Cassation appeal annulled for lack of substantiated grounds of illegality against appellate peremption of appeal

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată. Judecata în primă instanţă.

Prin încheierea nr. 111 din 08.11.2017, Tribunalul Timiş, în Dosarul nr. x/2017, în temeiul dispoziţiilor art. 200 din C. proc. civ., a anulat cererea de chemare în judecată, formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect obligaţie de a face.

Împotriva încheierii nr. 111 din 08.11.2017, reclamantul a formulat cerere de reexaminare, înregistrată sub nr. x/2017/a1, şi soluţionată de Tribunalul Timiş, prin încheierea din data de 28.11.2017, în sensul respingerii acesteia.

Împotriva acestei soluţii, a formulat o nouă cerere de reexaminare, reclamantul A., declinată de Tribunalul Timiş, prin Decizia nr. 17 din 15 ianuarie 2018, în favoarea Curţii de apel Timişoara.

2. Judecata în apel.

Prin încheierea de şedinţă din data de 21.02.2019, în baza dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., Curtea de Apel Timişoara, a suspendat judecarea pricinii şi, urmare a cererii de repunere pe rol formulate de petent la data de 27.06.2019, dosarul a fost repus pe rol la termenul de judecată din data de 19.09.2018. În aceeaşi şedinţă de judecată, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., cauza a fost din nou suspendată pentru lipsa părţilor de la dezbateri şi pentru că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin Decizia civilă nr. 136 din 19 iunie 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a constatat perimată cererea de apel formulată de reclamantul A., împotriva încheierii nr. 111 din 8.11.2017, pronunţată de Tribunalul Timiş, în Dosarul nr. x/2017.

3. Judecata în recurs. Completul de filtru.

Împotriva Deciziei civile nr. 136 din 19 iunie 2019, a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, petentul A., a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de la data de 12 iulie 2019, şi repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie .

Prin rezoluţia din data de 09 septembrie 2019, s-a constatat că recurentul a depus o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON, şi că datorează o diferenţă a taxei în cuantum de 30 RON, conform dispoziţiilor art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013. Totodată s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului conform art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare menţionate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) din C. proc. civ.

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat la data de 06 ianuarie 2020, conform dovezii aflate la fila x, iar la data de 30 decembrie 2019, petentul a depus dovada achitării diferenţei de taxă judiciară de timbru în cuantum de 30 RON.

În cuprinsul raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, s-a reţinut că cererea de recurs cuprinde menţiunile, stabilite sub sancţiunea nulităţii, referitoare la indicarea numelui, prenumelui şi a domiciliului părţii în favoarea căreia se exercită calea de atac, indicarea hotărârii care se atacă, semnătura olografă a părţii care exercită calea de atac. De asemenea, s-a reţinut că recursul a fost exercitat în termenul legal, în condiţiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv, împotriva soluţiei de perimare pronunţate de curtea de apel, că recurentul a achitat 20 de RON, din cei 50 de RON, datoraţi cu titlu de taxă judiciară de timbru, în raport de dispoziţiile art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, conform dovezii aflate la dosarul de recurs, precum şi faptul că, în raport de dispoziţiile art. .421 din C. proc. civ., recurentul-reclamant are deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei de perimare. Totodată, s-a reţinut că, Înalta Curte, în complet de filtru urmează a aprecia asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Analizând conţinutul memoriului de recurs, se constată că recurentul-reclamant a menţionat că declară recurs, "în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (2), alin. (3), alin. (5) şi alin. (8) din C. proc. civ.", fără a aduce vreo critică cu privire la soluţia pronunţată de către instanţă, învederând că "urmează motivele depuse la dvs".

La termenul din 04 martie 2020, acordat pentru verificarea admisibilităţii în principiu a recursului, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a reţinut cauza în pronunţare asupra admisibilităţii în principiu a recursului din perspectiva încadrării aspectelor de nelegalitate invocate în motivele de casare, expres şi limitativ, prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului potrivit dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., Înalta Curte, va analiza cu prioritate dacă recursul îndeplineşte cerinţele de motivare, astfel că reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488, astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte, constată că recurentul-reclamant nu a indicat care sunt motivele de nelegalitate care pot fi imputate hotărârii recurate şi nu a formulat critici care, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de lege, să fie de natură a susţine nelegalitatea hotărârii.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea aspectelor de nelegalitate a deciziei pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă, precum şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 din C. proc. civ., ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

Deşi în conţinutul declaraţiei de recurs, recurentul-reclamant a menţionat că urmează să depună şi motivele de nelegalitate, Înalta Curte, constată că acestea nu au fost depuse la dosar pentru a putea fi analizate.

Or, în lipsa oricăror critici şi a oricărui motiv de ordine publică, ce se poate invoca din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte, nu poate trece la verificarea legalităţii hotărârii recurate.

Aşa fiind, cum recurentul-reclamant A., nu a invocat niciun aspect de nelegalitate care să poată fi încadrat în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 din C. proc. civ., şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5), va anula recursul declarat de reclamantul A., împotriva Deciziei civile nr. 136 din data de 19 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de petentul A., împotriva Deciziei civile nr. 136 din data de 19 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 martie 2020.

GGC - OB