Moral damages for de facto cohabitant and children under Articles 1390 and 1391 Civil Code: duty to analyze substantive standing despite lack of formal marriage or registered filiation

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la 26 februarie 2018, A., B., C., D., E., F., prin reprezentant legal A., G., prin reprezentant legal H., H., I., H., J., K., L., M. şi N. au solicitat, în contradictoriu cu Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, obligarea pârâtului la plata următoarelor sume: despăgubiri materiale în cuantum de 1.000 euro şi despăgubiri morale în cuantum de 200.000 euro pentru prima reclamantă, precum şi despăgubiri morale de câte 100.000 euro pentru fiecare reclamant minor, copil al defunctului, de 150.000 euro pentru reclamantul minor G., fiu al defunctului, prin reprezentant legal H., bunic patern, întrucât este încadrat în gradul de handicap "grav cu asistent personal", de câte 25.000 euro pentru fiecare reclamant, frate al defunctului şi de 100.000 euro pentru tatăl defunctului. Au solicitat, totodată, şi actualizarea sumelor menţionate cu indicele de inflaţie de la data producerii accidentului (decesului) până la achitarea efectivă, dobânda legală aferentă acestor sume, precum şi obligarea pârâtului la plata unei prestaţii periodice lunare în cuantum de 400 RON pentru fiecare minor, începând cu data de 26 octombrie 2017 (data decesului) şi până la majoratul acestora, cu cheltuieli de judecată.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Tribunalul Timiş, secţia I civilă, prin Sentinţa nr. 1033 din 27 iunie 2018, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, având ca obiect pretenţii. L-a obligat pe pârât la plata următoarelor sume: 886 RON reprezentând despăgubiri - daune materiale către reclamanta A.; câte 20.000 euro, în echivalent în RON din momentul plăţii, reprezentând despăgubiri - daune morale către reclamanţii: C., D., E., toţi reprezentaţi legal de mama A. şi către G. reprezentat legal de tutorele H.; 10.000 euro, în echivalent în RON din momentul plăţii, reprezentând despăgubiri - daune morale către reclamantul H.; câte 5.000 euro, în echivalent în RON din momentul plăţii, reprezentând despăgubiri - daune morale către reclamanţii: I., H., J., K., L., M. şi N., toate sumele urmând a se actualiza cu rata inflaţiei începând cu data de 26 octombrie 2017 şi până la data plăţii efective. L-a obligat pe pârât la plata dobânzii legale aferente sumelor stabilite drept despăgubiri, de la data de 26 octombrie 2017 şi până la data plăţii efective. A respins, în rest, acţiunea. Fără cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, prin Decizia nr. 82 din 11 aprilie 2019, prin care s-au respins apelurile declarate de reclamanţi şi pârât împotriva sentinţei pronunţate de tribunal. Fără cheltuieli de judecată.

4. Calea de atac a recursului formulată în cauză

Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanţii A., B. şi F., ultimii doi prin reprezentant legal A..

Recurenţii au criticat decizia prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea, în parte, a acesteia şi a sentinţei tribunalului şi, rejudecând, admiterea acţiunii formulate de cei trei reclamanţi.

S-a susţinut că ambele hotărâri pronunţate în cauză au fost date cu încălcarea normelor de drept material cuprinse în art. 1390 alin. (2) şi art. 1391 alin. (2) C. civ.

Astfel, s-a arătat că recurenta A. a avut o relaţie de concubinaj cu defunctul, care a durat 18 ani, că au avut împreună 5 copii, în toată această perioadă locuind împreună, iar defunctul a prestat întreţinerea familiei, fiind singurul sprijin financiar al acesteia. S-a precizat că prin pierderea concubinului, respectiv a tatălui, a fost creat un prejudiciu cert recurentei-reclamante care a rămas singură cu cinci copii minori, fără niciun venit, cu posibilităţi limitate de creştere şi întreţinere a acestora, aspecte neavute în vedere de instanţe.

În privinţa celor doi minori, în numele cărora reprezentantul legal a declarat recurs, s-a arătat că, deşi din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv certificatele de naştere, nu rezultă filiaţia copiilor faţă de defunct, aceştia fuseseră recunoscuţi în fapt, fiind crescuţi şi întreţinuţi de la naştere de către acesta.

Deşi suferinţa nu poate fi cuantificată, au susţinut recurenţii că nimic nu poate înlocui pierderea unei persoane apropiate, astfel încât este nejustificată respingerea capătului de cerere privind acordarea daunelor morale.

În mod greşit prima instanţă a motivat respingerea acestui capăt de cerere prin prisma faptului că legislaţia română nu reglementează concubinajul, iar instanţa de apel, reţinând că substituie motivarea, a respins pretenţiile întrucât "n-au fost dovedite prin vreun mijloc de probă".

