Nullity of cassation appeal for failure to substantiate grounds of illegality under Art. 488 CPC

Şedinţa publică din data de 5 martie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Hotărârea recurată

Prin încheierea din 10 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., faţă de lipsa părţilor de la dezbateri şi de faptul că nu s-a cerut judecata în lipsă, a suspendat judecata recursului declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 25 martie 2019, pronunţate de Tribunal Arad, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.

2. Recursul declarat în cauză

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurentul A. la 25 octombrie 2019.

3. Înregistrarea cererii de recurs pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 11 noiembrie 2019, sub nr. x/2019/a1, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 8

4. Procedura de filtru

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reţinut că, deşi încheierea din 10 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, este susceptibilă de recurs, conform dispoziţiilor art. 414 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., întrucât aceasta nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea acestora.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat recurentului pentru a formula, în scris, un punct de vedere. Recurentul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei.

Prin rezoluţia din 18 februarie 2020, s-a fixat termen de judecată la 5 martie 2020, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat excepţia nulităţii recursului, din perspectiva neîncadrării criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 488 C. proc. civ.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul din perspectiva excepţiei de nulitate invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat."

Dispoziţiile art. 487 C. proc. civ. stipulează că recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, iar art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ sancţionează cu nulitatea lipsa motivelor de nelegalitate din cererea de recurs.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs presupune invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

În cauză, prin motivele de recurs, recurentul A. nu a arătat în ce constă nelegalitatea încheierii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, care a dispus suspendarea judecării cererii de recurs pe care acesta a formulat-o împotriva încheierii din 25 martie 2019, pronunţate de Tribunalul Arad, secţia I civilă, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ci s-a rezumat să menţioneze că exemplarul încheierii care i-a fost comunicat nu este semnat de cei angajaţi în înfăptuirea actului de justiţie, deşi dispoziţiile art. 426 alin. (5) şi art. 427 C. proc. civ. şi ale Regulamentului de ordine interioară al instanţelor, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015 nu prevăd comunicarea către părţi a încheierii nesemnate.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentului nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul indicării, prin motivele de recurs, a unuia din cazurile de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 din acest act normativ, iar pe de altă parte, a argumentării juridice a acestuia, prin formularea unor critici propriu-zise cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor imputate instanţei, respectiv o minimă argumentare a criticii în drept de natură a susţine nelegalitatea hotărârii.

Având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale încheierii atacate şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate de instanţă, din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acest act normativ.

Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 10 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 10 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 martie 2020.