Execution of foreign penal judgment: statute of limitations for unenforced sentences and deduction of pre-trial detention in mutual recognition transfers

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 304 din data de 12 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A.

A fost obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cheltuielile judiciare reprezentând onorariul avocatului din oficiu şi onorariul traducătorului autorizat au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut că, la data de 29.07.2019, a fost înregistrată, sub nr. x/2019, contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A., deţinut în Penitenciarul Craiova, condamnat la pedeapsa de 4 ani şi 7 luni închisoare, prin Sentinţa penală nr. 90/2013 pronunţată la data de 11.01.2013 de către Curtea de Apel din Torino.

Prin cererea formulată de contestatorul condamnat A. s-a solicitat reexaminarea cererii de recunoaştere a următoarelor sentinţe: Sentinţa penală nr. 189/02.11.1996 pronunţată de Tribunalul din Rimini; Sentinţa penală nr. 597/05.08.1997 pronunţată de Tribunalul din Torino şi Sentinţa penală nr. 182/25.07.2005 pronunţată de Tribunalul din Torino, care au fost recunoscute prin Sentinţa penală nr. 111/31.05.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2018.

De asemenea, a menţionat contestatorul, potrivit sentinţei penale pronunţate de Curtea de Apel din Torino la data de 19.07.2018, ulterioară Sentinţei penale nr. 111/31.05.2018 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2018, s-au revocat beneficiile suspendării executării pedepselor din sentinţele sus menţionate şi s-a confirmat întreruperea termenului de prescripţie a executării pedepsei, ca urmare a comiterii, la data de 06.06.2007, a unei noi infracţiuni.

Totodată, a solicitat deducerea din pedeapsa în executarea căreia se află, a perioadei de arest preventiv executată în România în aşteptarea procedurilor de extrădare, de la data de 09.10.2009 la data de 21.10.2009, perioadă care nu i-a fost dedusă potrivit Sentinţei penale nr. 111/31.05.2019 a Curţii de Apel Craiova.

Mai mult, a solicitat corectarea greşelii de calcul făcută în Mandatul de executare a pedepsei nr. 144/2015 SIEP emis de Parchetul General din Torino, unde din totalul pedepselor aplicate de 8 ani, o lună şi 10 zile închisoare au fost deduse perioadele executate de 1 an, 10 luni şi 4 zile închisoare, rezultând un rest de pedeapsă de executat de 6 ani, 3 luni şi 6 zile închisoare, calculul corect relevând o perioadă executată de 1 an, 11 luni şi 4 zile închisoare.

La termenul de judecată din data de 05.09.2019, avocat B., apărător ales al petentului A. a depus la dosar certificatul de execuţie şi ordonanţa în limba italiană şi traduceri, înscrisuri privind revocarea suspendării.

La acelaşi termen de judecată, instanţa a dispus emiterea unei adrese către Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Torino pentru a transmite oficial copii ale Ordonanţei nr. 314/2016 din data de 13.07.2018, RG- 144/2015 SIEP şi a certificatului de stare de execuţie Reg. Gen. N - 2513/2012 RGNRN 8071/2007 din data de 05.11.2018 privind pe inculpatul A., înscrisuri înaintate la dosar la data de 27.09.2019, fiind traduse din limba italiană în limba română de traducătorul autorizat C. la data de 09.10.2019.

Deopotrivă, curtea a precizat că, la termenul de judecată din data de 15.10.2019, s-a admis cererea formulată de domnul avocat B., apărătorul petentului A. şi s-a dispus ataşarea Dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Craiova, în care s-a recunoscut Sentinţa penală nr. 90/2013 pronunţată la data de 11.01.2013 de Curtea de Apel din Torino, secţia a IV-a.

Din oficiu, instanţa a dispus şi ataşarea Dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Craiova în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 122/13.05.2019.

S-a mai precizat că, la termenul de judecată din data de 04.11.2019, cu ocazia dezbaterilor, avocat B., apărător al petentului A. a solicitat admiterea contestaţiei şi recunoaşterea celor 3 sentinţe de condamnare, aflate la Dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Craiova, făcând referire la dispoziţiile art. 141 alin. (16) din Legea nr. 302/2004.

Apărătorul ales a mai arătat că, la data de 13.07.2017, Curtea de Apel din Torino, secţia a IV-a penală, a revocat contestatorului beneficiul suspendării şi, de la acea dată, a început să curgă un nou termen de prescripţie asupra executării acestor pedepse.

Totodată, apărătorul ales al petentului condamnat a solicitat contopirea acestor pedepse cu pedeapsa în executarea căreia se află condamnatul şi să se deducă de la data de 03.08.2016 până la 10.06.2018, fiind perioada în care a executat aceste sentinţe.

Deopotrivă, a mai solicitat deducerea perioadei arestării preventive din România, din data de 09.10.2009 la 20.10.2009, anterior preluării condamnatului de către autorităţile italiene.

