Contestație în anulare invalidated for lack of power of attorney and failure to pay judicial stamp duty

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul pricinii.

Prin Încheierea nr. 1115 din 04 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019, a fost respinsă cererea formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimaţii B. şi C. privind strămutarea dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

2. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva Încheierii nr. 1115 din 04 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019, a fost înregistrată la data de 30 septembrie 2019, sub nr. x/2019, contestaţia în anulare formulată de petenţii A. şi C., prin mandatar A.

Prin aceasta, contestatorii A. şi C. au solicitat instanţei anularea Încheierii nr. 1115 din 04 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019.

În motivare, contestatorii au arătat că, în cadrul mai multor dosare, printre care şi dosarul în care s-a pronunţat decizia contestată, a fost solicitată strămutarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2018 şi a dosarelor asociate a2 şi a3 ale Judecătoriei Sector 2 Bucureşti. Deşi în dosarul de fond (a cărui strămutare se solicită), au fost indicate adresele părţilor, toate procedurile efectuate pe numele contestatorilor (părţi în acel dosar) au fost realizate cu încălcarea dispoziţiilor legale, prejudiciind astfel dreptul la apărare, prin faptul că aceştia nu au avut cunoştinţă de termenele procedurale. Întrucât până la data formulării prezentei cereri niciunuia dintre contestatori nu i s-au comunicat hotărârile definitive, se impune admiterea contestaţiei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la fond.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 503 alin. (1), art. 504 alin. (1) şi (2), art. 505 - 506 C. proc. civ., raportat la art. 148, art. 155, art. 194 - 197 şi art. 200 din acelaşi cod.

3. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată la data de 4 noiembrie 2019, intimata B. a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a mandatarului A. faţă de celălalt contestator, excepţia lipsei calităţii procesuale active a numitului A., şi excepţia lipsei de interes în promovarea prezentei cereri a numitului A. De asemenea, intimata a solicitat sancţionarea petentului A. cu o amendă judiciară în cuantumul maxim prevăzut de art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., pentru exercitarea abuzivă şi cu rea-credinţă a drepturilor procesuale.

3. Considerentele Înaltei Curţi

Examinând contestaţia în anulare formulată de contestatorul C., în raport de excepţia lipsei calităţii de reprezentant a mandatarului A., a cărei analiză este prioritară faţă de celelalte excepţii invocate, prin întâmpinare, de intimata B., Înalta Curte reţine următoarele:

Art. 80 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte regula potrivit căreia părţile îşi pot exercita drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Instituţia reprezentării în procesul civil vizează procedeul juridic în care o persoană, numită reprezentant, îndeplineşte acte de procedură în numele şi pe seama unei părţi din proces, efectele actului îndeplinit producându-se direct faţă de parte.

Excepţia lipsei calităţii de reprezentant, ca excepţie de procedură absolută, iniţial dilatorie, care poate avea efect dirimant, dar care poate fi acoperită prin depunerea la dosarul cauzei a înscrisului din care rezultă limitele legale ale reprezentării, vizează puterea de reprezentare a celui care a formulat cererea în numele părţii.

Conform dispoziţiilor art. 82 alin. (1) din C. proc. civ. "Când instanţa constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în numele părţii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată".

Reiese, aşadar, din interpretarea literală a textului legal redat că atunci când instanţa constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în numele părţii, va da termen scurt pentru acoperirea lipsurilor, iar dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată.

În cauza de faţă, se constată că, deşi în cuprinsul cererii de contestaţie în anulare formulată de către contestatorii A. şi C., este menţionat că C. este reprezentat de contestatorul A., "conform mandatului dat prin înscris olograf, ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2015 al Biroului Notarial D., iar cererea este semnată, olograf, de către contestatorul A. şi pentru contestatorul C.," la dosar nu a fost depusă dovada mandatului din partea contestatorului C. pentru contestatorul A. pentru exercitarea prezentei căi de atac.

