Conflict of jurisdiction for succession division: exclusive competence of the last domicile court under Civil Procedure Code Article 118(1) and determination of domicile via death certificate

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 11.12.2018 sub nr. x/2019, reclamanţii A., B., C., D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul E., dezbaterea succesiunii privind pe defunctul F., decedat la data de 04.09.2018, stabilirea masei succesorale, moştenitorii acceptanţi şi cotele succesorale precum şi ieşirea din indiviziune asupra apartamentului situat în Galaţi, judeţul Galaţi, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 953, 954, 963, 970 şi urm. C. civ., art. 669 şi urm. C. civ.

Prin Sentinţa nr. 2243/08.10.2019, Judecătoria Bârlad a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Podu Turcului.

Instanţa de judecată a reţinut că, potrivit certificatului de deces seria x nr. x, emis de Primăria Podu Turcului, F., domiciliat în judeţul Vaslui, a decedat la data de 04.09.2018 în localitatea Podu Turcului, judeţul Bacău, iar conform Încheierii nr. 17/08.10.2018, emisă de BNP G., nu s-a deschis procedura succesorală, nu s-au găsit testamente şi acte de declaraţii privind opţiunea succesorală.

Conform relaţiilor comunicate de Serviciul Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor, F. a figurat de la data de 17.12.2004 şi până la deces (04.09.2018) cu domiciliul în judeţul Vaslui, iar în acest timp, în perioada 05.11.2015 - 02.11.2014, a avut reşedinţa în judeţul Bacău. Din relaţiile comunicate de Poliţia Podu Turcului, judeţul Bacău, F. a locuit efectiv înainte de deces o perioadă de aproximativ 5 ani pe raza judeţul Bacău împreună cu numita H., în imobilul acesteia.

Imobilul construcţie care face obiectul partajului succesoral se află situat în municipiul Galaţi, judeţul Galaţi, iar decesul a survenit la locuinţa în care a convieţuit cu H., înainte de deces, respectiv în localitatea Plopu, comuna Podu Turcului, judeţul Bacău, potrivit copiei certificatului de deces depusă la dosarul cauzei.

Rezultă că ultimul domiciliu al defunctului (locul în care acesta avea locuinţa sa permanentă) a fost comuna Podu Turcului.

Cum noul C. proc. civ. stabileşte noţiunea de domiciliu acolo unde efectiv locuieşte persoana, împrejurarea că în buletinul de identitate defunctul avea trecut domiciliul judeţul Vaslui nu are relevanţă sub aspectul determinării locului deschiderii succesiunii, respectiv a ultimului domiciliu al defunctului.

De altfel, în art. 73 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale se arată că "dovada decesului şi a ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces", şi nu cu buletinul de identitate. Mai mult, în cauză părţile nu au făcut dovada că un notar public din Bârlad a dezbătut succesiunea defunctului sau ar fi deschis vreun dosar în care să se fi stabilit care este ultimul domiciliu în care F. a locuit efectiv.

Pe de altă parte, art. 954 alin. (2) C. civ. stabileşte că moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă.

Prin Sentinţa nr. 65/25.02.2020, Judecătoria Podu Turcului a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Bârlad, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul pentru soluţionare către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Instanţa a reţinut că, împrejurarea că decesul defunctului a survenit pe raza comunei Podu Turcului, unde a şi fost înregistrat, prin emiterea certificatului de deces, şi că a locuit mai mulţi ani în judeţul Bacău, nu este de natură a atrage competenţa instanţei de la locuinţa de reşedinţă pe care a avut-o cu 10 luni înainte de a interveni decesul.

Actuala reglementare instituie competenţa instanţei de la locul imobilului pentru cererile de împărţeală judiciară a unui imobil, cu excepţia cazurilor când indiviziunea rezultă din succesiune. Prin urmare, în materie succesorală, până la ieşirea din indiviziune, competenţa aparţine în mod exclusiv instanţei de la ultimul domiciliu al defunctului, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 118 C. proc. civ.

Aşa cum a reţinut şi Judecătoria Bârlad, potrivit dispoziţiilor art. 954 alin. (2) C. civ., moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului, iar dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă dar, contrar susţinerilor acestei instanţe, Certificatul de deces seria x nr. x/06.09.2018, eliberat defunctului a cărui moştenire se dezbate în cauza pendinte, face dovada că acesta a avut ultimul domiciliu în judeţul Vaslui, conform menţiunilor de la rubrica "domiciliu", care nu trebuie confundat cu locul decesului.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ. "În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar."

Textul legal menţionat precizează în mod clar aplicarea sa în timp, respectiv, faptul că în materie de moştenire este competentă instanţa de la ultimul domiciliu al defunctului "până la ieşirea din indiviziune", adică atâta vreme cât între moştenitori subzistă starea de indiviziune.

Prin urmare, după lichidarea moştenirii, adică după desăvârşirea împărţelii între moştenitori, nu mai subzistă motivele care să justifice o competenţă teritorială exclusivă, pentru că după acest moment nu se mai poate vorbi despre "cereri în materie de moştenire".

Cum în cauză obiectul acţiunii introductive de instanţă îl constituie tocmai solicitarea de sistare a stării de indiviziune în raport de defunctul F., decedat la data de 04.09.2018, cu ultimul domiciliu în judeţul Vaslui, rezultă că instanţa competentă a soluţiona pricina potrivit dispoziţiilor art. 118 alin. (1) C. proc. civ. este cea în circumscripţia căreia se regăseşte ultimul domiciliu al acestuia, respectiv Judecătoria Bârlad.

Împrejurarea că anterior decesului, defunctul a locuit o perioadă de timp în localitatea Plopu, comuna Podu Turcului, judeţul Bacău, nu are nicio relevanţă asupra stabilirii instanţei competente (în analiza căreia interesează locul de domiciliu, iar nu locul decesului), câtă vreme ceea ce este relevant în determinarea competenţei este ultimul domiciliul al defunctului, care se stabileşte conform art. 954 alin. (2) C. civ.

Potrivit dispoziţiei legale menţionate, moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului, iar dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă.

Or, potrivit Certificatului de deces seria x nr. x/06.09.2018, eliberat pe numele defunctului a cărui moştenire se dezbate în speţă, rezultă că acesta a avut ultimul domiciliu în judeţul Vaslui, conform menţiunilor de la rubrica "domiciliu", care nu trebuie confundat cu locul decesului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 martie 2020.

GGC - NN