Nici prima instanţă şi nici cea de apel nu au reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 1391 alin. (2) C. civ., care erau aplicabile speţei

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimatul - pârât Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România ca Organism de Plată a Despăgubirilor - Direcţia Fondul pentru Protecţia Victimelor Străzii a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

A arătat că ambele instanţe au constatat că relaţia de rudenie dintre reclamanţi şi defunct nu a fost dovedită şi că un rol definitiv în respingerea acordării daunelor morale reclamanţilor l-a avut legislaţia română care nu reglementează concubinajul dar şi faptul că între minori şi defunct nu s-a putut stabili filiaţia.

Recurenţii nu au depus răspuns la întâmpinare.

6. Procedura de filtru

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin Încheierea din 29 ianuarie 2019, completul de filtru a admis, în principiu, recursul şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică, cu citare părţi, la data de 11 martie 2020.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte reţine următoarele:

Criticile deduse judecăţii vizează aplicarea greşită (respectiv, ignorarea) normelor de drept material (art. 1390 alin. (2), art. 1391 alin. (2) C. civ.), în contextul în care instanţele fondului au apreciat că nu se cuvin despăgubiri morale urmare a faptei ilicite care a provocat decesul numitului H., reclamanţilor A., B. şi F..

Pe acest aspect, prima instanţă a fondului a reţinut că despăgubirile nu se cuvin întrucât reclamanta A. se afla într-o relaţie de concubinaj cu defunctul, iar legislaţia românească nu reglementează şi nu recunoaşte efecte juridice unei astfel de relaţii. În privinţa celorlalţi doi reclamanţi (copii minori) s-a reţinut că, potrivit certificatelor de naştere de la dosar, nu a rezultat că aceştia ar fi fost recunoscuţi de către defunct şi deci, nefăcându-se dovada filiaţiei, nu li se cuvin despăgubiri.

Cenzurând, sub aspectul legalităţii, această dezlegare a primei instanţe a fondului, instanţa de apel a considerat, cu trimitere la dispoziţiile art. 1390 alin. (1) şi (2) C. civ., că, în realitate, sunt neîntemeiate daunele solicitate întrucât nu s-a făcut dovada lor, prin niciun mijloc de probă, în condiţiile în care, potrivit art. 249 C. proc. civ., sarcina probei revenea reclamanţilor.

Procedând de această manieră, instanţa de apel a greşit, imputând o conduită procedurală neadecvată reclamanţilor (care nu şi-ar fi dovedit temeinicia pretenţiilor, pentru că nu au produs dovezi), deşi ea însăşi nu a realizat cadrul procesual adecvat pentru analiza fondului cauzei şi pentru a verifica în ce măsură sunt incidente normele de drept material invocate de către apelanţii-reclamanţi în susţinerea cererii lor.

Astfel, observând că prima instanţă procedase la judecată în mod greşit, pe baza unui fine de neprimire, dedus din împrejurarea că, pe de o parte, legislaţia românească, nereglementând concubinajul, înseamnă că nu există vocaţia părţii aflate într-o astfel de relaţie să pretindă despăgubiri şi, pe de altă parte, pentru că, nefiind dovedită relaţia de filiaţie faţă de defunct cu privire la doi dintre minorii-reclamanţi, înseamnă, de asemenea, lipsa unei asemenea vocaţii, Curtea de apel avea obligaţia, potrivit art. 480 alin. (3) C. proc. civ., să anuleze hotărârea atacată în partea referitoare la acest aspect şi să realizeze ea însăşi judecata pe fond.

O astfel de judecată presupunea, pentru a face posibilă cercetarea pe fond a cererii în despăgubiri morale, stabilirea cadrului procesual corespunzător (prin anularea parţială a hotărârii) şi a celui normativ (de drept material) raportat la textele invocate de către reclamanţi, respectiv, a dispoziţiilor art. 1.390 alin. (2), art. 1391 alin. (2) C. civ.

Trimiterea generică pe care instanţa de apel o face la dispoziţiile art. 1390 alin. (2) C. civ., fără o analiză punctuală la speţă, doar pentru a trage concluzia că pretenţiile sunt neîntemeiate, a avut drept consecinţă o judecată pur formală.

În contextul în care prima instanţă respinsese cererea în despăgubiri morale pe considerente vizând inadmisibilitate pretenţiilor, probaţiunea în apel trebuia să aibă loc raportat la textele de lege a căror incidenţă s-a invocat şi a căror aplicare (parţială) este reţinută pentru prima dată în această fază procesuală, inclusiv cu luarea în considerare a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ. care reglementează rolul activ al judecătorului în stabilirea faptelor şi aplicarea corectă a legii.

