Mandate contract enforcement: annulment of cassation appeal for failure to pay judicial stamp duty

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Judecata în primul ciclu procesual

I.1 Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 29.05.2015, sub nr. x/2015 şi precizată la data de 23.02.2016, reclamantul A., a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta B., să se constate îndeplinit contractul de mandat autentificat sub nr. x/18.06.2007 de BNP C., modificat prin actul adiţional şi contractul de mandat autentificat sub nr. x/20.04.2006 de BNP C., şi de convenţia legalizată sub nr. x/01.03.2006 de BNP C., obligarea pârâtei la plata contractului de mandat cu titlu oneros, respectiv transmiterea în proprietate a suprafeţei de 2131 mp, reprezentând 10% din terenul situat în Bucureşti, Şos. Bucureşti-Ploieşti nr. x A şi y B, sector 1;instituirea sechestrului asigurător asupra imobilului teren mai sus menţionat, proprietatea pârâtei. În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtei la plata contractului de mandat în echivalent.

Cererea a fost întemeiată, în drept, pe dispoziţiile art. 1073, art. 1091, art. 1539, art. 1547 din C. civ. 1864, art. 951 şi următoarele din C. proc. civ.

I.2 Judecata în primă instanţă.

Prin Sentinţa civilă nr. 23.442/07.12.2015, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, unde cauza a fost înregistrată sub nr. x/2016.

Prin Sentinţa civilă nr. 752 din 14.06.2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis excepţia prescripţiei extinctive, invocată de pârâtă, a respins cererea, ca fiind prescrisă şi a obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

I.3 Judecata în apel.

Prin Decizia civilă nr. 187A/28.02.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant A., împotriva Sentinţei civile nr. 752/14.06.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă B..

I. 4 Judecata în recurs.

Prin Decizia nr. 1.014/21.03.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a admis recursul declarat de recurentul-reclamant A., împotriva deciziei instanţei de apel, care a fost casată, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.

II. Judecata în cel de-al doilea ciclu procesual.

II.1 Judecata în apel.

Prin Decizia civilă nr. 1.486A/26.11.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul declarat de către apelantul-reclamant A., împotriva Sentinţei civile nr. 752/14.06.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B.; a anulat sentinţa apelată şi evocând fondul a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active, lipsei calităţii procesuale pasive şi prescripţiei dreptului la acţiune, ca neîntemeiate; a admis în parte acţiunea; a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 711.754 euro în echivalent RON la data plăţii; a respins acţiunea pentru rest; a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 35.470 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, taxe de timbru în primă instanţă, apel şi recurs.

II.2 Judecata în recurs. Completul de filtru.

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs pârâta B., solicitând admiterea recursului, cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantului.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la data de 20 iunie 2019, şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie .

Prin rezoluţia din data de 25 iunie 2019, s-a pus în vedere recurentei să depună la dosar dovada împuternicirii avocaţiale şi să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 18.481,03 RON. Totodată s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului conform art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare menţionate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, s-a constatat că memoriul de recurs cuprinde menţiunile prevăzute de art. 486 alin. (1) din C. proc. civ., stabilite sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., că este tardiv declarat, cu nerespectarea termenului legal de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 485 alin. (1) din C. proc. civ., că nu este legal timbrat, cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 18.481,03 RON, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, recurenta fiind înştiinţată că potrivit art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, poate formula cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, iar potrivit art. 33 alin. (2) din acelaşi act normativ că are posibilitatea să formuleze cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbre. De asemenea, prin raport, s-a mai reţinut că hotărârea curţii de apel este susceptibilă de recurs iar în motivarea căii de atac, recurenta a invocat incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, pct. 7 şi pct. 8 din C. proc. civ.

În concluziile raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că în ipoteza în care instanţa va trece peste excepţiile tardivităţii şi nelegalei timbrări, completul de filtru, în temeiul prevederilor art. 493 din C. proc. civ., urmează să dispună asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi să aprecieze cu privire la posibilitatea încadrării criticilor formulate de recurenta-pârâtă în motivele de casare prevăzute în mod limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 22 octombrie 2019, conform dovezilor aflate la filele x, care nu au depus puncte de vedere la raport.

Prin memoriul de recurs, pârâta, în susţinerea criticilor de nelegalitate, încadrate de aceasta în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6, pct. 7 şi pct. 8 din C. proc. civ., a invocat drept argumente, pe de o parte că judecătorii în cauză au interpretat greşit probele şi dispoziţiile legale în materie, acordând mai mult decât s-a cerut, iar pe de altă parte că instanţa de apel a interpretat convenţiile şi contractele strict în favoarea reclamantului, deşi reclamantul a solicitat să se constate îndeplinit contractul de mandat autentificat sub nr. x/18.06.2007 de BNP C., precum şi contractul de mandat nr. x/20.04.2006 autentificat de acelaşi notar public, instanţa de apel a analizat în detaliu convenţia nr. 271/01.03.2007, deşi aceasta era nulă, şi a constat că unele drepturi şi obligaţii sunt îndeplinite, iar altele nu, ceea ce a condus la admiterea apelului şi respingerea excepţiilor prescripţiei şi a lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de pârâtă.

