Copyright vs. related rights in folklore performances; distinction between authorship of collective works and performer rights under Law No. 8/1996

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Gherla la data de 23 august 2016, sub numărul x, şi precizată la data de 28 septembrie 2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 10.000 RON reprezentând daune materiale constând din sumele încasate din vânzarea albumului şi daune morale pentru acoperirea prejudiciului de imagine pe care i l-a creat reclamantului prin utilizarea fără drept a numelui său şi a pieselor de muzică populară plagiate de pe albumul C., editat de Consiliul Judeţean Cluj (Centrul de creaţie) din anul 2010.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 7 lit. c), art. 123, art. 138 şi urm. din Legea nr. 8/1996, art. 1349 C. civ.

Prin întâmpinarea formulată la data de 8 noiembrie 2016, pârâtul a invocat excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei şi excepţia prematurităţii acţiunii în ceea ce priveşte daunele materiale, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii.

2. Hotărârile pronunţate în primă instanţă

Prin Sentinţa civilă nr. 141/2017 pronunţată de Judecătoria Gherla, în Dosarul nr. x/2016, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Gherla, invocată de pârâtul B.

S-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul pârât reconvenţional A., pârâtul reclamant reconvenţional B., pârâţii reconvenţionali D., E., F., G., H., I., J., K., şi L., în favoarea Tribunalului Cluj.

La termenul de judecată din data de 22 iunie 2017, reclamantul a arătat că cei 10.000 RON se compun din 5000 RON daune materiale şi 5.000 RON daune morale.

Prin cererea reconvenţională, pârâtul reclamant reconvenţional B., a solicitat instanţei să se constate că, în temeiul art. 6 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, are drept de autor asupra operei audiovizuale intitulate "C.", aşa cum a fost prezentată publicului în prima apariţie televizată în perioada 4 - 10 decembrie 2006 în Strasbourg, respectiv aşa cum face obiectul înregistrării pe format CD cu RNF 15903 din 4 mai 2016, obligându-i totodată la recunoaşterea acestui drept.

A invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Gherla şi prematurităţii cererii.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1, art. 6 alin. (2), art. 7 lit. c) şi e), art. 139 alin. (1) din Legea nr. 8/1996.

Prin sentinţa civilă nr. 286/14 iunie 2018 pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. x/2016, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B.

S-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant reconvenţional B. în contradictoriu cu reclamantul-pârât reconvenţional A. şi pârâţii D., E., F., G., H., I., J. şi L.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantul A. şi pârâtul B.

Prin Decizia nr. 16/A din data de 29 ianuarie 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a respins, ca nefondate apelurile declarate de reclamantul A., precum şi de pârâtul B. împotriva Sentinţei civile nr. 286 din 14 iunie 2018 a Tribunalului Cluj, pronunţată în Dosarul nr. x/2016.

4. Cererea de recurs

Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs reclamantul A. şi pârâtul B.

1. Prin cererea de recurs formulată de reclamantul-pârât A., s-a arătat că nici Tribunalul şi nici Curtea de Apel Cluj nu au înţeles speţa dedusă judecăţii.

2. Recurentul-pârât-reclamant B. a arătat că potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 are drept de autor asupra operei audiovizuale intitulată " C.", aşa cum acesta a fost prezentată publicului în prima apariţie televizată, în perioada 4 - 10 decembrie 2006, în Strasbourg, care face obiectul înregistrării pe format CD cu RNF 15903 din 4 mai 2016.

În cuprinsul cererii de recurs a formulat următoarele critici.

Instanţa de apel a respins în mod greşit cererea sa reconvenţională, interpretând greşit obiectul material al acesteia, întrucât în cauză nu este vorba despre drepturi conexe ci de drepturi de autor. Ceea ce a pretins nu este un drept de autor cu privire la cântecele din album, ci asupra albumului "C." în sine. Niciuna dintre părţi nu a contestat că versurile pieselor care fac parte din album sunt culegeri din folclor, însă nici nu s-a solicitat un drept de autor asupra acestor versuri.