Faţă de această împrejurare, prin adresa emisă la 02 octombrie 2019, instanţa i-a pus în vedere contestatorului A. să depună dovada mandatului acordat de C., obligaţie reiterată şi la termenul de judecată din 13 noiembrie 2019. Cu toate acestea, până la termenul acordat pentru 04 martie 2020, când instanţa rămas în pronunţare, contestatorul A. nu s-a conformat obligaţiilor impuse de către completul de judecată de a depune înscrisurile solicitate.

Faptul că la termenul din 13 noiembrie 2019, contestatorul A. a prezentat legitimaţia de consilier juridic, seria x, ca dovadă a studiilor sale juridice, nu este în măsură să acopere lipsa mandatului de reprezentare pentru contestatorul C. Aceasta întrucât potrivit dispoziţiilor art. 85 alin. (3) din C. proc. civ. " Împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedeşte prin înscris, potrivit legilor de organizare şi exercitare a profesiei", iar potrivit art. 83 alin. (1) din C. proc. civ., reprezentarea persoanelor fizice se face prin avocat sau mandatar.

Or, în lipsa unui atare înscris, nu se poate prezuma existenţa unui mandat de reprezentare juridică din partea contestatorului C. pentru A. pentru formularea prezentei căi extraordinare de atac, legitimaţia de consilier juridic atestând doar exercitarea de către contestatorul A. a unei profesii juridice.

Pe de altă parte, în cauză nu a fost invocată şi/sau probată existenţa unor raporturi de rudenie, până la gradul doi inclusiv, între contestatorul A. şi contestatorul C. pentru a deveni incidente prevederile art. 13 alin. (2) din C. proc. civ.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că cererea de contestaţie în anulare formulată în numele contestatorului C. împotriva Încheierii nr. 1115 din 04 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019 a fost formulată de o persoană fără calitate de reprezentant, aşadar, de o persoană care nu îndeplineşte condiţiile de a formula contestaţie în anulare în numele altei persoane.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va anula contestaţia în anulare formulată în numele contestatorului C. împotriva Încheierii nr. 1115 din 04 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019, pentru lipsa calităţii de reprezentant a mandatarului A.

Examinând contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., în raport de excepţia netimbrării, a cărei analiză este prioritară faţă de celelalte excepţii invocate, prin întâmpinare, de intimata B., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, pentru formularea contestaţiei în anulare titularul cererii datorează o taxă în cuantum de 100 RON. De asemenea, art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanţa va pune în vedere reclamantului, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Dispoziţiile art. 197 C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează acesteia, nerespectarea acestei obligaţii fiind sancţionată cu anularea, în condiţiile legii.

În cauză, se constată că prin rezoluţia din 2 octombrie 2019, s-a pus în vedere contestatorului, sub sancţiunea anulării cererii, ca netimbrată, să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, conform dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

De asemenea, la termenul de judecată din 13 noiembrie 2019, când contestatorul a fost prezent personal, instanţa a pus în vedere acestuia să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, sub sancţiunea anulării cererii, ca netimbrată. Cu toate acestea, contestatorul A. nu s-a conformat obligaţiilor stabilite de către instanţă, situaţie faţă de care devin incidente dispoziţiile legale referitoare la sancţiunea nulităţii pentru netimbrare.

Deşi legiuitorul român a adoptat măsuri, prin O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutor public judiciar în materie civilă, menite a garanta accesul la justiţie, ca expresie a principiilor democratice într-un stat de drept şi a supremaţiei legii, pentru ca acesta să devină unul efectiv, iar costurile unei proceduri judiciare să nu mai constituie o piedică în încercarea de a apela la justiţie pentru realizarea sau apărarea unui drept, justificând, în anumite situaţii şi condiţii, susţinerea din partea statului, din resurse financiare publice, se constată că petentul A. nu a apelat la aceste proceduri.