II.3 Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant A., a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat şi menţinerea ca legală şi temeinică a Deciziei civile nr. 1.486/26.11.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

II.4 Considerentele instanţei de recurs

Prioritar, Înalta Curte, apreciază că se impune a se reţine că admisibilitatea unui recurs, în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., presupune analiza de către completul de filtru, a îndeplinirii cumulative a condiţiilor de fond şi de formă a cererii de recurs, stabilite sub sancţiunea nulităţii de prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., care reglementează conţinutul cererii de recurs, de dispoziţiile art. 489 din C. proc. civ., care se referă la încadrarea criticilor în motivele de casare, expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., şi de dispoziţiile art. 485 din C. proc. civ., referitoare la termenul de exercitare a recursului, a legalităţii căii de atac exercitate şi a îndeplinirii de către recurent a obligaţiei legale de achitare a taxei judiciare de timbru.

De asemenea, reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 499 din C. proc. civ., în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare.

La termenul din 04 martie 2020, completul de filtru, constatând că recursul nu este legal timbrat, a rămas în pronunţare asupra admisibilităţii în principiu a recursului, din perspectiva neachitării de către recurenta-pârâtă a taxei judiciare de timbru, ca excepţie ce se impune a fi analizată cu prioritate, având în vedere că priveşte legala sesizare a instanţei.

Obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru este o obligaţie legală care se impune tuturor persoanelor fizice sau juridice care învestesc instanţele judecătoreşti cu soluţionarea unei cereri sau, cum este cazul în speţă, a unei căi de atac, aspect care se desprinde din dispoziţiile coroborate ale art. 1 şi art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

În ceea ce priveşte momentul procesual în care partea are obligaţia de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente cererii introductive ori căii de atac exercitate, dispoziţiile art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 precizează că taxele judiciare de timbru se achită anticipat şi că, în cazul în care dovada achitării taxei judiciare de timbru nu este ataşată cererii, părţii i se acordă un termen de 10 zile în care are posibilitatea de a face dovada îndeplinirii acestei obligaţii, cu trimitere expresă la art. 200 alin. (3) din C. proc. civ., care reglementează ipoteza regularizării cererii de chemare în judecată.

Văzând prevederile art. 494 din C. proc. civ., potrivit cărora dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă şi apel se aplică şi în procedura recursului, în măsura în care nu sunt potrivnice dispoziţiilor care reglementează procedura în recurs, instanţa constată că dispoziţiile art. 200 alin. (3) sunt deplin aplicabile şi în cadrul procedurii de judecată a căii extraordinare de atac a recursului, cu menţiunea că, neîndeplinirea obligaţiei fixate în sarcina recurentului atrage sancţiunea anulării cererii de recurs în temeiul dispoziţiilor speciale reglementate de art. 486 alin. (3) coroborate cu art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru "Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON, dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Conform art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru "Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţe."

Dispoziţiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. reţin faptul că "la cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, (...)".

De asemenea, alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că: "(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Potrivit dispoziţiilor art. 174 alin. (1) din C. proc. civ., "Nulitatea este sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau deforma."

Reiese aşadar, că neplata taxei judiciare de timbru a fost apreciată de către legiuitor ca reprezentând o cauză de nulitate extrinsecă actului de procedură, în sensul în care neregularitatea actului de procedură nu se situează în cuprinsul acestuia.

În cauza de faţă, prin recursul exercitat, recurenta-pârâtă B. a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6, pct. 7 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Prin urmare, în vederea soluţionării recursului exercitat împotriva Deciziei civile nr. 1.486A din 26.11.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, recurenta-pârâtă datora taxă judiciară de timbru în cuantum total de 18481.03 RON.

Constatând că la dosarul cauzei, împreună cu cererea de recurs, nu a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru, s-a dispus înştiinţarea recurente-pârâte, conform adresei emise la data de 25 iunie 2019, comunicată recurentei la data de 08.07.2019 (conform dovezii aflate la fila x), despre obligaţia, ca în termen de 10 zile, să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării cererii.

Totodată, în cuprinsul aceleiaşi adrese, în temeiul art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, s-a pus în vedere recurentei-pârâte că are posibilitatea de a formula cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, iar în temeiul art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, că are posibilitatea de a formula cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării.

Până la termenul din 04 martie 2020, stabilit pentru discutarea admisibilităţii în principiu a recursului, recurenta-pârâtă nu a depus la dosar dovada achitării diferenţei taxei judiciare de timbru datorate, nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate şi nici cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, recursul fiind netimbrat.

Deşi legiuitorul român a adoptat măsuri, prin O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutor public judiciar în materie civilă, menite a garanta accesul la justiţie, ca expresie a principiilor democratice într-un stat de drept şi a supremaţiei legii, pentru ca acesta să devină unul efectiv, iar costurile unei proceduri judiciare să nu mai constituie o piedică în încercarea de a apela la justiţie pentru realizarea sau apărarea unui drept, justificând, în anumite situaţii şi condiţii, susţinerea din partea statului, din resurse financiare publice, se constată că recurenta-pârâtă nu a apelat la aceste proceduri, deci, nu se poate reţine vreo încălcare a dreptului de acces la justiţie, a dreptului la apărare şi la un proces echitabil, astfel cum este garantat şi reglementat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Reţinând că obligaţia de achita taxa judiciară de timbru se impune în cazul exercitării căii extraordinare de atac a recursului şi că recurenta-pârâtă nu se află în nicio ipoteză derogatorie dintre cele prevăzute expres de lege, instanţa constată că partea nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiei de timbrare pusă în sarcina sa şi că, din această perspectivă, cererea de recurs nu îndeplineşte condiţiile de formă, motiv pentru care, în speţă, se impune anularea recursului în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (3) coroborate cu art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, va anula recursul declarat de pârâta B. împotriva Deciziei civile nr. 1.486A din data de 26 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta B. împotriva Deciziei civile nr. 1.486A din data de 26 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca netimbrat.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 martie 2020.

GGC - OB