Territorial jurisdiction in small-claims case assigned to Bacău Court; improper sua sponte declination quashed.

Şedinţa publică din data de 4 martie 2020

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 08.05.2019, sub nr. x/2019, în temeiul dispoziţiilor art. 1026 din C. proc. civ., reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu P.F.A B., a solicitat să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 825,97 RON, reprezentând debit principal, şi a sumei de 428,63 RON, cu titlu de penalităţi aferente debitului principal.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părţi, s-au desfăşurat relaţii comerciale, conform contractului din 12.06.2018, au fost emise 8 facturi în derularea relaţiilor comerciale, însă pârâta a efectuat doar plata parţială a acestora.

Prin sentinţa civilă nr. 3899 din 27 iunie 2019, Judecătoria Bacău a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. P.F.A, în favoarea Judecătoriei Brăila.

Pentru a reţine această soluţie, instanţa a constatat că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1026 alin. (1) din C. proc. civ., iar în conformitate cu prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., în materia competenţei teritoriale "cererea de chemare în judecata se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Conform extrasului ONRC, pârâtul figurează cu sediul în Municipiul Brăila iar potrivit H.G. nr. 337/1993 privind stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, localitatea Brăila se află în circumscripţia Judecătoriei Brăila.

Învestit prin declinare, Judecătoria Brăila, prin sentinţa civilă nr. 5527 din 19 septembrie 2019, al cărei dispozitiv a fost îndreptat prin încheierea din 15 ianuarie 2020, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu P.F.A B., ]n favoarea Judecătoriei Bacău şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Brăila a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., în materia competenţei teritoriale "cererea de chemare în judecata se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel." De asemenea, potrivit art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii."

Prin urmare, având în vedere că pârâtul P.F.A B. nu a invocat excepţia necompenţei teritoriale, competenţa de soluţionare a cauzei a rămas câştigată în favoarea Judecătoriei Bacău.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin, 1 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, pentru următoarele considerente:

Conform dispoziţiilor art. 1028 din C. proc. civ., "Competenţa de a soluţiona cererea în primă instanţă aparţine judecătoriei. Competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun.".

În cauza de faţă, se constată că reclamanta S.C. A. S.R.L., a înţeles să se adreseze instanţei de judecată, în temeiul dispoziţiilor art. 1028 din C. proc. civ., în vederea recuperării prejudiciului creat ca urmare a neîndeplinirii de către pârâtă a obligaţiei de plata a facturilor fiscale, datorate conform contractului din 12.06.2018.

Alineatul 1 al art. 1028 din C. proc. civ. stabileşte o competenţă materială de soluţionare a cererilor în favoarea judecătoriilor, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că instanţa competentă teritorial urmează a fi determinată în funcţie de criteriile de drept comun.

În conformitate cu dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de forma necompetenţei, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa este de ordine privată.

Litigiul de faţă are ca obiect o cerere de valoare redusă, iar, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a acestor cererii, art. 1028 alin. (2) Cod procedură face trimitere expresă la dispoziţiile de drept comun.

Competenţa teritorială de drept comun, prevăzută de art. 107 C. proc. civ., este de ordine privată, iar, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţă de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că pârâtul B. P.F.A deşi a depus întâmpinare la data de 18 noiembrie 2019, nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Bacău.

Aşa fiind, cum legiuitorul a recunoscut, în condiţiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., exclusiv pârâtului dreptul de a invoca excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, Înalta Curte constată că Judecătoria Bacău nu putea, din oficiu, să invoce excepţia necompetenţei sale teritoriale, aşa cum a dispus la termenul din 27 iunie 2019, această instanţă rămânând competentă să soluţioneze pricina.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de creditoarea S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu debitorul B., persoană fizică autorizată, având ca obiect "cerere de valoare redusă", în favoarea Judecătoriei Bacău.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de creditoarea S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu debitorul B., persoană fizică autorizată, având ca obiect "cerere de valoare redusă", în favoarea Judecătoriei Bacău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 martie 2020.