Astfel, apărătorul ales al petentului a concluzionat că persoana condamnată se află în executarea unei sentinţe pronunţate de Curtea de Apel Craiova prin care s-a recunoscut Sentinţa nr. 90/2013 a Curţii de Apel din Torino, iar elementul de noutate îl reprezintă ordonanţa Curţii de Apel din Torino din data de 13.07.2019, care a fost dată ulterior pronunţării sentinţei Curţii de Apel Craiova prin care s-a recunoscut sentinţa menţionată.

Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, Curtea a calificat cererea formulată de petentul condamnat A. ca fiind o contestaţie la executare, formulată în temeiul dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În acest context, Curte a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 111/31.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 26.06.2018, a fost admisă, în parte, cererea formulată de autorităţile judiciare din Italia.

Prin sentinţa menţionată s-a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind împlinit termenul de prescripţie a executării următoarelor pedepse:

- pedeapsa de 11 luni închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 189/1996 pronunţată la data de 02.11.1996 de Tribunalul din Rimini - Biroul Judecătorului pentru Cercetări preliminare, definitivă la data de 17.12.1996, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 648 din C. pen. italian;

- pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 597/1997 pronunţată la data de 08.05.1997 de Tribunalul din Torino- Biroul Judecătorului pentru Cercetări Preliminare, definitivă la data de 29.05.1997, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 110, 624, 625 nr. 2 - 5 din C. pen. italian;

- pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 4182/05 pronunţată la data de 25.07.2005 de Tribunalul din Torino, secţia a III-a penală, definitivă la data de 24.06.2008, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 13 alin. (13) din Decretul-Legislativ nr. 286/98.

S-a constatat ca fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 cu privire la pedeapsa de 4 ani şi 7 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 90/2013 pronunţată la data de 11.01.2013 de Curtea de Apel din Torino, secţia a IV-a, definitivă la data de 17.02.2015.

A fost recunoscută Sentinţa penală nr. 90/2013 din data de 11.01.2013 pronunţată de Curtea de Apel din Torino, secţia a IV-a, definitivă la data de 17.02.2015, prin care cetăţeanul român A., a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani şi 7 luni închisoare pentru săvârşirea a trei infracţiuni, prev. de art. 416 alin. (2) şi (5), art. 110, art. 648 bis, art. 61 nr. 7 şi art. 110, art. 81 alin. (2), art. 648 din C. pen. italian, care au corespondent în legislaţia română în infracţiunile de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 C. pen. şi tăinuire, prev. de art. 270 alin. (1) C. pen.

S-a dispus transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani şi 7 luni închisoare într-un penitenciar din România.

A fost dedusă din pedeapsă, perioada executată de la 21.10.2009 la 13.07.2010, reprezentând perioadele de arest preventiv şi arest la domiciliu pe teritoriul statului italian.

De asemenea, s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a sentinţei.

Pentru a pronunţa Sentinţa penală nr. 111/31.05.2018, Curtea de Apel Craiova a constatat că a fost învestită în procedura de recunoaştere şi executare a hotărârii străine de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate în procedura prevăzută de art. 150 - 158 din Legea nr. 302/2004, prin care au fost transpuse în legislaţia internă dispoziţiile Deciziei-Cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene, autoritatea judiciară din statul de condamnare înaintând în statul de executare certificatul prevăzut în anexa 5 la lege.

S-a reţinut că A. este cetăţean român, domiciliat în raza de competenţă teritorială a Curţii de Apel Craiova şi a fost condamnat la:

1. pedeapsa de 11 luni închisoare şi 568,1 euro amendă penală prin Sentinţa nr. 189/1996 din data de 02.11.1996, definitivă la data de 17.12.1996, pronunţată de Tribunalul din Rimini, pentru săvârşirea, în formă continuată, a două infracţiuni de deţinere ilicită de bunuri, prev. de art. 648 din C. pen. italian.

2. pedeapsa de 10 luni închisoare şi 206,58 euro amendă penală prin Sentinţa nr. 597/1997 din data de 08.05.1997, definitivă la data de 29.05.1997, pronunţată de Tribunalul din Torino, pentru săvârşirea, împreună cu alte două persoane, a infracţiunii de furt prin efracţie, prev. de art. 110, 624, 625 nr. 2 - 5 din C. pen. italian.

3. pedeapsa de 10 luni închisoare şi măsura de siguranţă a expulzării de pe teritoriul statului italian pe o perioadă de 10 ani prin Sentinţa nr. 4182/05 din data de 25.07.2005, definitivă la data de 24.06.2008, pronunţată de Tribunalul din Torino, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (13) din Decretul 286/1998.

4. pedeapsa de 4 ani şi 7 luni închisoare şi 1600 euro amendă penală prin Sentinţa nr. 90/2013 din data de 11.01.2013, definitivă la data de 17.02.2015, pronunţată de Curtea de Apel din Torino, pentru săvârşirea a trei infracţiuni, prev. de art. 416 alin. (2) şi (5), art. 110, 648 bis şi 61 nr. 7 şi art. 110, 81 parag. şi 648 din C. pen. italian.

