Judicial partition of real property: inadmissibility of second recourse against final appellate decision

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul şi valoarea cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj la data de 29.12.2015, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B., C., partajarea imobilului situat în jud. Timiş, înscris în CF x, nr. top. x, în care s-a absorbit imobilul înscris în CF x, situat în Lugoj, în doua fracţiuni de 1/2 din cota de 1/1, prin atribuirea în proprietate în cotă de 1/2, în favoarea pârâtului B., constatându-se totodată şi calitatea de coproprietar, respectiv prin atribuirea în proprietate în cotă de 1/2 în favoarea pârâtei C., constatându-se totodată şi calitatea de coproprietar; dispunerea variantei cea mai favorabile de partajare a imobilului, după ce în prealabil reclamanta va preciza spre ce variantă de partajare în natură se va îndrepta; intabularea cotelor de proprietate, respectiv a cotei de 1/2 în favoarea pârâtului B. şi a cotei de 1/2 în favoarea pârâtei C., cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru şi onorariu expert.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 669, art. 676, art. 678, art. 679 din C. civ., art. 626, art. 627, art. 629, art. 663, art. 665, art. 679 şi art. 817 din C. proc. civ.

Valoarea bunului a cărui partajarea s-a solicitat a fost stabilită la suma de 242.323 RON, conform expertizei tehnice efectuată în cauză.

2. Sentinţa Judecătoriei Lugoj

Prin Sentinţa nr. 2692/06.10.2017, Judecătoria Lugoj a admis, în parte, acţiunea; a dispus sistarea stării de proprietate comună în devălmăşie a pârâţilor asupra bunului comun menţionat în acţiune, compus din teren în suprafaţă de 159 mp şi casă, în valoare totală de 242.323 RON, conform expertizei tehnice efectuate în cauză de expertul tehnic judiciar ing. D.; a atribuit, în natură, pârâtului B. imobilul; a obligat pârâtul B. la plata, către pârâta C., a sumei în cuantum de 121.161,5 RON cu titlu de sultă reprezentând 1/2 din valoarea bunului imobil în litigiu, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii; a dispus intabularea dreptului de proprietate al pârâtului B., cu privire la acest imobil; a obligat pârâtul B. la plata, către reclamantă, a sumei în cuantum de 4.525 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; a obligat pârâta C. la plata, către reclamantă, a sumei în cuantum de 4.525 RON cu titlu de cheltuieli de judecată; a respins, în rest, acţiunea civilă, ca neîntemeiată; a respins cererea pârâtului B., de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată; a respins cererea pârâtei C. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

3. Decizia pronunţată de Tribunalul Timiş

Prin Decizia nr. 433/A/02.04.2019, Tribunalul Timiş, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta C. împotriva sentinţei; a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta E.

4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara

Prin Decizia nr. 704/04.12.2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta C. împotriva Deciziei nr. 433/A/02.04.2019 a Tribunalului Timiş.

5. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva deciziei Curţii de Apel Timişoara a declarat recurs, neîncadrat în drept, pârâta C., arătând, în esenţă, că prin decizia recurată instanţa nu a analizat situaţia de fapt în ce priveşte imobilul în litigiu, nu a luat în considerare probele administrate în cauză şi a stabilit o taxă judiciară de timbru nelegală, ce se impune a fi anulată.

A mai arătat recurenta că în mod nelegal a fost deposedată de imobilul în litigiu, pe baza unor susţineri neadevărate şi nedovedite, iar pricina este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât valoarea acesteia depăşeşte suma de 200.000 RON.

În susţinerea recursului, pârâta a făcut ample referiri la litigiile care au existat cu privire la bunul obiect al acţiunii de partaj.

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin rezoluţia din 20.01.2020, s-a fixat termen de judecată în cameră de consiliu, fără citare părţi, pentru soluţionare, la data de 25.03.2020.

La data de 06.02.2020, a fost înregistrat memoriul recurentei intitulat "recurs la completul de 5 judecători", prin care aceasta a reiterat aspectele învederate prin memoriul de recurs iniţial.

La data de 11.02.2020, a fost înregistrat punctul de vedere al recurentei la raportul de admisibilitate,prin care a solicitat admiterea recursului.

La data de 03.03.2020, recurenta a depus din nou memoriul intitulat "recurs la completul de 5 judecători", conţinând aceleaşi apărări şi fiind însoţit de aceleaşi înscrisuri depuse şi la data de 06.02.2020.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, republicată, prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii." Alin. 2 prevede că "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării."

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 94 lit. j) C. proc. civ., sunt de competenţa judecătoriei "cererile de împărţeală judiciară, indiferent de valoare".

Prezenta cauză are ca obiect partaj judiciar şi a fost soluţionată în fond de către Judecătoria Lugoj, în apel de către Tribunalul Timiş, iar prin Decizia nr. 704/04.12.2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta C. împotriva Deciziei nr. 433/A/02.04.2019 a Tribunalului Timiş.

Decizia prin care se soluţionează calea de atac a recursului este definitivă, potrivit textelor legale anterior menţionate şi nu mai poate fi atacată din nou cu aceeaşi cale de atac.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta C. împotriva Deciziei nr. 704 din 4 decembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta C., împotriva Deciziei nr. 704 din 4 decembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.A. Lugoj, cu sediul în Judeţ Timiş, intimata-pârâtă Întreprinderea Individuală B., cu sediul în Judeţ Timiş, intimatul-pârât B., intimata-intervenientă E.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 25 martie 2020.

GGC - NN