Appeal annulled for lack of valid cassation grounds; challenge to federation's leadership and state funding rejected.

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Decizia nr. 415 A din 4 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii nr. 18 din 11 iulie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. a declarat recurs.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurenta-reclamantă a prezentat în mod detaliat situaţia de fapt existentă în cauza dedusă judecăţii, arătând că B. nu mai are organe de conducere încă din 28 octombrie 2014, când Curtea Supremă a pronunţat o decizie irevocabilă prin care a desfiinţat toată conducerea respectivei federaţii, caz în care nu se mai poate organiza o altă Adunare Generală de Alegeri, întrucât aceasta se planifică, se convoacă şi se organizează de Biroul Federal - organ de conducere desfiinţat de Curtea Supremă.

A precizat că instanţa de apel, în loc să sancţioneze o gravă ilegalitate, "a dat sfaturi" pârâtei despre modalitatea în care trebuia să se constituie Adunarea Generală sau Consiliul Director, instanţele ignorând împrejurarea că timp de 9 ani B. nu a organizat nicio Adunare Generală în condiţii legale, toate Adunările fiind anulate de instanţele de judecată. Procedând astfel, instanţele nu au luat în considerare întreg materialul probator aflat la dosarul cauzei.

Recurenta-reclamantă menţionează că la dosar există proba clară şi indubitabilă, respectiv extrasul din Registrul Naţional al Federaţiilor, din care reiese că B. are doar 10 cluburi afiliate, celelalte fiind aflate sub incidenţa ilegalităţii, conform art. 5 din Regulamentul Registrului Naţional al Federaţiilor. Cu toate acestea, pârâta a obţinut finanţări bugetare de la Ministerul Sportului, cu încălcarea criteriului celor "minim 15 cluburi afiliate", stabilit de lege pentru aprobarea finanţărilor.

În finalul memoriului de recurs, recurenta-reclamantă a mai arătat că "totul este dovedit", considerent pentru care decizia recurată trebuie casată.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 16 septembrie 2019, dispunându-se comunicarea acestuia.

Raportul a fost comunicat părţilor la 20 septembrie 2019.

Recurenta-reclamantă a depus punct de vedere la raport, în cuprinsul căruia prezintă aprecieri personale cu privire la justiţie şi la modul în care instanţele au înţeles să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.

La 30 ianuarie 2020 s-a luat act de suplimentul la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în cuprinsul căruia s-a reţinut faptul că aspectele evidenţiate de recurenta-reclamantă nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Suplimentul la raport a fost comunicat la 7 - 10 februarie 2020.

Părţile nu au depus puncte de vedere la suplimentul la raport.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen la 26 martie 2020, în complet de filtru, fără citarea părţilor, în vederea soluţionării căii de atac.

Analizând recursul în raport de excepţia nulităţii, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidenţiate de către recurenta-reclamantă, astfel cum au fost formulate şi dezvoltate, nu conţin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Prin aspectele evidenţiate în cuprinsul memoriului de recurs, recurenta-reclamantă prezintă pe larg situaţia de fapt şi aduce critici modului în care tribunalul şi curtea de apel au administrat şi apreciat probatoriul, susţinând că pârâta ar fi comis ilegalităţi, ce ar fi fost ignorate de instanţele de judecată.

Criticile referitoare la modalitatea în care instanţele de fond au înţeles să interpreteze probatoriul nu pot constitui motive de nelegalitate ce pot fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului, ci critici de netemeinicie ce nu pot fi cenzurate de către instanţa de control judiciar, modalitatea de administrare şi interpretare a probatoriilor reprezentând o chestiune de fapt, ce este analizată în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei.

Astfel de critici nu corespund exigenţelor căii de atac a recursului în actuala sa reglementare, ce a fost concepută ca un mijloc procesual menit să asigure un control de legalitate asupra hotărârilor instanţei de apel, exclusiv pentru motivele limitativ enumerate la pct. 1 - 8 al art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, cu indicarea textului de lege încălcat.

În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii.

Prin nemotivarea căii de atac în cauză intervine sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv nulitatea recursului, ce poate fi constatată în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

În consecinţă, reţinând că în speţă nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 415 A din 4 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 martie 2020.

GGC - NN