Prin Ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. 144/2015 SIEP emisă la data de 30.03.2015 de Parchetul General al Republicii din Torino - Biroul Executări Penale au fost contopite pedepsele concurente în pedeapsa rezultantă de 8 ani, 1 lună şi 10 zile închisoare şi 2632,91 euro amendă penală şi măsura de siguranţă a expulzării, au fost deduse perioadele executate de 1 an, 10 luni şi 4 zile închisoare, stabilindu-se pedeapsa rămasă de executat de 6 ani, 3 luni şi 6 zile închisoare şi 2632,91 euro amendă penală şi măsura de siguranţă a expulzării pe o perioadă de 10 ani.

De asemenea, s-a arătat că persoana condamnată şi-a exprimat consimţământul în vederea transferării pentru continuarea executării pedepsei în statul de cetăţenie.

Au fost notate dispoziţiile art. 155 din Legea nr. 302/2004 în conformitate cu care instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) hotărârea este definitivă şi executorie; b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte; c) persoana condamnată are cetăţenie română; d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimţământul poate fi dat de reprezentantul acesteia; e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 151.

Totodată, s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (4) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, atunci când condiţiile sunt îndeplinite pentru o parte din infracţiuni, instanţa poate dispune recunoaşterea parţială a hotărârii judecătoreşti. În acest caz anterior pronunţării hotărârii prevăzute la alin. (6), instanţa solicită statului emitent, direct sau prin intermediul direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei, să precizeze dacă şi în ce condiţii este de acord cu recunoaşterea parţială, precum şi dacă îşi retrage certificatul.

În raport de dispoziţiile legale invocate, instanţa a reţinut că, potrivit legislaţiei române, de la data rămânerii definitive a următoarelor sentinţe de condamnare, s-au împlinit termenele de prescripţie a executării pedepselor:

1. pedeapsa de 11 luni închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 189/1996 pronunţată la data de 02.11.1996 de Tribunalul din Rimini - Biroul Judecătorului pentru Cercetări preliminare, definitivă la data de 17.12.1996, pronunţată de Tribunalul din Rimini, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 648 din C. pen. italian;

2. pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin Sentinţa numărul 597/1997 pronunţată la data de 08.05.1997 de Tribunalul din Torino - Biroul Judecătorului pentru Cercetări Preliminare, definitivă la data de 29.05.1997, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 110, 624, 625 nr. 2-5 din C. pen. italian;

3. pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 4182/05 pronunţată la data de 25.07.2005 de Tribunalul din Torino, secţia a III-a penală, definitivă la data de 24.06.2008, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 13 alin. (13) din Decretul-Legislativ nr. 286/98.

În aceste condiţii, s-a precizat că instanţa a dispus emiterea unei adrese către autorităţile judiciare italiene, pentru a preciza dacă îşi manifestă acordul pentru recunoaşterea parţială a pedepsei pe care urmează să o execute persoana transferabilă în România, din perspectiva pedepsei de 6 ani, 3 luni şi 6 zile închisoare, pentru care s-a emis Ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. 144/2015 SIEP, iar în caz afirmativ, să precizeze cuantumul pedepsei ce urmează a fi executată.

Astfel, demersurile instanţei s-au concretizat în răspunsul statului solicitant, comunicat la termenul din data de 31.05.2018, care a înaintat şi un nou certificat de stadiu al executării sentinţei, prin care a precizat că, după ce au fost deduse pedepsele pronunţate prin sentinţele prescrise conform legislaţiei române, pedeapsa rămasă de executat este de 3 ani, 10 luni şi 6 zile închisoare şi se exprimă în favoarea executării acesteia pe teritoriul României.

Din datele transmise a rezultat că acesta a executat pedeapsa de 8 luni şi 24 de zile din pedeapsa de 4 ani şi 7 luni închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 90/2013 din data de 11.01.2013, definitivă la data de 17.02.2015, pronunţată de Curtea de Apel din Torino, reprezentând perioade de arest preventiv în închisoare (21.10.2009 până la 07.03.2010) şi arest la domiciliu (08.03.2010 până la 13.07.2010), pedeapsa rămasă de executat fiind de 3 ani, 10 luni şi 6 zile închisoare, care urmează a începe la 11.06.2018, finalul executării fiind anticipat la 19.04.2022.

De asemenea, s-a reţinut că, în prezent, condamnatul se află în curs de executare a pedepsei aplicate prin sentinţa pronunţată de Tribunalul din Torino la 25.07.2005, definitivă la 24.06.2008 (cuprinsă în ordonanţa nr. SIEP 144/2015), care se va încheia la data de 10.06.2018.

În raport de cele arătate mai sus, inclusiv răspunsul autorităţilor judiciare italiene, Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind împlinit termenul de prescripţie a executării următoarelor pedepse:

- pedeapsa de 11 luni închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 189/1996 pronunţată la data de 02.11.1996 de Tribunalul din Rimini - Biroul Judecătorului pentru Cercetări preliminare, definitivă la data de 17.12.1996;

- pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin Sentinţa numărul 597/1997 pronunţată la data de 08.05.1997 de Tribunalul din Torino - Biroul Judecătorului pentru Cercetări Preliminare, definitivă la data de 29.05.1997;

- pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 4182/05 pronunţată la data de 25.07.2005 de Tribunalul din Torino, secţia a III-a penală, definitivă la data de 24.06.2008.