În acest sens prin aplicarea art. 8 din Legea nr. 8/1996, care prevede că:

"Fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create plecând de ia una sau mai multe opere preexistente, şi anume: a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau ştiinţifice care reprezintă o muncă intelectuală de creaţie", albumul "C." este o creaţie intelectuală, iar recurentul a solicitat să se constate calitatea sa de autor al acestei creaţii.

Astfel, nu s-au prejudiciat drepturile de autor cu privire la versurile operei originale în sensul art. 8 din Legea nr. 8/1996, iar munca de creaţie intelectuală nu poate rămâne fără autor, indiferent pe ce suport este aceasta înregistrată.

Hotărârea instanţei de apel este contradictorie, reţinându-se, pe de-o parte, că acesta este autor al CD-ului iar, pe de altă parte, că acest fapt nu-i conferă calitatea de autor al colajului de cântece. Prin faptul că s-a reţinut în favoarea sa calitatea de autor al CD-ului, a fost respinsă în mod greşit cererea de a constata că este autor al operei audiovizuale intitulată "C.", având în vedere că acest CD conţine întocmai această operă, care poate fi înregistrată şi pe alt suport.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., art. 1, art. 6 alin. (2), art. 7 alin. 1lit. c) şi e), art. 8, art. 139 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, actualizată.

5. Apărările formulate în cauză

D. a formulat întâmpinare la recursul formulat de B., solicitând respingerea recursului.

6. Procedura de filtru

Prin Încheierea din 4 februarie 2020, Înalta Curte a admis în principiu recursul declarat de pârâtul B. împotriva Deciziei nr. 16/A din data de 29 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă şi a fixat termen de judecată la data de 3 martie 2020.

A constatat nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 16/A din data de 29 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamantul-pârât A., prin încheierea din 4 februarie 2020 dată în procedura de filtru, s-a constatat nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 16/A din data de 29 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, pentru următoarele motive.

Înalta Curte a reţinut că, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1 - 8 din acest text legal.

Potrivit prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speţă, reclamantul-pârât nu a indicat motivele pentru care apreciază ca fiind nelegală hotărârea atacată, iar din cererea de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aceasta cuprinzând doar susţinerea potrivit căreia nici Tribunalul şi nici Curtea de Apel Cluj nu au înţeles speţa dedusă judecăţii.

În consecinţă, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a dispus anularea recursului declarat de reclamantul-pârât A. împotriva Deciziei nr. 16A din 29 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâtul-reclamant B. sunt de reţinut următoarele.

Sunt nefondate motivele de recurs, întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care se susţine existenţa unor motive contradictorii.

În esenţă, în cadrul acestui motiv de recurs recurentul susţine că, pe de o parte, instanţa de apel a reţinut că este autor al CD-ului apărut în 2016, iar, pe de altă parte, a respins cererea sa de a se constata că este autor al operei audiovizuale intitulate C., conţinută pe acest CD.

Referitor la acest aspect se poate observa din motivarea deciziei atacate că instanţa a menţionat faptul că pârâtul este autor al CD-ului citând dintr-o probă administrată în cauză, astfel ‹‹(…) în adresa Academiei Române, Filiala Cluj-Napoca se arată că CD-ul "C." - are un nume dat convenţional, nefiind vorba despre obiceiul tradiţional "C." ci de un colaj de cântece şi jocuri din zona folclorică Someşul Mic, localitatea Ceaba. În concluzie, se arată în adresă, pârâtul este autorul CD-ului.››, pe când cererea reconvenţională prin care se solicita să se constate calitatea pârâtului reclamant de "autor al operei audiovizuale intitulate C., aşa cum acesta a fost prezentată publicului în prima apariţie televizată în perioada 4 - 10 decembrie 2006 în Strasbourg", ce face obiectul înregistrării pe format CD cu RNF 15903 din 4 mai 2016, a fost considerată neîntemeiată prin raportare la situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză, care a fost expusă în conţinutul hotărârii.

De altfel, aşa cum reiese din hotărârea primei instanţe, în această adresă s-a menţionat că "CD-ul este înscris la ORDA conform Adeverinţei seria x nr. x din 4 mai 2016 şi pârâtul B. este autorul acestui CD".

