Execution of European Arrest Warrant: Refusal Grounds Inapplicable for Criminal Prosecution Stage

Asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 42 din data de 01 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x, în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, rep., rap. la art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, rep., s-a admis cererea de executare a Mandatului european de arestare nr. referinţă 11 St 384/19w la data de 21.02.2020 de către Procuratura de pe lângă Tribunalul Viena împotriva persoanei solicitate A.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. autorităţii judiciare emitente.

În temeiul art. 98 alin. (2) din aceeaşi lege, s-a dispus ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România, pentru executarea pedepsei.

În baza art. 104 alin. (6) şi 10 din Legea nr. 302/2004, rep., s-a dispus arestarea pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 01.03.2020 şi până la data de 30.03.2020, inclusiv, a persoanei solicitate A., împotriva căreia s-a emis mandatul european de arestare nr. referinţă 11 St 384/19w la data de 21.02.2020 de către Procuratura de pe lângă Tribunalul Viena în vederea predării.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, rep., s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

S-a constatat că persoana solicitată A., a fost reţinută 24 ore, începând cu data de la data de 29 februarie 2020, ora 15:00.

S-a luat act că persoana solicitată A., nu a renunţat la efectele conferite de regula specialităţii.

În temeiul art. 88 din Legea nr. 302/2004, rep., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, inclusiv suma de 2.024 RON, reprezentând onorariu apărător oficiu pentru persoana solicitată, ce s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Suceava.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a constatat că la data de 29.02.2020, prin Adresa nr. x/2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat prezentei instanţe, ca autoritate judiciară competentă de executare, mandatul european de arestare referinţă dosar 11 St 384/19w emis la data de 21.02.2020 de către Procuratura de pe lângă Tribunalul Viena, tradus în limba română.

Analizând mandatul european de arestare menţionat, Curtea de apel a constatat că acesta este emis în baza ordinului asupra reţinerii emis de Procuratura de pe lângă Tribunalul Viena la data de 21.02.2020. Totodată, s-a constatat că din cuprinsul mandatului european de arestare rezultă că persoana solicitată este cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de furt grav conform articolelor 127, 128 alin. (2), 129 alin. (1) cif 1 C. pen. Austria.

Prima instanţă a reţinut că presupusa faptă constă în aceea că la data de 21.02.2020, B. şi A. erau suspecţi de comiterea următoarelor fapte ilicite: în colaborare voită şi conştientă şi împreună cu alţi complici încă necunoscuţi (conform art. 12 StGB - C. pen. Austria) au pătruns prin efracţie pe data de 8.12.2019 în depozitul societăţii C. A1 din Hagenbrunn şi au sustras aproximativ 4.500 de telefoane mobile marca x în valoare totală de euro 3.300.000. Au escaladat un gard de aproximativ 2,5 m. înălţime care se afla pe perimetrul societăţii apoi au intrat în clădire prin spargerea unui luminator.

Audiată în procedura executării mandatului european de arestare, persoana solicitată a declarat că nu îşi dă consimţământul la predare şi că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii.

Analizând dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 97 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, precum şi incidenţa vreunuia din motivele de refuz al executării mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare austriece, Curtea de apel a constatat că din analiza conţinutului şi formei mandatului european de arestare depus la dosar rezultă că acesta îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Totodată, s-a constatat că infracţiunea pentru care s-a solicitat predarea persoanei solicitate este prevăzută şi pedepsită de articolelor 127, 128 alin. (2), 129 alin. (1) cif 1 C. pen. din Austria, în legislaţia română fapta fiind incriminată, potrivit situaţiei de fapt pe scurt descrise, în infracţiunea de furt calificat, prev. de art. 228 C. pen., art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C. pen. raportat la art. 2561 C. pen., sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 3 ani la 10 ani şi 6 luni închisoare. Prin urmare, fapta care a motivat emiterea mandatului european de arestare, constituie infracţiune potrivit legii române, fiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind faptele care pot da loc la predare.

În ceea ce priveşte existenţa vreunui motiv de refuz obligatoriu sau facultativ al executării mandatului european de arestare, Curtea de apel a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre acestea, astfel cum sunt prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Prima instanţă a constatat că persoana solicitată nu este la acest moment cercetată penal ori condamnată de autorităţile române şi nu a formulat obiecţiuni privind identitatea.

De asemenea, s-a reţinut că din actele şi lucrările dosarului, respectiv cazierul judiciar şi înscrisurile depuse de persoana solicitată rezultă că mandatul de aducere şi procedura percheziţiei domiciliare efectuate de DIICOT Biroul Teritorial Arad în Dosarul penal nr. x/2019 al acestei unităţi de parchet s-a realizat ca urmare a cercetărilor ce se efectuează de către autorităţile judiciare austriece.

În ceea ce priveşte starea de sănătate a persoanei solicitate, s-a constatat că la dosarul cauzei au fost depuse copia biletului de externare şi a scrisorii medicale/bilet de externare eliberate de Spitalul Judeţean Sf. Ioan cel Nou Suceava la data de 29.02.2020, din conţinutul cărora nu rezultă că aceasta ar prezenta afecţiuni medicale care să influenţeze procedura de executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare austriece.

