Revision petition inadmissible where res judicata was previously adjudicated as a substantive defense rather than a procedural exception

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

1. Obiectul cererii.

La data de 3 aprilie 2019, a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, sub nr. x/2019, cererea prin care revizuentul A. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 248 din 6 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2016, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 şi art. 513 alin. (4) C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuentul a arătat că autoritatea de lucru judecat nu trebuie limitată doar la contradicţiile existente între dispozitivele hotărârilor judecătoreşti, ci şi atunci când contradicţia operează între considerentele acestora, aspect invocat şi ignorat de instanţa de recurs. A mai invocat faptul că în alte trei dosare, intimaţii au încercat să demonstreze că prin Decizia civilă nr. 533/2015, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, nu s-a anulat titlul executoriu, însă acţiunea le-a fost respinsă.

A susţinut că, deşi în Dosarele nr. x/2014 al Tribunalului Gorj şi nr. 365/95/2015 al ICCJ s-au dat dezlegări în sensul anulării actului de adjudecare, Decizia nr. 248/2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2016, tranşează această chestiune în mod diferit, cu încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Prin precizarea depusă la data de 18 aprilie 2019, revizuentul a menţionat că solicită revizuirea Deciziei civile nr. 248/2019 pentru încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat în raport de Decizia civilă nr. 1041/2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2014 de Tribunalul Gorj, de Decizia nr. 2154/2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2014 de Tribunalul Gorj, prin care s-a anulat Procesul-verbal din data de 10 aprilie 2014, întocmit de executor B., în Dosarul de executare x/2013, de Decizia civilă nr. 533/2015, pronunţată în Dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Gorj, prin care au fost anulate toate actele de executare întocmite în Dosarul x/2013, inclusiv actul de adjudecare în totalitatea sa şi de Decizia civilă nr. 212/2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2015 al ICCJ, prin care s-a respins cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 533/2015.

A susţinut că prin toate aceste hotărâri judecătoreşti definitive s-au dat dezlegări referitoare la anularea, în totalitate, a actului de adjudecare din Dosarul x/2013, astfel că în procesul subsecvent se impunea respectarea lor.

2. Judecata cererii de revizuire.

Prin Decizia civilă nr. 494 din 6 mai 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a dispus disjuns cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 248 din 6 martie 2019 în raport de Decizia civilă nr. 212 din 3 februarie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a declinat competenţa de soluţionare a acestei cereri în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a respins, ca nefondată, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 248 din 6 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2016, în raport de Decizia civilă nr. 533 din 28 aprilie 2015, pronunţată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. x/2014 şi în raport de Decizia civilă nr. 2154 din 8 decembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. x/2014, astfel cum a fost precizată, formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimaţii C. şi D..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-revizuent A., cerere ce a fost înaintată instanţei supreme.

3. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat la ÎCCJ la data de 15 iulie 2019, sub nr. x/2019, şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie .

Prin Rezoluţia din data de 9 septembrie 2019, s-a constatat că recurentul a depus o taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 RON, şi că datorează o diferenţă în cuantum de 50 RON, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Totodată, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare menţionate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul- asistent raportor a reţinut că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de formă, stabilite de art. 486 alin. (1) din C. proc. civ. sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., că este legal timbrat şi că este exercitat în termenul legal, prevăzut de dispoziţiile art. 485 alin. (1) din C. proc. civ. iar hotărârea pronunţată asupra revizuirii este susceptibilă de recurs. În ceea ce priveşte admisibilitatea recursului din perspectiva posibilităţii încadrării aspectelor de nelegalitate invocate în prevederile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., s-a reţinut că această chestiune urmează să fie analizată de către completul de filtru.

Prin cererea de recurs, revizuentul A., invocând, în drept, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 raportat la art. 430 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din acelaşi act normativ, a dezvoltat următoare argumente în susţinerea criticilor de nelegalitate:

Instanţa de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 533 din 28 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, în sensul că prin această din urmă decizie, atât prin considerente, cât şi prin dispozitiv, s-a statuat, cu putere de lucru judecat, faptul că actul de adjudecare din 30 martie 2006, a fost anulat în totalitate, atât în ceea ce priveşte construcţiile, cât şi pentru teren, iar nu parţial, numai pentru construcţii; în dispozitivul deciziei nu se face vorbire despre anularea parţială a executării vreunui act de executare sau a actului de executare, ci, dimpotrivă, se precizează expres că "se admite contestaţia la executare", ceea ce implică admiterea tuturor pretenţiilor solicitate prin acea contestaţie.

A mai arătat că actul de adjudecare a fost anulat, parţial, pentru teren, prin Decizia civilă nr. 6875 din 20 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. x/2006 al Curţii de Apel Craiova, astfel încât, în opinia recurentului motivarea Curţii de Apel Craiova nu poate fi primită.