În acelaşi timp, s-a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile speciale de recunoaştere şi executare prevăzute art. 155 din Legea nr. 302/2004 a Sentinţei penale nr. 90/2013 pronunţate la data de 11.01.2013 de Curtea de Apel din Torino, secţia a IV-a, definitivă la data de 17.02.2015, întrucât hotărârea este definitivă şi executorie, faptele pentru care a fost aplicată pedeapsa au corespondent în legea română în infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 C. pen. şi infracţiunea de tăinuire prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen., persoana condamnată este cetăţean român, şi-a exprimat acordul cu privire la transferul în România în vederea executării pedepsei şi nu există vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 151 din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, Curtea a mai constatat că, prin Sentinţa penală nr. 122/13.05.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. a fost admisă contestaţia la executare formulată de petentul A., privind Sentinţa penală nr. 111 din 31.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 26.06.2018.

Prin această hotărâre, s-a dedus din pedeapsa de 4 ani şi 7 luni închisoare perioada executată pe teritoriul statului de condamnare de la 11.06.2018 la 06.08.2018, inclusiv.

În baza art. 154 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 a fost recunoscută Ordonanţa nr. 1851 din 05.12.2017 a Biroului de Supraveghere din Viterbo.

S-a constatat că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 180 zile câştigate în vederea liberării condiţionate cu privire la perioada executată în regim de detenţie pe teritoriul Italiei.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale Sentinţei penale nr. 111 din 31.05.2018 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 26.06.2018.

Totodată, s-a reţinut că, pentru a pronunţa Sentinţa penală nr. 122/13.05.2019, Curtea de Apel Craiova a constatat că Sentinţa penală nr. 111 din 31.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2018 a rămas definitivă prin neapelare la data de 26 iunie 2018, fiind emis la data de 29 iunie 2018 Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 125/2018.

S-a mai precizat că, la data de 07.08.2018, condamnatul A. a fost transferat în România, fiind încarcerat în Penitenciarul Bucureşti-Rahova.

Prin cererea formulată în Dosarul nr. x/2019, condamnatul A. a solicitat deducerea din pedeapsa de 4 ani şi 7 luni închisoare a următoarelor perioade: de la 12.07.2016 la 02.08.2016, perioada de arest preventiv în România până la predarea către autorităţile italiene, de la 03.08.2016 la 06.08.2018, perioada pe care a executat-o în Italia din pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 90/2013 pronunţată de Curtea de Apel Torino şi pe care continuă să o execute în România din data de 07.08.2018 şi 180 zile "eliberare anticipată", acordată prin Ordonanţa Magistratului de Supraveghere nr. 1851/11.12.2017 în Penitenciarul din Viterbo, în ce priveşte pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 90/2013 pronunţată de Curtea de Apel Torino, recunoscută de Sentinţa penală nr. 111/2018 de Curtea de Apel Craiova.

Conform considerentelor Sentinţei penale nr. 111 din 31.05.2018 pronunţate de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018, s-a reţinut că, în urma adresei transmise de Curtea de Apel Craiova, la data de 31.05.2018, autorităţile italiene au înaintat un nou certificat de stadiu al executării Sentinţei nr. SIEP 144/2015 emis de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Torino, Biroul Executări Penale, prin care au precizat că pedeapsa rămasă de executat este de 3 ani, 10 luni şi 6 zile închisoare după ce au fost deduse pedepsele pronunţate prin sentinţele prescrise conform legislaţiei române şi şi-au exprimat părerea favorabilă în ceea ce priveşte executarea acesteia pe teritoriul României.

Din datele transmise a rezultat că, din pedeapsa de 4 ani şi 7 luni închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 90/2013 din data de 11.01.2013, definitivă la data de 17.02.2015, pronunţată de Curtea de Apel din Torino, condamnatul a executat 8 luni şi 24 de zile, reprezentând perioade de arest preventiv în închisoare (21.10.2009 până la 07.03.2010) şi arest la domiciliu (08.03.2010 până la 13.07.2010), pedeapsa rămasă de executat fiind de 3 ani, 10 luni şi 6 zile închisoare, care începe la 11.06.2018, sfârşitul fiind anticipat la 19.04.2022.

Din verificările efectuate, instanţa a considerat că cererea petentului este neîntemeiată şi a reţinut că persoana condamnată a fost privată de libertate în procedura de executare a mandatului european de arestare de la 12.07.2016 la 03.08.2016, când a fost predată autorităţilor judiciare italiene. Însă, prin Ordinul de eliberare din detenţie pentru redeterminarea pedepsei nr. SIEP 144/2015 emis la 08.08.2016 de Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Torino s-a avut în vedere că persoana condamnată a fost supusă arestului preventiv în scopul extrădării din data de 12.07.2016 până la data de 02.08.2016, în România, astfel că pedeapsa a fost redusă corespunzător cu zilele de arest preventiv, respectiv 22 de zile.

