Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 715/2020 AI generated

Interlocutory rejection of peremption plea declared non-appealable; defendant's appeal struck as inadmissible

Case Number Decizia nr. 715/2020
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible
Court Costs Borne by appellant

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by the defendant C. against the appellate court's interlocutory order of 22 January 2019 (which had rejected a plea of peremption and set a hearing date), thereby upholding that order and obliging C. to pay 1,500 RON in costs to the respondent A. The underlying dispute involved a challenge by the Bucharest Prefect to an administrative restitution order issued in 2001 under Law No. 10/2001, with multiple procedural cycles concerning jurisdiction and peremption. The Court held that, under Article 282(2) of the old Civil Procedure Code, an interlocutory order rejecting a peremption plea is preparatory and cannot be appealed separately, but only together with the final judgment on the merits, as it has no autonomous existence.

Legislator headnote

AI generated

art. 156 C. proc. civ, art. 243 alin. (1) C. proc. civ, Art. 282 alin. (2) C. proc. civ, art. 274 C. proc. civ; Interlocutory rejection of peremption plea declared non-appealable; defendant's appeal struck as inadmissible: against the appellate court's interlocutory order of 22 January 2019 (which had rejected a plea of peremption and set a hearing date), thereby upholding that order and obliging C. to pay 1,500 RON in costs to the respondent A. The underlying dispute involved a challenge by the Bucharest Prefect to an administrative restitution order issued in 2001 under Law No. 10/2001, with multiple procedural cycles concerning jurisdiction and peremption. The Court held that, under Article 282(2) of the old Civil Procedure Code, an interlocutory order rejecting a peremption plea is preparatory and cannot be appealed separately, but only together with the final judgment on the merits, as it has no autonomous existence.

Keywords

AI generated
pleas in law appealability of interlocutory decision procedural orders Civil Procedure Code non-administrative dispute extraordinary plea of nullity

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
Art. 282 alin. (2) C. proc. civ.

Basis for declaring the appeal inadmissible because the challenged order was an interlocutory decision not subject to appeal except with the merits.

Art. 274 C. proc. civ.

Basis for ordering the appellant to pay litigation costs.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2004 la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a de conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ, la data de 4 mai 2004, reclamantul Prefectul Municipiului Bucureşti a solicitat anularea Dispoziţiei nr. 1 din 20 iunie 2001 emisa de pârâtul Primarul General al Municipiul Bucureşti, în baza Legii nr. 10/2001.

Primul ciclu procesual

Prin Sentinţa civilă nr. 1441 din 1 aprilie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a, s-a respins acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul Prefectul Municipiului Bucureşti a declarat recurs, iar prin Decizia civilă nr. 845 din 1 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti s-a dispus admiterea recursului şi casarea cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţa.

Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a sub nr. x/2006 iar prin Încheierea de şedinţa din 12 februarie 2007, secţia de conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenta funcţională şi a trimis cauza spre soluţionare secţiei civile a Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. x/2007, iar prin Încheierea de şedinţa din 25 septembrie 2007 s-a admis excepţia de necompetenţă funcţională şi s-a trimis cauza spre judecare secţiei a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2008.

Prin Sentinţa civilă nr. 1258 din 16 aprilie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a art. 156 C. proc. civ. ca inadmisibilă; s-a admis excepţia tardivităţii acţiunii; s-a respins acţiunea formulată de reclamantul Prefectul Municipiului Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar, ca tardivă; s-au respins cererile de intervenţie accesorii reclamantului formulate de intervenienţii A., B. şi C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi L., ca neîntemeiate şi s-a admis cererea de intervenţie în interesul pârâtei PMB formulata de C..

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul Prefectul Municipiului Bucureşti şi intervenienţii I., G., F.,A. şi B. au formulat recurs.

Prin Decizia civilă nr. 382 din 11 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale ca inadmisibilă şi a admis recursurile declarate de reclamantul Prefectul Municipiului Bucureşti, intervenienţii A., B., F., G., I. împotriva Sentinţei civile nr. 1258 din 16 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2008, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti - prin Primar şi cu intervenienţii C., D., E., H., J., K., L. şi a casat sentinţa recurată cu trimiterea cauzei spre soluţionare Tribunalului Bucureşti.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de sub nr. x/2010 la data de 22 martie 2010.