În susţinerea motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul - revizuent a arătat, pe de o parte, că motivarea instanţei de prin care s-a reţinut că "încălcarea efectului pozitiv de lucru judecat, ataşat Deciziei civile nr. 533 din 28 aprilie 2015, a fost examinată de instanţa de recurs", nu poate fi primită, deoarece prin contrarietate de hotărâri trebuie înţeles că una şi aceeaşi problemă a primit în cele două litigii rezolvări opuse, iar pe de altă parte, că reţinerea instanţei potrivit căreia prin Legea nr. 310/2018 s-a adăugat o nouă teză prevederilor art. 513 C. proc. civ. şi nu s-a extins şi conţinutul motivului de revizuire la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este străină de natura pricinii.

Prin punctul de vedere la raport, recurentul-revizuent a învederat instanţei că renunţă la invocarea motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (7) din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimaţii D. şi C. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului.

5. Considerentele Înaltei Curţi

Prioritar, Înalta Curte apreciază că se impune a se reţine că admisibilitatea unui recurs, în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., presupune analiza de către completul de filtru, a îndeplinirii cumulative a condiţiilor de fond şi de formă a cererii de recurs, stabilite sub sancţiunea nulităţii de prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., care reglementează conţinutul cererii de recurs, de dispoziţiile art. 489 din C. proc. civ., care se referă la încadrarea criticilor în motivele de casare, expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., şi de dispoziţiile art. 485 din C. proc. civ., referitoare la termenul de exercitare a recursului, a legalităţii căii de atac exercitate şi a îndeplinirii de către recurent a obligaţiei legale de achitare a taxei judiciare de timbru.

De asemenea, reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare.

La termenul din 4 martie 2020, completul de filtru, constatând că recursul este legal timbrat, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de formă, stabilite sub sancţiunea nulităţii de prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., că recursul a fost exercitat în termenul legal, reglementat de dispoziţiile art. 485 alin. (1) din C. proc. civ., iar decizia curţii de apel este susceptibilă de recurs, a rămas în pronunţare asupra admisibilităţii în principiu a recursului, din perspectiva încadrării criticilor formulate de revizuentul A. în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488, astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., casarea se poate cere atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Motivul de casare este o consecinţă firească de sancţionare a nerespectării dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care, referindu-se la considerentele hotărârii judecătoreşti, prevăd că acestea trebuie să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, menţionându-se argumentele pentru care s-au admis şi, respectiv, s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea hotărârii este un atribut esenţial al acesteia, de natură să explice părţilor şi să le determine să accepte soluţia primită, o garanţie puternică împotriva unui eventual arbitrar al judecătorului, dar şi o condiţie necesară pentru a se putea realiza controlul judiciar de către instanţa superioară.

Motivarea clară, convingătoare şi completă a hotărârii judecătoreşti, datorită importanţei sale în explicarea soluţiei pronunţate, a fost ridicată la rang de principiu în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (art. 6 parag. 1), din perspectiva dreptului părţilor la un proces echitabil.

Pentru a pretinde sancţionarea de ordin juridic în cazul nemotivării hotărârii, sub oricare dintre cele trei forme prevăzute în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - nemotivarea, motivarea contradictorie sau străină de natura cauzei, este important ca, în cadrul cererii sau al căii de atac asupra căreia s-a pronunţat instanţa, prin hotărârea pretins nemotivată, să fi fost formulat un astfel de motiv, neexaminat.

Teza finală din cadrul motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., vizând motivele străine de natura pricinii, invocată de către recurentul-revizuent, nu permite exercitarea controlului judiciar de către instanţa de recurs, întrucât, în motivarea căii de atac, partea invocă aspecte legate de conţinutul prevederilor art. 513 din C. proc. civ., astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, cu referire la condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. pentru formularea cererii de revizuire, ceea ce exclude ipoteza motivelor străine, care, deşi se regăsesc în hotărâre, nu au legătură cu litigiul dedus judecăţii.

Printre condiţiile de admisibilitate a unei cereri de revizuire, întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se enumeră şi aceea ca excepţia autorităţii de lucru judecat să nu fi fost invocată în cel de-al doilea proces, sau, chiar invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe cu privire la aceasta.

Aşadar, soluţionarea unei cereri de revizuire întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. presupune ca instanţa să verifice strict incidenţa autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri în raport de hotărârea a cărei revizuire se solicită.

Ca atare, susţinerea în sensul că hotărârea din urma încalcă puterea de lucru judecat a primei hotărâri, în sensul art. 431 alin. (2) C. proc. civ., nu este de natură a impune concluzia admisibilităţii cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât instanţa de revizuire nu este instanţă de control judiciar, care să analizeze legalitatea şi temeinicia hotărârii a cărei revizuire se solicită, fiind îndreptăţită doar să constate dacă prin ultima hotărâre s-a adus atingere autorităţii de lucru judecat rezultată din prima hotărâre. Astfel, prin noţiunea de autoritate de lucru judecat trebuie înţeleasă componenta acesteia de excepţie procesuală.