În ceea ce priveşte deducerea perioadei cuprinse între 03.08.2016 - 06.08.2018, instanţa a reţinut că persoana condamnată a început executarea pedepsei de 4 ani şi 7 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 90/2013 pronunţată la data de 11.01.2013 de Curtea de Apel din Torino, secţia a IV-a, definitivă la data de 17.02.2015, recunoscută prin Sentinţa penală nr. 111 din 31.05.2018 a Curţii de Apel Craiova, la data de 11.06.2018, din care s-a dedus doar perioada de 8 luni şi 24 de zile închisoare, reprezentând perioade de arest preventiv în închisoare (21.10.2009 până la 07.03.2010) şi arest la domiciliu (08.03.2010 până la 13.07.2010).

În consecinţă, raportat la cele evidenţiate, s-a reţinut că cererea petentului a fost admisă cu privire la perioada de la 11.06.2018 la 06.08.2018, reprezentând perioada executată din pedeapsă pe teritoriul statului de condamnare până la transferarea în România, ce urmează a fi dedusă şi a respins cererea referitoare la perioada 03.08.2016 - 10.06.2018, în condiţiile în care aceasta reprezintă perioada executată în regim de detenţie în baza sentinţelor de condamnare ce nu au fost recunoscute de Curtea de Apel Craiova.

De asemenea, contestatorul a solicitat ca, după recunoaşterea Ordonanţei nr. 1851 din 05.12.2017 a Biroului de Supraveghere din Viterbo, să se procedeze la deducerea a 180 de zile din pedeapsa în executarea căreia se află.

Astfel, s-a reţinut din Certificatul de stadiu al executării nr. SIEP 144/2015 emis la 05.11.2018 de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Torino, acordarea pentru condamnatul A. a 180 zile beneficiu eliberare anticipată anterior transferării sale în România, conform ordonanţei din 05.12.2017 a Biroului de Supraveghere din Viterbo, în urma căreia a fost emis ordinul de eliberare din închisoare la data de 13.12.2017. Din răspunsul comunicat de autorităţile judiciare italiene a rezultat că acest beneficiu a vizat pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 90/2013 pronunţată la data de 11.01.2013 de Curtea de Apel din Torino, secţia a IV-a, definitivă la data de 17.02.2015.

Curtea a apreciat că cererea este întemeiată, dar nu în sensul solicitat de condamnat de a i se deduce din pedeapsă zilele acordate cu titlu de eliberare anticipată, ci în sensul de a recunoaşte înscrisurile emise de autorităţile italiene şi de a constata că statul italian i-a acordat condamnatului beneficiul de 180 zile câştigate cu titlu de eliberare înainte de termen.

Conform dispoziţiilor art. 154 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, "în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător.

Curtea a avut în vedere şi Decizia nr. 15/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în aplicarea art. 17 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală şi art. 144 alin. (1) din Legea 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin care s-a stabilit că, după transferarea persoanei condamnate de autorităţile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate şi a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România, putând fi valorificată prin prisma altor instituţii de drept, cum este cea referitoare la liberarea condiţionată.

Împotriva Sentinţei penale nr. 122/13.05.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova a formulat contestaţie contestatorul A., iar prin Decizia penală nr. 321 din 13 iunie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, contestaţia a fost respinsă ca nefondată, instanţa apreciind că hotărârea contestată este legală şi temeinică, cu obligarea contestatorului la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Astfel, verificând actele dosarului, Curtea a reţinut că nu se impune deducerea perioadelor invocate de contestator din pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 90 din 11 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Torino, recunoscută prin Sentinţa penală nr. 111 din 31 mai 2018 a Curţii de Apel Craiova, deoarece aşa cum rezultă din Ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. 144/2015 SIEP emisă de Parchetul General al Republicii din Torino la data de 30 martie 2015, au fost contopite pedepsele concurente de: 11 luni închisoare (Sentinţa nr. 189/1996 din 2.11.1996, definitivă la 17.12.1996 a Tribunalului din Rimini); 10 luni închisoare (Sentinţa nr. 597/1997 din 8.05.1997, definitivă la 29.05.1997 a Tribunalului din Torino); pedeapsa de 10 luni închisoare (Sentinţa nr. 4182/25.07.2005, definitivă la 24.06.2008 a Tribunalului din Torino) şi de 4 ani şi 7 luni închisoare (Sentinţa nr. 90/2013 din 11.01.2013, definitivă la 17.02.2015 pronunţată de Curtea de Apel din Torino).

Pe de altă parte, Curtea a mai constatat că, potrivit ordonanţei sus-menţionate, au fost deduse perioadele executate, stabilindu-se pedeapsa rămasă de executat de 6 ani, 3 luni şi 6 zile închisoare şi 2632,91 euro amendă penală şi măsura de siguranţă a expulzării pe o perioadă de 10 ani.

De asemenea, urmare solicitării Curţii de Apel Bucureşti faţă de constatarea împlinirii termenului de prescripţie a executării pedepsei prevăzut de legea penală română în privinţa condamnărilor la pedepsele de 11 luni închisoare, 10 luni închisoare şi 10 luni închisoare, fiind incidente dispoziţiile art. 151 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 302/2004, republicată, autorităţile judiciare italiene au comunicat că după ce au fost deduse pedepsele pronunţate din sentinţele prescrise, conform legislaţiei române, persoana condamnată A. mai are de executat o pedeapsă de 3 ani, 10 luni şi 6 zile închisoare.