Prin Sentinţa civilă nr. 1567 din 26 noiembrie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, ca neîntemeiată, a respins cererea, ca neîntemeiată, a admis cererea de intervenţie în interesul Municipiului Bucureşti, prin Primar General, formulată de beneficiarul dispoziţiei, C., a respins cererile de intervenţie accesorii formulate de intervenienţii A., E., D., F., G., H., I., J., K., L. în interesul reclamantului ca neîntemeiate.

A obligat reclamantul la plata către intervenienta C. a sumei de 500 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul Prefectul Municipiului Bucureşti şi intervenienţi C. şi A. au declarat recurs.

Încheierea pronunţată de curtea de apel

Prin Încheierea din 22 ianuarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins excepţia perimării recursului declarat de recurentul reclamant Prefectul Municipiului Bucureşti şi a celor declarate de recurenţii-intervenienţi C. şi A. împotriva Sentinţei civile nr. 1567/26 noiembrie 2010 şi a încheierii de şedinţă din data de 5 noiembrie 2010, pronunţate în dosarul nr. x/2010 de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.

A fixat termen de judecată la data de 18 februarie 2019, ora 9:00, C1R, Sala P. 131 - M., pentru când se vor cita părţile în vederea discutării cererilor de repunere a cauzei pe rol formulate de recurenţii Prefectul Municipiului Bucureşti şi A..

În motivare, s-a arătat că, în cauză, nu este îndeplinită cerinţa referitoare la imputabilitatea rămânerii pricinii în nelucrare ce exprimă caracterul de sancţiune procedurală a perimării.

Astfel, curtea a constatat că recurentul intervenient A. a efectuat demersuri la Direcţia Evidenţa Persoanelor din cadrul Consiliului General al Municipiului Bucureşti, din răspunsul primit a rezultat că nu sunt deţinute informaţii cu privire la domiciliul din străinătate al intimatei interveniente H..

De asemenea, recurentul reclamant Prefectul Municipiului Bucureşti a specificat faptul că nu deţine informaţii cu privire la datele de identificare ale intimatei interveniente H., respectiv cod numeric personal sau ultim domiciliu în România, precum şi că fratele acesteia, F., nu a răspuns solicitărilor recurentului reclamant în sensul oferirii de informaţii necesare identificării moştenitorilor defunctei.

Recursul

Împotriva acestei încheieri, la data de 2 martie 2019, petenta C. a formulat recurs, care face obiectul prezentului dosar.

Prin motivele de recurs, petenta a reluat prezentarea situaţie de fapt. A arătat că se impunea constatarea perimării cauzei, faţă de temeiul de drept al suspendării, respectiv art. 243 alin. (1) C. proc. civ.

A subliniat că parte din intimaţii din prezenta cauză, foşti chiriaşi în imobil, deţineau şi o altă locuinţă, la momentul la care s-au adresat Prefectului Municipiului Bucureşti.

Prin întâmpinarea depusă de intimatul A., s-a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimatul A. prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:

Art. 282 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii.".

Faţă de textele de lege mai sus indicate, Înalta Curte reţine că încheierea de şedinţă, prin care a fost respinsă excepţia perimării, fixându-se termen pentru continuarea judecăţii, este o hotărâre cu caracter intermediar/premergător, având menirea de a pregăti soluţionarea fondului cauzei.

Aşadar, această hotărâre nu este supusă căii de atac a recursului decât odată cu sentinţa sau decizia prin care se soluţionează fondul cauzei.

De altfel, faţă de caracterul ei intermediar, încheierea instanţei de apel de respingere a excepţiei perimării, nu are o existenţă autonomă, ci face parte din succesiunea de hotărâri ce survin în cursul rezolvării pricinii, astfel că atât timp cât nu a fost epuizată examinarea căii extraordinare de atac a recursului, prin pronunţarea hotărârii definitive asupra fondului pricinii, o atare cale de atac nu se poate exercita împotriva acestei încheieri.

Faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, se constată că încheierea recurată nu este supusă căii de atac recursului.

Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., precum şi dovada cheltuielilor de judecată efectuate de intimata A., urmează să o oblige pe recurenta C. la plata sumei de 1.500 RON, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de pârâtă C. împotriva Încheierii de şedinţă din data de 22 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2010.

Obligă pe C. la plata sumei de 1.500 RON, cheltuieli de judecată către intimata A..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 martie 2020.

GGC - CL