În acest sens, instanţa de apel trebuia să analizeze, în concret, ipotezele reglementate de art. 1.390 alin. (2) C. civ. - care dau drept la despăgubiri, ţinând seama de împrejurări, şi celui căruia victima, fără a fi obligată de lege, îi presta întreţinere în mod curent - şi respectiv, ale art. 1391 alin. (2) C. civ. - care recunosc dreptul la despăgubiri pentru durerea încercată prin moartea victimei oricărei persoane care ar putea dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu.

Aşadar, cele două dispoziţii legale menţionate, de care reclamanţii s-au prevalat în susţinerea pretenţiilor, recunosc îndreptăţirea la despăgubiri atât persoanelor care se aflau în întreţinerea de fapt a victimei faptei ilicite (fără existenţa unei obligaţii legale din partea acesteia), precum şi oricărei alte persoane care ar putea dovedi existenţa unui prejudiciu.

Pe acest din urmă aspect, se constată că norma din art. 1391 alin. (2) instituie o prezumţie de existenţă a prejudiciului în favoarea rudelor enumerate de text (ascendenţi, descendenţi, fraţi, surori, soţ) pentru durerea încercată prin moartea victimei, în timp ce celelalte persoane, care nu se aflau într-o astfel de relaţie de rudenie, nu sunt excluse de la vocaţia acordării despăgubirilor, ci doar supuse regulii de drept comun a probaţiunii unui prejudiciu susceptibil de reparaţie.

Or, instanţa de apel nu a fost preocupată să stabilească un cadru adecvat judecăţii - procesual şi material - limitându-se să reţină doar că va substitui motivarea primei instanţe întrucât a constatat, de o manieră implicită, prin trimiterea făcută la art. 1.390 alin. (2) C. civ., că demersul celor trei reclamanţi, sub aspectul daunelor morale, nu este inadmisibil.

În continuare, nu rezultă din analiza sumară pe care o realizează decizia din apel, dacă nedovedirea pretenţiilor se datorează faptului că nu ar fi întrunite cerinţele textului legal sau nedemonstrării întinderii (câtimii) acestor pretenţii, în contextul în care reclamanta ceruse cu titlu de daune morale suma de 200.000 eu, iar pentru copiii minori câte 100.000 eu.

Toate aceste aspecte demonstrează nelegalitatea soluţiei adoptate întrucât, pe de o parte, instanţa nu analizează şi nu arată ce ar presupune dovedirea temeiniciei pretenţiilor pe temeiul art. 1.390 alin. (2) C. civ. şi pe de altă parte, nu analizează, în niciun fel, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 1.391 alin. (2) C. civ., a căror incidenţă la speţă reclamanţii au invocat-o în mod constant, text care reprezenta, alături de art. 1.390 alin. (2) C. civ., cadrul normativ al formulării cererii lor în daune morale.

În consecinţă, văzând că soluţionarea cauzei a avut loc deopotrivă, printr-o aplicare formală a normei art. 1.390 alin. (2) C. civ. şi respectiv, prin ignorarea analizei unei alte dispoziţii legale invocate de părţi (art. 1.391 alin. (2) C. civ.), a cărei verificare la speţă se impunea, Înalta Curte constată că recursul este fondat şi potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8, coroborat cu art. 497 C. proc. civ. va fi admis, casată decizia atacată şi cauza trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

La reluarea judecăţii, se va ţine seama de incidenţa la speţă a dispoziţiilor art. 1.390 alin. (2), art. 1.391 alin. (2) C. civ., de faptul că persoanele aflate în întreţinerea de fapt a victimei unei fapte ilicite cauzatoare de moarte au dreptul la repararea prejudiciului pentru durerea încercată şi că dovada îndreptăţirii la realizarea unei astfel de reparaţii presupune demonstrarea situaţiei premisă (victima, fără a fi obligată de lege, presta întreţinere în mod curent).

Unei asemenea situaţii premisă se circumscrie, în măsura demonstrării relaţiei, cea a persoanelor aflate în concubinaj, precum şi a copiilor născuţi dintr-o astfel de relaţie, indiferent de menţiunile existente în actul de naştere (copil născut din afara căsătoriei, cu filiaţia faţă de tată stabilită sau nu, dacă acesta se afla în întreţinerea defunctului).

În ce priveşte cuantumul unor astfel de despăgubiri, se va ţine seama de criteriile specifice cu care se operează în determinarea acestui tip de daune, relative la durerea încercată, la principiul echităţii şi al proporţionalităţii, cu referire punctuală la durata relaţiei, la sprijinul de care au fost lipsiţi în concret reclamanţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanţii A., B. şi F., ultimii doi prin reprezentant legal A. împotriva Deciziei nr. 82 din 11 aprilie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 martie 2020.

GGC - CL