Totodată, Curtea a mai constatat că, potrivit certificatului de stadiu de executare a pedepsei din 29 mai 2018 al Parchetului General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Torino, din pedeapsa de 4 ani şi 7 luni închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 90/2013 a Curţii de Apel Torino, persoana condamnată a executat pedeapsa de 8 luni şi 24 de zile, reprezentând perioadă de arest preventiv în închisoare - 21.10.2009 până la 7 martie 2010 - şi arest la domiciliu - 8 martie 2010 până la 13 iulie 2010, pedeapsa rămasă de executat fiind de 3 ani, 10 luni şi 6 zile închisoare, cu începere de la 11 iunie 2018, sfârşitul fiind anticipat la 19 aprilie 2022.

Mai mult, din certificatul de stadiu de executare a pedepsei sus-menţionat, în ceea ce priveşte pedeapsa totală de 6 ani, 3 luni şi 6 zile închisoare a rezultat că persoana condamnată A. a primit beneficii penitenciare pentru comportamentul avut în durata detenţiei pentru un total de 180 zile, a executat 22 de zile de închisoare în România în vederea predării către autorităţile judiciare italiene, data începerii executării pedepsei totale calculată prin hotărârea de contopire a pedepselor concurente a fost 3 august 2016, a executat pedepsele aplicate prin Sentinţele nr. 189/1996 şi nr. 597/1997, în baza arestului preventiv executat, iar pedeapsa aplicată prin Sentinţa nr. 4182 din 25.07.2005 a Tribunalului din Torino, definitivă la 24.06.2008, cuprinsă în Ordonanţa de executare a pedepselor nr. 144/2015 a SIEP are ca finalitate data de 10.06.2018.

Pentru toate aceste considerente şi întrucât aspectele sus-menţionate sunt confirmate şi în certificatul de stadiu de executare a pedepsei din 5 noiembrie 2018 al Parchetului General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Torino, Curtea a constatat că sunt nefondate criticile formulate de contestator prin apărătorul ales, autorităţile judiciare italiene reducând pedeapsa corespunzător cu zilele de arest preventiv, astfel cum a rezultat din Ordinul de eliberare din detenţie pentru redeterminarea pedepsei nr. SIEP nr. 144/2015 emis de Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel Torino la data de 8.08.2016.

De asemenea, Curtea a mai constatat ca fiind nefondat şi motivul invocat în ceea ce priveşte deducerea perioadei cuprinsă între 03.08.2016 şi 10.06.2018, deoarece prin Sentinţa penală nr. 122 din 13.05.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, persoanei condamnate i s-a dedus în mod corect perioada executată pe teritoriul statului de condamnare, de la 11.06.2018 când a început executarea pedepsei de 4 ani şi 7 luni închisoare, până la data de 06.08.2018, inclusiv.

În acest context, Curtea a reţinut că această perioadă, executată de către contestator pe teritoriul statului italian, interferează doar cu pedepsele cu închisoare la care a fost condamnat prin sentinţele care nu au fost recunoscute de către Curtea de Apel Craiova, fiind împlinit termenul de prescripţie a executării pedepsei, potrivit legislaţiei române, astfel încât solicitarea privind recunoaşterea celor trei sentinţe de condamnare s-a apreciat a fi neîntemeiată.

Pe de altă parte, Curtea a mai constatat că prin Sentinţa penală nr. 111/2018 a Curţii de Apel Craiova a fost recunoscută numai pedeapsa de 4 ani şi 7 luni închisoare, pronunţată prin Sentinţa nr. 90/2013 a Curţii de Apel Torino şi nu pedeapsa totală de 6 ani, 3 luni şi 6 zile închisoare, astfel cum se solicitase iniţial de către autorităţile judiciare italiene, pedeapsă a cărei executare a început pe teritoriul statului italian la 11 iunie 2018 şi a cărei executare este continuată de contestator într-un Penitenciar din România începând cu data de 7 august 2018.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., curtea a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul A. deoarece această perioadă nu face parte din prezentul mandat de executare a pedepsei, iar din certificatul emis de autorităţile italiene nu rezultă alte perioade care ar putea fi deduse sau scăzute din pedeapsa totală.

Împotriva Sentinţei penale nr. 304 din data de 12 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, contestatorul A. a formulat contestaţie, solicitând admiterea contestaţiei la executare în temeiul art. 141 alin. (16) din Legea 302/2004, desfiinţarea sentinţei atacate, şi să se dispună deducerea din durata pedepsei de 4 ani şi 7 luni, pe care o execută în România, potrivit Mandatului de executare nr. 125/2018, dispus prin Sentinţa penală nr. 111/2018 a Curţii de Apel Craiova prin care s-a recunoscut Sentinţa penală nr. 90/2013 pronunţată de Curtea de Apel Torino, a perioadei 09.11.2009 - 21.11.2009, de arest preventiv în România până la predarea către autorităţile italiene.

