie 2019. Totodată, a fost stabilit la 10 ianuarie 2019 termen în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive dispuse în cauză.

Prin încheierea din 10 ianuarie 2019, definitivă, în baza art. 362 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 208 alin. (5) şi art. 242 alin. (1) C. proc. pen., a fost revocată măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de intimatul inculpat A., iar, în baza art. 241 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de intimatul inculpat C..

Examinând cauza atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept şi în limitele impuse de art. 418 C. proc. pen., Înalta Curte constată că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Iaşi, este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, procedând la propria analiză a probatoriului ce a fundamentat trimiterea în judecată (a cărui legalitate a fost constatată prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din 25 iulie 2018, definitivă prin necontestare, şi în baza căruia inculpaţii C. şi A. au solicitat să fie judecaţi, potrivit art. 375 raportat la art. 374 alin. (4) C. proc. pen.), Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt şi a realizat o justă interpretare şi apreciere a mijloacelor de probă administrate în etapa anchetei penale, din care rezultă atât existenţa faptelor imputate inculpaţilor prin actul de sesizare, cât şi săvârşirea acestora cu forma de vinovăţie cerută de lege, respectivele mijloace de probă coroborându-se cu depoziţiile de recunoaştere a învinuirii date în faţa instanţei. De altfel, situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare şi în hotărârea primei instanţe nici nu a fost contestată prin motivele de apel formulate de Parchet.

Deopotrivă, se constată că judecătorul fondului a dat o încadrare juridică corespunzătoare faptelor comise de intimaţii inculpaţi, soluţia de condamnare a acestora pentru infracţiunile ce constituie obiectul sesizării instanţei fiind justă şi confirmată, aşa cum s-a arătat anterior, prin mijloacele de probă legal administrate în faza instrucţiei penale, dublate, astfel cum cer dispoziţiile legale în vigoare, de recunoaşterea vinovăţiei de către inculpaţi, în condiţiile art. 374 alin. (4) C. proc. pen.

Examinând, în continuare, criticile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Iaşi cu referire la greşita individualizare a pedepselor principale, Înalta Curte le apreciază ca fiind neîntemeiate, în condiţiile în care prima instanţă, făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 74 C. pen. (ce reglementează criteriile generale de individualizare a sancţiunii penale) şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (ce prevăd regimul sancţionator în situaţia recunoaşterii vinovăţiei), a stabilit pedepse de câte 1 an şi 6 luni închisoare, în cazul inculpatului C., şi, respectiv, de câte 2 ani şi 3 luni închisoare, în privinţa inculpatului A., care sunt orientate spre limita specială minimă redusă cu o treime, dar peste aceasta, şi anume peste limita minimă de 1 an şi 4 luni închisoare prevăzută de lege pentru infracţiunea de trafic de influenţă (indiferent de forma de participaţie, autorat sau complicitate).

Astfel, Înalta Curte constată că instanţa de fond a valorificat în mod corect toate circumstanţele reale ale săvârşirii infracţiunilor, astfel cum au fost expuse în considerentele hotărârii atacate, inclusiv cele vizând contribuţia inculpatului C. la activitatea infracţională (în sensul că, în acord cu autorul, acesta expunea "oferta de ajutor" constând în intermedierea accesului la A., pe care îl prezenta ca un avocat "cu relaţii la Poliţia Vaslui şi la Serviciul de Permise", care poate să rezolve prin coruperea funcţionarilor diverse probleme legale, asistându-l la discuţiile cu martorii denunţători, cerând bani împreună cu el, dând asigurări că promisiunile formulate ferm de coinculpat sunt serioase şi că acesta are influenţă asupra poliţistului de la Poliţia Rutieră Vaslui căruia i-a fost repartizat spre soluţionare dosarul penal întocmit pe numele lui I. şi asupra funcţionarilor de la Serviciul de Permise de auto şi Înmatriculări din cadrul Prefecturii Vaslui competent să elibereze permisul de conducere pe numele martorului J.), precum şi aspectele privind persoana celor doi acuzaţi (care nu au antecedente penale, nu sunt condamnaţi definitiv în alte cauze, astfel că beneficiază, în continuare de prezumţia de nevinovăţie, care anterior, dar şi în timpul săvârşirii faptelor penale, au desfăşurat activităţi licite lucrative pentru a-şi câştiga mijloacele necesare existenţei, ţinându-se seama, în plus, că sunt persoane integrate social, precum şi că inculpatul A., care are studii de specialitate juridică, a denaturat profesia de avocat pe care o exercita către încălcarea, nesocotirea legii, deşi aceasta îi impunea un comportament de apărare a legii), fiind avută în vedere inclusiv conduita procesuală sinceră de recunoaştere a vinovăţiei, dar şi faptul că acţiunile inculpaţilor s-au desfăşurat pe o perioadă de 8 luni, fiind stopate doar prin intervenţia organelor judiciare, astfel încât se apreciază că pedepsele principale aplicate sunt corespunzătoare atât ca întindere, cât şi ca modalitate de executare, fiind adecvate necesităţilor unei juste individualizări, fără a se impune majorarea duratei acestora ori executarea lor în regim de detenţie, astfel cum s-a solicitat în cadrul motivelor formulate de Parchet.