Pe de altă parte, cu privire la faptul că, la fila x, se află o copie de pe o chitanţa de plată a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, eliberară de Direcţia de taxe şi impozite locale sector 4 Bucureşti, cu seria nr. x, Înalta Curte reţine că această chitanţă prezintă modificări, un exemplar identic al acesteia se află la Dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Reţinând că obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru se impune în cazul exercitării căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare şi că petentul A. nu se află în nicio ipoteză derogatorie dintre cele prevăzute expres de lege, instanţa constată că partea nu a făcut dovada depunerii la dosarul cauzei a unei taxe judiciare de timbru valide, din această perspectivă, cererea de contestaţie în anulare nu îndeplineşte condiţiile de formă, motiv pentru care, în speţă, se va impune anularea contestaţiei în anulare.

În consecinţă, reţinând că cererea nu îndeplineşte o condiţie formală şi extrinsecă, reglementată expres de lege, în absenţa căreia, instanţa nu se poate considera legal învestită, Înalta Curte consideră că se impune aplicarea sancţiunii nulităţii.

Din perspectiva dreptului de acces la instanţă şi la apărare, reglementat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, se constată că adresa prin care contestatorul A. fost înştiinţat despre obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, a fost comunicată acestuia la adresa indicată în cuprinsul cererii de contestaţie în anulare, aceeaşi cu cea precizată şi la termenul din 13 noiembrie 2019, respectiv din Bucureşti, Şos. x.

Împrejurarea că dovada de comunicare a fost returnată cu menţiunea "destinatar mutat" nu este în măsură să afecteze dreptul de acces la instanţă al petentului A., atât timp cât procedurile de comunicare au fost,efectuate la adresele indicate de către acesta atât prin cererea scrisă cât şi prin precizările orale de la termenul din 13 noiembrie 2019.

Curtea Europeană a drepturilor Omului, în cauza Iordache contra României a reţinut încălcarea art. 6 din Convenţie faţă de împrejurarea că instanţele naţionale nu au explicat reclamantului consecinţele neplăţii taxelor de timbru aferente soluţionării apelului şi recursului, sau că acesta poate solicita să fie exonerat de această plată. Or, în cauza de faţă, Înalta Curte reţine că prin adresa emisă la data de 02 octombrie 2019, petentul A. a fost înştiinţată despre sancţiunea anulării cererii în caz de neplată a taxei judiciare de timbru datorate pentru soluţionarea contestaţiei în anulare.

Având în vedere că excepţia de netimbrare a cererii trebuie analizată prioritar oricăror alte aspecte procedurale, nu se mai impune analiza excepţiilor invocate de către intimată, prin întâmpinare, în ceea ce priveşte cererea formulată de contestatorul A.

Referitor la solicitarea intimatei B. de aplicare amendă contestatorului A. în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., pentru exercitarea abuzivă şi cu rea-credinţă a drepturilor procesuale, Înalta Curte apreciază că, în concret, această sancţiune nu se impune, raportat la împrejurarea că acest contestator a înţeles să uzeze de un drept procesual reglementat de lege, iar, în speţă, nu s-a dovedit o încălcare a drepturilor intimatei care să facă necesară sancţionarea contestatorului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula contestaţia în anulare formulată de contestatorul C. împotriva Încheierii nr. 1115 din 04 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019, pentru lipsa calităţii de reprezentant a mandatarului A., va anula contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva aceleiaşi încheieri, ca netimbrată şi va respinge cererea privind aplicarea amenzii judiciare formulată de intimata-pârâtă B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează contestaţia în anulare formulată de contestatorul C. împotriva Încheierii nr. 1115 din 04 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019, pentru lipsa calităţii de reprezentant a mandatarului A.

Anulează contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 1115 din 04 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019, ca netimbrată.

Respinge cererea privind aplicarea amenzii judiciare formulată de intimata-pârâtă B.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 martie 2020.

GGC - NN