De asemenea, a solicitat, în temeiul art. 140 alin. (2) din Legea 302/2004 recunoaşterea pedeapsei de 11 luni închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 189/1996 pronunţată la data de 02.11.1996 de Tribunalul din Rimini - Biroul Judecătorului pentru Cercetări preliminare, definitivă la data de 17.12.1996; a pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa numărul 597/1997 pronunţată la data de 08.05.1997 de Tribunalul din Torino - Biroul Judecătorului pentru Cercetări Preliminare, definitivă la data de 29.05.1997 şi a pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 4182/05 pronunţată la data de 25.07.2005 de Tribunalul din Torino, secţia a III-a penală, definitivă la data de 24.06.2008, recunoscute ca prescrise prin Sentinţa penală nr. 111/2018 din 31.05.2018 a Curţii de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019, în vederea deducerii perioadelor executate pe teritoriul statului italian. Aceste pedepse fac parte dintr-o măsură de unificare a pedepselor concurente, emisă de Tribunalul Ordinar Torino la data de 30.03.2015.

În argumentarea acestei solicitări, condamnatul a invocat ca element de noutate, intervenit ulterior pronunţării Sentinţei penale nr. 111/2018 din 31.05.2018 a Curţii de Apel Craiova, respectiv ordonanţa din 13.07.2018 pronunţată de Curtea de Apel Torino, secţia a IV-a penală, prin care i s-a revocat beneficiul suspendării privind sentinţele din 25.07.2005, 13.03.1997 şi 08.05.1997, iar potrivit art. 162 alin. (2) C. pen., în cazul revocării suspendării executării pedepsei, termenul de prescripţie al executării pedepsei începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de revocare. În aceste condiţii, a considerat că un nou termen de prescripţie începe să curgă începând cu data de 13.07.2018.

Astfel, condamnatul, prin apărător, a concluzionat prin motivele de contestaţie depuse la data de 27.11.2019 că, în temeiul art. 162 alin. (1) lit. b), art. 163 alin. (2) şi art. 164 alin. (1) şi (2) C. pen., întrucât a săvârşit o nouă infracţiune la data de 06.06.2007, cu privire la care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 90/2013 a Curţii de Apel Torino, definitivă la data de 17.02.2013, infracţiunea a întrerupt cursul prescripţiei executării pedepselor din 2005 şi a celorlalte pedepse a căror executare era suspendată cu diverse titluri, iar pe de altă parte a invocat revocarea beneficiului suspendării executării pedepselor prin ordonanţa din 13.07.2018 pronunţată de Curtea de Apel Torino, secţia a IV-a penală, ulterioară Sentinţei nr. 111 din 31.05.2018 a Curţii de Apel Craiova.

Concluzionând, prin motivele formulate în scris de condamnatul A., prin apărător s-au solicitat următoarele:

- recunoaşterea sentinţelor astfel cum au fost reţinute de către Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel Torino în Certificatul execuţional nr. 144/2015 SIEP;

- contopirea acestor pedepse conform art. 34 C. pen. anterior;

- deducerea tuturor perioadelor executate pe teritoriul statului italian raportat la sentinţele menţionate, precum şi a perioadelor de arest preventiv în vederea executării, respectiv perioada 09.10.2009 - 21.10.2009 şi 12.07.2016 - 03.08.2016.

Examinând contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 304 din data de 12 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în raport de motivele invocate şi de dispoziţiile legale aplicabile, constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele următoare:

Prin Sentinţa penală nr. 111 din 31.05.2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 26.06.2018, în temeiul dispoziţiilor art. 154 alin. (4) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel Craiova a admis, în parte, cererea formulată de autorităţile judiciare din Italia şi a recunoscut pedeapsa de 4 ani şi 7 luni închisoare, pronunţată prin Sentinţa nr. 90/2013 din data de 11.01.2013 de Curtea de Apel Torino, secţia a IV-a.

Conform aceleiaşi sentinţe, în ceea ce priveşte pedepsele de 11 luni închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 189/1996 pronunţată la data de 02.11.1996 de Tribunalul din Rimini - Biroul Judecătorului pentru Cercetări preliminare, 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa numărul 597/1997 pronunţată la data de 08.05.1997 de Tribunalul din Torino - Biroul Judecătorului pentru Cercetări Preliminare şi 10 luni închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 4182/05 pronunţată la data de 25.07.2005 de Tribunalul din Torino, secţia a III-a penală, s-a constatat că s-a împlinit termenul de prescripţie a executării pedepselor.

Din pedeapsa de 4 ani şi 7 luni închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 90/2013 din data de 11.01.2013, definitivă la data de 17.02.2015, pronunţată de Curtea de Apel din Torino, condamnatul a executat 8 luni şi 24 de zile, reprezentând perioade de arest preventiv în închisoare (de la 21.10.2009 până la 07.03.2010) şi arest la domiciliu (de la 08.03.2010 până la 13.07.2010), pedeapsa rămasă de executat fiind de 3 ani, 10 luni şi 6 zile închisoare.