În legătură cu acest ultim aspect, în acord cu judecătorul fondului, instanţa de control judiciar consideră că, în cauză, sunt întrunite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 91 C. pen. (vizând suspendarea sub supraveghere a pedepsei), inclusiv cea de la lit. d) a textului de lege, aspectele ce caracterizează persoana celor doi inculpaţi (referitoare la lipsa antecedentelor penale, la conduita anterioară normală, la faptul că aceştia îşi câştigă în mod normal mijloacele necesare traiului prin activităţi lucrative licite şi că sunt integraţi social, având familii) fiind apte să îi formeze convingerea că aceştia se pot îndrepta şi fără executarea în regim de detenţie a pedepselor rezultante aplicate, simpla stabilire a sancţiunii penale constituind un avertisment suficient pentru ca inculpaţii să înţeleagă gravitatea şi consecinţele faptelor comise, iar pedeapsa să îşi atingă scopul preventiv-educativ.

În mod similar, Înalta Curte apreciază că, raportat la gravitatea medie a faptelor săvârşite (dedusă atât din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât şi din consecinţele pe care acestea le au asupra încrederii publicului în corectitudinea funcţionarilor publici, în egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor) şi la elementele ce circumstanţiază persoana inculpaţilor (astfel cum au fost mai sus prezentate), termenul de 2 ani pe a cărui durată a fost stabilită pedeapsa complementară constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) C. pen., în privinţa ambilor inculpaţi, şi de lit. g) (dreptul de a exercita profesia de avocat) a aceluiaşi text de lege, doar în cazul inculpatului A., este suficient pentru a asigura scopul urmărit prin instituirea sa.

În plus, având în vedere modalitatea de săvârşire a faptelor, circumstanţele personale, dar şi perspectivele celor doi inculpaţi, se consideră că nu este necesară interzicerea, cu titlu de pedeapsă complementară şi accesorie, a dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. k) C. pen. (de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), aşa cum a solicitat procurorul, cu atât mai mult cu cât nici legiuitorul nu a impus în cazul infracţiunii de trafic de influenţă aplicarea obligatorie a unor pedepse complementare.

Neîntemeiate sunt şi criticile invocate de Parchet în cuprinsul motivelor de apel, dar nesusţinute cu prilejul dezbaterilor, referitoare la durata termenului de supraveghere şi numărul de zile în care inculpatul C. trebuie să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii, acestea fiind stabilite în mod corect de instanţa de fond, care a ţinut seama de toate elementele relevante sub acest aspect (contribuţia acestuia, gravitatea faptelor săvârşite, circumstanţele personale).

În ceea ce priveşte solicitarea Parchetului de a se menţiona că pedepsele accesorii se execută în condiţiile în care pedepsele principale cu închisoarea devin executabile, Înalta Curte constată că aceasta nu a fost nici motivată, dar nici susţinută cu prilejul dezbaterilor. Cu toate acestea, se observă că executarea pedepselor accesorii este reglementată de dispoziţiile art. 65 C. pen. raportat la art. 555 C. proc. pen., astfel că nu este necesară o intervenţie expresă a instanţei cu privire la această chestiune.

Ca urmare, având în vedere toate considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Iaşi, împotriva sentinţei penale nr. 47 din 19 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpaţii C. şi A..

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de parchet vor rămâne în sarcina statului.

Totodată, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în sumă de câte 360 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Iaşi, împotriva Sentinţei penale nr. 47 din 19 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpaţii C. şi A.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în sumă de câte 360 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 februarie 2019.

GGC - LM