Inadmissibility of appeal against final decision in criminal extraordinary annulment proceedings

Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2020

Asupra apelului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1218/A din 27 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibil, apelul declarat de către apelantul A. împotriva sentinţei penale nr. 78 din 17.04.2019 a Judecătoriei Olteniţa, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Prin sentinţa penală nr. 78 din 17 aprilie 2019 pronunţată de Judecătoria Olteniţa, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de petentul A. împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 22.10.2018, pronunţată de Judecătoria Olteniţa în dosarul nr. x/2018.

Prin încheierea din data de 22.10.2018, judecătorul de cameră preliminară a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul A. împotriva soluţiei de clasare dispuse prin ordonanţa nr. 1918/P/2016 din 20.06.2018 de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Olteniţa şi a ordonanţei nr. 57/II/2/2018 din data de 12.07.2018 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi.

Împotriva deciziei penale nr. 1218/A din 27 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, petentul A. a declarat apel.

La termenul de judecată din 16 ianuarie 2020, reprezentantul Ministerului Public a invocat inadmisibilitatea căii de atac declarată de petent.

Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că apelul declarat este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Aşadar, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Conform art. 550 alin. (1) coroborat cu art. 551 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., hotărârile pentru care nu este prevăzută calea de atac a contestaţiei sau a apelului rămân definitive la data pronunţării lor şi devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior.

Totodată, legiuitorul a prevăzut că "sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel" - art. 408 C. proc. pen., precum şi că "sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" - art. 432 alin. (4) C. proc. pen.

Raportat la aceste dispoziţii legale, rezultă că se poate exercita calea de atac a apelului numai împotriva unei sentinţe. În plus, se impune precizarea că dispoziţiile art. 408 C. proc. pen. se referă la sentinţele nedefinitive, pronunţate în procedura principală, iar nu în procedura specifică unei căi extraordinare de atac.

În speţă, se constată că, apelul declarat de petentul A. nu vizează o sentinţă nedefinitivă, ci o hotărâre pronunţată, la rândul său, în calea de atac a apelului, respectiv decizia penală nr. 1218/A din 27 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, cale de atac inadmisibilă de asemenea, întrucât a fost exercitată împotriva unei sentinţe prin care s-a soluţionat, în etapa admisibilităţii în principiu, o contestaţie în anulare formulată de petent.

Ca atare, se constată că decizia atacată reprezintă o hotărâre judecătorească definitivă, împotriva acesteia neputând fi exercitată vreo cale de atac, situaţie în care se reţine că, declarând apel împotriva unei hotărâri definitive, petentul A. a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac ce nu este prevăzută de lege şi, în consecinţă, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi poate duce la încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice, iar, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

În acest context, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A., împotriva deciziei penale nr. 1218/A din 27 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A., împotriva deciziei penale nr. 1218/A din 27 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2018.

Obligă apelantul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 ianuarie 2020.