Înregistrarea la ORDA nu reprezintă o dovadă a calităţii de autor, instanţa de judecată fiind suverană în a aprecia, în funcţie de circumstanţele speţei, dacă există drept de autor şi cine este titularul dreptului de autor.

Or, aşa cum se menţionează expres în considerentele hotărârii, instanţa de apel, după ce analizase situaţia de fapt ce rezulta din probele administrate, raportat la cererea principală, a reţinut, în prealabil, legat de cererea reconvenţională, următoarele: ‹‹În aceste circumstanţe de fapt şi de drept, nu ar putea fi recunoscut nici în favoarea pârâtului un drept de autor asupra "operei audio-vizuale" "C.", aşa cum apare aceasta înregistrată pe CD-ul apărut în anul 2016.››

În cadrul analizei cererii principale instanţa de apel reţinuse că ‹‹"C." este un spectacol folcloric, compus din muzică, versuri şi dans, un spectacol foarte vechi, transmis din generaţie în generaţie, prin viu grai, căruia reclamantul împreună cu ceilalţi membri ai grupului "Tradiţii" (cântăreţi, muzicieni, dansatori) i-au dat o interpretare şi o execuţie într-o manieră proprie ››, motiv pentru care membrii grupului în cauză, printre care s-a aflat de la un moment dat încolo şi recurentul pârât, nu pot pretinde drept de autor asupra acestei opere colective, ci doar drepturi conexe dreptului de autor în calitate de interpreţi şi executanţi.

În consecinţă, motivarea instanţei de apel este neechivocă şi concordantă sub aspectul invocat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul pârât a susţinut, pe de o parte, că instanţa de apel nu a identificat corect obiectul cererii reconvenţionale, prin care nu a pretins drept de autor asupra cântecelor, ci asupra albumului în sine, care reprezintă muncă de creaţie intelectuală, conform art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, iar, pe de altă parte, că a interpretat greşit legea când a considerat că în cauză este vorba doar despre drepturi conexe şi nu despre drept de autor.

Referitor la susţinerea recurentului că instanţa de apel nu a identificat corect obiectul cererii reconvenţionale, prin care nu ar fi pretins drept de autor asupra cântecelor (compoziţie şi versuri) [susţinere, de altfel, contrară temeiului de drept invocat, art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996], ci asupra albumului în sine, deşi nu este detaliată, probabil că recurentul se raportează la următoarea frază din decizia atacată: "Pârâtul este autorul CD-ului, aşa cum se precizează în adresa Academiei Române, dar aceasta nu îi conferă calitatea de autor al colajului de cântece din zona folclorică promovată, în sensul celor pretinse."

Această frază, ce conţine o exprimare improprie, dar care nu este de natură să afecteze legalitatea hotărârii atacate, aşa cum s-a reţinut anterior, are legătură tot cu adresa Academiei Române menţionată mai sus, în care s-a menţionat că CD-ul "C." - are un nume dat convenţional, nefiind vorba despre obiceiul tradiţional "C." ci de un colaj de cântece şi jocuri din zona folclorică Someşul Mic, localitatea Ceaba.

Or, termenul colaj nu însemnă compoziţia muzicii şi a versurilor, ci selecţia cântecelor care apar pe CD şi care, potrivit susţinerilor recurentului pârât, fac parte din spectacolul prezentat publicului în prima apariţie televizată în perioada 4 - 10 decembrie 2006 în Strasbourg.

De altfel, referitor la calitatea de "autor al albumului în sine", recurentul pârât nu a arătat concret în ce a constat contribuţia sa la realizarea înregistrării care apare pe CD-ul din 2016, în afară de contractarea editorului pentru realizarea acestuia.

Este adevărat că acest contract de editare se încheie, potrivit art. 48 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, de către titularul dreptului de autor, dar acest text de lege pleacă de la premisa că persoana care pretinde că este titularul dreptului de autor, chiar are această calitate. Din aceste motive recurentul pârât apare în calitate de autor la ORDA şi în Registrul Naţional al Fonogramelor.

Aceasta este doar o prezumţie (art. 4 alin. (1), Legea nr. 8/1996), care în cadrul prezentului dosar a fost răsturnată prin probele administrate în cauză, aşa cum a reţinut instanţa de apel.

