Challenge to execution dismissed as inadmissible without statutory remedy; convicted appellant ordered to pay costs.

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 19 din 29 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 598 şi urm. C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A., vizată fiind Decizia penală nr. 580 din data de 7 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/2018.

Potrivit art. 275 alin. (2) şi (6) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul condamnat la plata către stat a sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare din contestaţie, cu menţiunea că onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, conform Delegaţiei nr. 2863/31.10.2019, rămâne în sarcina statului şi se avansează din fondul Ministerului Justiţiei în fondul Baroului Suceava.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a constatat că această contestaţie la executare vizează Decizia penală nr. 580 din data de 07.06.2018 pronunţată de Curtea de Apel Suceava prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de condamnatul contestator A. împotriva Deciziei penale nr. 746 din data de 24.07.2017 a Curţii de Apel Suceava.

Examinând contestaţia la executare formulată de contestatorul A., Curtea de apel a constatat că este inadmisibilă, întrucât Decizia penală nr. 580 din 07 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2018 nu a analizat fondul cauzei, ci doar condiţiile de admisibilitate ale unei contestaţii în anulare, cale extraordinară de atac, aşa cum rezultă din considerentele mai sus expuse.

S-a constatat că, deşi la data de 13 noiembrie 2019 s-a emis adresă către contestatorul condamnat A., prin administraţia locului de deţinere, cu solicitarea de a dezvolta în scris motivele contestaţiei la executare formulate în cauză, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., aşa cum a indicat în cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava la data de 08.10.2019. S-a solicitat să indice în mod expres care teză din cadrul celor prevăzute la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. reprezintă motivul contestaţiei la executare formulate în cauză (şi anume, teza întâi: când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau teza a doua: când se iveşte vreo împiedicare la executare). Contestatorul condamnat nu s-a conformat solicitării instanţei şi nici nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a-şi susţine contestaţia la executare formulată.

Prin urmare, analizând dispoziţiile invocate de către contestator în cererea de contestaţie la executare, Curtea de apel a apreciat că nu este incidentă în cauză niciuna dintre situaţiile prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., nefiind incidente în executarea Deciziei penale nr. 580 din 07.06.2018 prin care s-a respins, în principiu, contestaţia în anulare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 598 şi urm. C. proc. pen., Curtea de apel a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A., vizată fiind Decizia penală nr. 580 din data de 7 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/2018.

Împotriva Sentinţei penale nr. 19 din 29 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019 a formulat contestaţie contestatorul A.

Cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei formulate în cauză, hotărârea pronunţată de Curtea de apel şi atacată de contestator fiind definitivă.

Examinând prezenta contestaţie, prin prisma excepţiei invocate în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice. Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţei de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În materie penală, căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pot fi exercitate în condiţiile strict prevăzute de normele de procedură. Căile ordinare de atac reglementate de actualul C. proc. pen. sunt apelul (art. 408 - art. 425 C. proc. pen.) şi contestaţia (art. 4251 C. proc. pen.).

Făcând un istoric al cauzei, se constată că prin Decizia penală nr. 580 din 07.06.2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 431 C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de condamnatul contestator A. împotriva Deciziei penale nr. 746 din data de 24.07.2017 a Curţii de Apel Suceava, în dispozitivul hotărârii menţionându-se faptul că aceasta este definitivă.

Contestatorul condamnat A. a formulat o contestaţia la executare împotriva Deciziei penale nr. 580 din data de 7 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/2018, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. Curtea de apel, ca instanţă de apel, a analizat condiţiile de exercitare a contestaţiei la executare, constatându-se că dispoziţiile legale invocate nu sunt incidente în executarea Deciziei penale nr. 580 din 07.06.2018 prin care s-a respins, în principiu, contestaţia în anulare.

În speţa de faţă, hotărârea ce face obiectul acestei contestaţii nu este o hotărâre a primei instanţe, ci a instanţei de apel, iar conform titlului III al părţii speciale privind judecata, hotărârile pronunţate în apel sunt definitive.

Aşadar, demersul judiciar al contestatorului a fost exercitat împotriva unei hotărâri penale nesusceptibile să facă obiectul unei căi de atac, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziţiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar şi principiul unicităţii căilor de atac şi modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 19 din 29 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 19 din 29 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2020.

GGC - NN