În speţă, recurentul-revizuent A. nemulţumit de soluţia de respingere a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a criticat, în esenţă, decizia curţii de apel din perspectiva în care s-a reţinut că autoritatea de lucru judecat a fost invocată în cel de-al doilea proces, devreme ce "autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 533 din 28 aprilie 2015 nu a fost invocată ca excepţie procesuală, ci ca argument al apărării."

Astfel, recurentul-revizuent a criticat decizia curţii de apel din perspectiva în care, pe de o parte, instanţa a nesocotit autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 533 din 28 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, susţinând că prin această din urmă decizie s-a statuat că actul de adjudecare din 30 martie 2006 a fost anulat, în totalitate, atât în privinţa construcţiilor, cât şi a terenului, iar pe de altă parte, a susţinut că "nu poate fi primită" motivarea instanţei de revizuire referitoare împrejurarea că încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, ataşat Deciziei civile nr. 533 din 28 aprilie 2015, a fost examinată de instanţa de recurs, finalizată cu pronunţarea Deciziei civile nr. 248 din 6 martie 2019, aceasta reprezentând principala apărare formulată de revizuent la judecata cauzei anterioare, (...) încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat a deciziei menţionate nefiind o chestiune nouă invocată direct în cererea de revizuire", şi că reţinerea instanţei potrivit căreia prin Legea nr. 310/2018 s-a adăugat o nouă teză prevederilor art. 513 C. proc. civ. şi nu s-a extins şi conţinutul motivului de revizuire la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este străină de natura pricinii.

Înalta Curte reţine că argumentele în susţinerea nelegalităţii hotărârii recurate nu vizează considerentele deciziei atacate, recurentul-revizuent aducând în discuţie nesocotirea de către instanţă a excepţiei autorităţii de lucru judecat, invocată de către revizuent, ca apărare de fond, în cadrul dosarului în care a fost pronunţată Decizia civilă nr. 248 din 6 martie 2019 de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2016.

Astfel, în considerente, instanţa de revizuire a reţinut, pe de o parte, că încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, ataşat Deciziei civile nr. 533 din 28 aprilie 2015 a fost examinată de către instanţa de recurs, ca principală apărare a revizuentului invocată în judecata anterioară, chestiune care în cererea de revizuire nu mai poate fi reiterată, aceasta opunându-se cu putere de lucru judecat, iar pe de altă parte, că în Dosarul nr. x/2016 a fost invocată încălcarea efectului pozitiv al lucrului judecat iar instanţa s-a pronunţat cu privire la acest aspect, ceea ce împiedică incidenţa dispoziţiilor art. 509 pct. 8 din C. proc. civ.

Or, prin motivele de recurs revizuentul nu critică soluţia instanţei de revizuire din această perspectivă, acesta chiar admiţând că autoritatea de lucru judecat a fost invocată ca" argument al apărării", iar nu ca excepţie de fond şi drept condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire, întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Împrejurarea că în cauză a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat, ca apărare de fond, nu presupune însă, aşa cum susţine recurentul-revizuent, că cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este admisibilă şi a fost în mod greşit respinsă.

Prin urmare, se constată că prin motivele expuse, recurentul-revizuent nu a criticat raţionamentul avut în vedere de instanţa de revizuire cu privire la neîndeplinirea condiţiei de admisibilitate a cererii de revizuire, întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., din perspectiva invocării şi soluţionării, în cel de-al doilea proces, a excepţiei autorităţii de lucru judecat, ci acestea au vizat, mai degrabă, critici cu privire la modul în care instanţele au înţeles să se pronunţe cu privire la anularea actului de adjudecare.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea aspectelor de nelegalitate a deciziei pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă, ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

Prin urmare, raportat la considerentele hotărârii recurate şi la aspectele invocate în susţinerea cererii de recurs, Înalta Curte reţine că niciuna dintre criticile aduse de recurentul-revizuent soluţiei date de către instanţa de revizuire nu vizează raţionamentul acesteia care a dus la respingerea cererii de revizuire a Deciziei nr. 248 din 6 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2016.

În acest sens, Înalta Curte menţionează că simpla indicare a motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. nu este suficientă pentru declanşarea mecanismului de exercitare a recursului, ci este necesar a fi indicate motivele concrete pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate.

Aşa fiind, cum revizuentul A. nu a invocat niciun aspect de nelegalitate care să poată fi încadrat în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5), va anula recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 494 din data de 6 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 494 din data de 6 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 martie 2020.

GGC - LM