Cassation appeal declared null for failure to formulate grounds of illegality challenging suspension of civil trial

I. Circumstanţele cauzei:

1. Hotărârea recurată:

Prin Încheierea de şedinţă din data de 26 septembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a suspendat judecata recursului formulat de recurenţii A., B., C., prin ocrotitor legal D., E., prin ocrotitor legal D., şi de F., prin reprezentant legal Ministerul Public, împotriva Deciziei civile nr. 1293A din data de 12 aprilie 2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Finanţelor Publice - Administraţia Sector 4 a Finanţelor Publice.

2. Calea de atac declarată în cauză:

Împotriva Încheierii de şedinţă pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, au declarat recurs recurenţii A., B., C., prin ocrotitor legal G., E., prin ocrotitor legal G., şi F., prin reprezentant legal Ministerul Public.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2017/a1.1, la data de 28 mai 2019.

3. Întâmpinarea:

În termen legal, intimatul Ministerul Finanţelor Publice - Administraţia Sector 4 a Finanţelor Publice a depus întâmpinare, prin care, în principal, a invocat excepţia nulităţii recursului, susţinând că recurenţii nu au arătat care sunt motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, şi, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

4. Răspunsul la întâmpinare:

În cauză nu a fost depus răspuns la întâmpinare.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

În temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., instanţa a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în cuprinsul acestuia constatându-se că recursul este formulat în termen legal, este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, cererea de recurs îndeplineşte cerinţele impuse de prevederile art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., iar părţile au deschisă calea de atac a recursului împotriva Încheierii de şedinţă recurate.

În ceea ce priveşte criticile formulate de către recurenţi, raportorul şi-a exprimat opinia în sensul că acestea nu pot fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., fiind incidentă sancţiunea nulităţii recursului reglementată de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Totodată, s-a reţinut că, prin întâmpinare, intimatul Ministerul Finanţelor Publice - Administraţia Sector 4 a Finanţelor Publice a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neformularea criticilor de nelegalitate a hotărârii recurate.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor care nu au formulat puncte de vedere la conţinutul acestuia.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen la data de 10 martie 2020, fără citarea părţilor, în vederea pronunţării asupra admisibilităţii în principiu a recursului, reţinându-se şi excepţia nulităţii căii de atac evidenţiată prin raportul întocmit în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Analizând excepţia nulităţii recursului, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile susţinute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

În speţă, fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenţii şi-au exprimat nemulţumirea cu privire la modul de soluţionare a litigiului, susţinând că instanţele de judecată sunt influenţate de puterea politică.

Ca atare, Înalta Curte reţine că recurenţii nu au dezvoltat critici care să se grefeze pe raţionamentul curţii de apel care a determinat suspendarea judecăţii în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi care să tindă a demonstra nelegalitatea Încheierii de şedinţă recurate, nemulţumirile recurenţilor cu privire la modul în care a fost realizată judecata pricinii sau au fost apreciate probele şi cererile pe care le-au formulat neputând fi circumscrise în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de lege.

Prin urmare, având în vedere că susţinerile formulate de recurenţi nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Aşa fiind, cum criticile formulate de recurenţi prin cererea de recurs nu se grefează pe considerentele Încheierii de şedinţă recurate, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenţii A., B., C., prin ocrotitor legal G., E., prin ocrotitor legal G., şi F., prin reprezentant legal Ministerul Public, împotriva Încheierii de şedinţă din data de 26 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 martie 2020.

GGC - CL