Partition dispute finalised: appeal against irrevocable decision held inadmissible under uniqueness-of-appeals principle.

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani la data de 11 septembrie 2009, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., partajarea bunurilor comune, respectiv a imobilelor compuse dintr-o casă cu 3 camere şi o sală şi un teren aferent de 3.525 mp situat în p.c. 33/1, conform Contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. x din 14 martie 2003 a BNP C. din Botoşani; un grajd cu 3 camere şi o sală, cu pereţii din chirpici, acoperit cu azbest, situat pe acelaşi teren cu casa, înfiinţat în anul 2000 prin autorizaţie de construire emisă de Primăria Copălău, precum şi a bunurilor mobile, în cote de 1/2 în natură prin atribuirea construcţiilor şi terenului către ea, cu obligarea la sultă, respectiv a bunurilor mobile, în natură, în cote de 1/2 .

Pârâtul a depus la dosar întâmpinare şi a făcut precizări, prin care a arătat că este de acord cu partajarea bunurilor în cote de 1/2, dar nu în modalitatea formulată de reclamantă, ci prin atribuirea imobilelor către acesta, pentru că nu are o altă posibilitate de a locui.

Prin Sentinţa civilă nr. 3979 din 3 iunie 2010, Judecătoria Botoşani a admis acţiunea, a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote-părţi de câte 1/2, bunurile imobile şi mobile, în valoare totală de 26.401 RON, revenindu-le fiecăruia valoric câte o sumă de 13.200,5 RON, a dispus lichidarea comunităţii de bunuri, în sensul că a atribuit fiecărei părţi bunuri în natură, reclamanta primind şi imobilele casă, grajd şi teren aferent.

Urmare a casării Sentinţei civile nr. 3979 din 3 iunie 2020 a Judecătoriei Botoşani, prin Decizia civilă nr. 49R din 20 ianuarie 2010, pronunţată de Tribunalul Botoşani, Judecătoria Botoşani prin Sentinţa civilă nr. 1972 din 22 martie 2012 a admis acţiunea, a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote-părţi de câte 1/2, bunuri imobile şi mobile, în valoare totală de 26.401 RON, revenindu-le fiecăruia valoric câte o sumă de 13.200,5 RON, a dispus lichidarea comunităţii de bunuri, în sensul că a atribuit reclamantei imobile şi mobile în valoare totală de 20.055 RON, iar pârâtului a atribuit bunuri mobile în valoare totală de 6.346 RON, a obligat pe reclamantă să achite pârâtului suma de 6.854,5 RON, pentru echivalarea loturilor, a constatat că pârâtul a făcut îmbunătăţiri la grajdul atribuit în valoare de 1.064 RON şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 150 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul B..

Prin Decizia nr. 273 din 5 martie 2013, Tribunalul Botoşani a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul B. în contradictoriu cu intimata A. împotriva Sentinţei civile nr. 1972 din 22 martie 2012 a jud. Botoşani, pe care a menţinut-o.

Împotriva acestei decizii, D. a formulat recurs solicitând casarea hotărârii.

Prin Decizia civilă nr. 188 din 11 aprilie 2019, Curtea de Apel Suceava a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de D. împotriva Deciziei civile nr. 273 din 5 martie 2013 a Tribunalului Botoşani.

Împotriva Deciziei civile nr. 188 din 11 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava a formulat prezentul recurs D., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 16 ianuarie 2020.

La termenul din 4 martie 2020, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra admisibilităţii căii de atac exercitate, în raport de prevederile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 299 din acelaşi act normativ, cu privire la care reţine următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional. Astfel, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăd că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condiţiile legii.

În cauza de faţă se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că pot fi supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.

Potrivit dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. "Sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".

În speţa supusă analizei, prin hotărârea atacată cu prezentul recurs, a fost soluţionat un alt recurs, prin urmare, hotărârea atacată este irevocabilă.

Având în vedere această împrejurare şi faţă de dispoziţiile legale mai sus menţionate, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins în consecinţă.

De altfel, această concluzie decurge şi din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac, care se epuizează chiar prin exerciţiul lui, deoarece o altă soluţie ar tinde la ipoteza acceptării unui "recurs la recurs".

Având în vedere că excepţia inadmisibilităţii căii de atac este o excepţie de procedură absolută şi peremptorie, care împiedică analiza pe fond a cererii, aspectele de nelegalitate invocate de către recurentul D. nu se mai impun a fi examinate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul D. împotriva Deciziei civile nr. 188 din 11 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul D. împotriva Deciziei civile nr. 188 din 11 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 martie 2020.

GGC - LM