Ca atare, prin Sentinţa penală nr. 111 din 31.05.2018 a Curţii de Apel Craiova s-a dedus din pedeapsa de 4 ani şi 7 luni închisoare perioada executată de la 21.10.2009 la 13.07.2010, reprezentând perioadele de arest preventiv şi arest la domiciliu pe teritoriul statului italian.

Ulterior, prin Sentinţa penală nr. 122/13.05.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., a fost admisă contestaţia la executare formulată de petentul A. şi s-a dedus, din pedeapsa de 4 ani şi 7 luni închisoare, perioada de la 11.06.2018 la 06.08.2018, inclusiv, executată pe teritoriul statului de condamnare înainte de a fi transferat în România pentru continuarea executării pedepsei (07.08.2018).

Critica contestatorului prin care a susţinut că nu s-a dedus, în mod legal, perioada de timp executată din pedeapsa de 4 ani şi 7 luni închisoare pe care a continuat să o execute în România, urmare transferării sale într-un penitenciar din ţară, este neîntemeiată.

Referitor la perioada care a fost dedusă din pedeapsa aplicată de autorităţile judiciare străine, instanţele române au avut în vedere certificatul de stadiu al executării pedepsei din 29 mai 2018 al Parchetului General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Torino, prin care s-a transmis că persoana condamnată A. a executat o perioadă de 8 luni şi 24 de zile din pedeapsa de 4 ani şi 7 luni închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 90/2013 din data de 11.01.2013, definitivă la data de 17.02.2015, pronunţată de Curtea de Apel din Torino, reprezentând perioade de arest preventiv în închisoare (21.10.2009 până la 07.03.2010) şi arest la domiciliu (08.03.2010 până la 13.07.2010), pedeapsa rămasă de executat fiind de 3 ani, 10 luni şi 6 zile închisoare, care urma a începe la 11.06.2018, finalul executării fiind anticipat la 19.04.2022.

Aceste date au fost confirmate prin certificatul de stadiu de executare a pedepsei din 5 noiembrie 2018 al Parchetului General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Torino, iar, în prezenta cauză, condamnatul A. nu a prezentat date noi care să dovedească temeinicia contestaţiei promovate.

Înalta Curte nu poate primi cererea contestatorului privind recunoaşterea Sentinţei nr. 189/1996 pronunţate la data de 02.11.1996 de Tribunalul din Rimini - Biroul Judecătorului pentru Cercetări preliminare, definitivă la data de 17.12.1996, a Sentinţei nr. 597/1997 pronunţate la data de 08.05.1997 de Tribunalul din Torino - Biroul Judecătorului pentru Cercetări Preliminare, definitivă la data de 29.05.1997 şi a Sentinţei nr. 4182/05 pronunţate la data de 25.07.2005 de Tribunalul din Torino, secţia a III-a penală, definitivă la data de 24.06.2008, şi contopirea pedepselor aplicate prin aceste sentinţe, în vederea deducerii perioadelor executate din aceste pedepse, pe teritoriul statului italian.

Aceasta deoarece pe calea prezentei contestaţii la executare nu se poate modifica Sentinţa penală nr. 111/31.05.2018 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin neapelare la data de 26.06.2018, prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat că nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (numerotare anterioară a articolelor) pentru recunoaşterea hotărârilor străine, constatându-se împlinit termenul de prescripţie a executării pedepselor de 11 luni închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 189/1996 pronunţată la data de 02.11.1996 de Tribunalul din Rimini - Biroul Judecătorului pentru Cercetări preliminare, definitivă la data de 17.12.1996; 10 luni închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 597/1997 pronunţată la data de 08.05.1997 de Tribunalul din Torino - Biroul Judecătorului pentru Cercetări Preliminare, definitivă la data de 29.05.1997; 10 luni închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 4182/05 pronunţată la data de 25.07.2005 de Tribunalul din Torino, secţia a III-a penală, definitivă la data de 24.06.2008.

Totodată, se constată că, pe calea contestaţiei la executare promovate anterior şi soluţionată prin Sentinţa penală nr. 122/13.05.2019 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 321/13.06.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a constatat, în baza Certificatului de stadiu al executării nr. SIEP 144/2015 emis la 05.11.2018 de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Torino, că i-au fost acordate condamnatului A. beneficiul de 180 zile câştigate în vederea liberării condiţionate cu privire la perioada executată în regim de detenţie pe teritoriul Italiei.

Acest beneficiu poate fi valorificat în condiţiile în care contestatorul condamnat mai avea de executat la momentul transferului în vederea continuării executării într-un penitenciar din România, 3 ani 10 luni şi 6 zile din pedeapsa de 4 ani şi 7 luni închisoare, iar transferul s-a efectuat la data de 07.08.2018.

Înalta Curte constată că instanţa a recunoscut condamnatului beneficiul celor 180 zile câştigate cu titlu de eliberare înainte de termen, reţinând că acest beneficiu a vizat pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 90/2013 pronunţată la data de 11.01.2013 de Curtea de Apel din Torino, secţia a IV-a.

Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea contestată este legală şi temeinică, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 304 din data de 12 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 313 RON pentru contestatorul condamnat, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 304 din data de 12 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 313 RON pentru contestatorul condamnat, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2020.

GGC - NN