Prin urmare, nefiind dat niciunul din cazurile reglementate de lege pentru a se refuza predarea, în conformitate cu disp. art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, raportat la art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea de apel a admis cererea de executare a mandatului european de arestare nr. referinţă dosar 11 St 384/19w, emis la data de 21.02.2020 de către Procuratura de pe lângă Tribunalul Viena în baza Ordinului asupra reţinerii emis de Procuratura de pe lângă Tribunalul Viena din 21.02.2020, pe numele persoanei solicitate A. şi a dispus predarea persoanei solicitate autorităţii judiciare emitente.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat contestaţie persoana solicitată A.

În motivele scrise depuse la dosar, contestatorul - persoana solicitată, prin avocat ales, a susţinut că, potrivit art. 98 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată autoritatea română de executare poate refuza executarea în situaţia în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent. S-a susţinut că din cuprinsul probatoriului, are reşedinţa în Italia şi nu doreşte să fie predat către autorităţile judiciare austriece. A mai susţinut că lipseşte mandatul de arestare naţional prealabil şi a invocat Decizia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 1 iunie 2016, Bob-Dogi (C-241-15).

De asemenea, contestatorul - persoana solicitată a susţinut că autoritatea judiciară emitentă avea obligaţia de a indica în mandatul european de arestare elementele în baza cărora a constatat că persoana în cauză a primit efectiv o informare oficială cu privire la data şi locul procesului său. Astfel, autorităţile austriece nu au indicat dovezi din care să rezulte că persoana solicitată a fost citată sau a primit o informare oficială cu privire la data şi locul procesului său. Totodată, contestatorul a susţinut că nici prima instanţă nu a verificat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 4 a alin. (1) lit. a) pct. 1 din Decizia - cadru 2002/584. În acest sens, a invocat hotărârea din 24 mai 2016 din Cauza C-108/16 PPU a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

În dezbateri, contestatorul - persoana solicitată a beneficiat de asistenţa juridică a unui avocat din oficiu, care a solicitat admiterea contestaţiei, arătând că persoana solicitată nu doreşte să fie predată către autorităţile judiciare străine.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată D., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În cauză, se reţine că faţă de persoana solicitată A. s-a emis un mandat european de arestare la data de 21.02.2020 de către Procuratura de pe lângă Tribunalul Viena, fiind cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de furt grav conform articolelor 127, 128 alin. (2), 129 alin. (1) cif 1 C. pen. Austria.

Înalta Curte constată că infracţiunile sancţionate de C. pen. austriac cu pedepse privative de libertate a căror durată maximă este mai mare de 3 ani, nefiind supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi, prin urmare, faptele persoanei solicitate dau drept la predare, iar pe fond, cererea este întemeiată.

Contrar susţinerilor apărării, exprimate în scris, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate şi apreciază că nu sunt întrunite nici cerinţele de refuz al executării, potrivit art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, niciuna din cele două ipoteze reglementate atât la alin. (1) lit. c), cât şi alin. (2) lit. c) nefiind incidente în cauză, întrucât, pe de o parte, persoana solicitată nu face parte din categoria celor care nu răspunde penal, iar pe de altă parte, în cauză nu a fost emis mandatul european de arestare în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, specificul fazei procesuale pentru care a fost emis mandatul fiind altul, respectiv efectuarea urmăririi penale. Mai mult, în mod corect a reţinut şi prima instanţă, faptul că din cuprinsul actelor existente la dosar rezultă că mandatul european de arestare la data de 21.02.2020 emis de către Procuratura de pe lângă Tribunalul Viena a fost confirmat de un judecător, mandatul fiind conform cu Decizia nr. 489 din 09.10.2019 a Curţii Europene de Justiţie.

Aşadar, aşa cum rezultă şi din cuprinsul sentinţei penale atacate, a fost analizat mandatul european de arestare, reţinându-se îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală. În atare condiţii, instanţa de fond a dispus în mod corect emiterea de îndată a mandatului de arestare a persoanei solicitate, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfăşurare a procedurii de executare şi recunoaştere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Totodată, se are în vedere că persoana solicitată nu şi-a dat acordul în vederea predării către autorităţile austriece, declarând în faţa Curţii de apel că nu doreşte să fie predată şi că nu renunţă la beneficiul conferit de regula specialităţii care i-a fost adusă la cunoştinţă de instanţa de judecată naţională.

Înalta Curte reţine că predarea către autorităţile judiciare austriece în baza mandatului european de arestare emis de acestea nu este condiţionată de acordul de voinţă al persoanei solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru aceasta. Se apreciază că motivele invocate în justificarea acestei poziţii nu constituie o cauză legală de natură să împiedice punerea în executare a mandatului european de arestare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 42 din data de 01 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 42 din data de 01 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicită la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2020.

GGC - NN