În cadrul recursului s-a susţinut că prin cererea reconvenţională s-a solicitat constatarea că, potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, are drept de autor asupra operei audiovizuale intitulată " C." aşa cum acesta a fost prezentată publicului în prima apariţie televizată în perioada 4 - 10 decembrie 2006 în Strasbourg, aşa cum acesta face obiectul înregistrării pe format CD cu RNF 15903 din 4 mai 2016.

S-au mai invocat şi prevederile art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996.

În ceea ce priveşte opera audiovizuală, definiţia acesteia se regăseşte în cadrul art. 64 din Legea nr. 8/1996 (forma în vigoare la data creării pretinsei opere, decembrie 2006), potrivit căruia: Opera audiovizuală este opera cinematografică, opera exprimată printr-un procedeu similar cinematografiei sau orice altă operă constând dintr-o succesiune de imagini în mişcare, însoţite sau nu de sunete.

Potrivit art. 66: Sunt autori ai operei audiovizuale, în condiţiile prevăzute la art. 5, regizorul sau realizatorul, autorul adaptării, autorul scenariului, autorul dialogului, autorul muzicii special create pentru opera audiovizuală şi autorul grafic pentru operele de animaţie sau al secvenţelor de animaţie, când acestea din urmă reprezintă o parte importantă a operei. În contractul dintre producătorul şi regizorul sau realizatorul operei părţile pot conveni să fie incluşi ca autori ai operei audiovizuale şi alţi creatori care au contribuit substanţial la crearea acesteia.

În speţă, raportat la descrierea recurentului, ‹‹opera audiovizuală intitulată "C." aşa cum acesta a fost prezentată publicului în prima apariţie televizată în perioada 4 - 10 decembrie 2006 în Strasbourg››, nu este vorba despre o operă audiovizuală în sensul art. 64, ci despre o înregistrare audiovizuală a unei pretinse opere radiodifuzate, care ulterior a fost la rândul său reprodusă şi distribuită.

Ca atare, aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, posibila operă cu privire la care s-ar putea pretinde drept de autor este spectacolul folcloric, iar nu înregistrarea audiovizuală care a fost reprodusă pe CD, operă colectivă cu privire la care s-a constatat că părţile în cauză nu pot pretinde decât drepturi conexe dreptului de autor, şi ca atare nu se pune nici problema aplicării art. 6 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 invocat de către recurent, privitor la dreptul de autor asupra operei colective.

Recurentul pârât a mai invocat prevederile art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, potrivit cărora, fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente, şi anume traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau ştiinţifice care reprezintă o muncă intelectuală de creaţie.

Totuşi, recurentul nu a arătat concret legătura acestui text de lege, care priveşte dreptul de autor asupra operelor derivate, cu cererea reconvenţională formulată de acesta, întemeiată pe prevederile art. 6 alin. (2) şi art. 7 alin. (1) lit. c) (compoziţiile muzicale cu sau fără text) şi e) (operele cinematografice, precum şi orice alte opere audiovizuale) din Legea nr. 8/1996, referitoare la operele colective originale. În acest context, se constată că acest temei de drept excedează cauzei cererii de chemare în judecată (situaţia de fapt calificată juridic), conform art. 494 raportat la art. 478 alin. (3) C. proc. civ.

Se observă că acest text de lege a fost invocat în apel de către pârâtul reclamant, fiind subliniată expresia "aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale unei opere", pentru a se susţine calitatea de autor al albumului considerat creaţia sa intelectuală.

Instanţa de apel nu s-a raportat în mod expres la acest text de lege, probabil tocmai în considerarea art. 494 C. proc. civ., iar în recurs nu a fost criticată această omisiune.

Referitor la susţinerea că instanţa de apel a interpretat greşit legea când a considerat că în cauză este vorba doar despre drepturi conexe şi nu despre drept de autor, aşa cum s-a reţinut mai sus, instanţa de apel a reţinut, prin raportare la probele administrate în cauză, interpretate în mod coroborat, că părţile nu ar putea pretinde decât drepturi conexe dreptului de autor, care se întind asupra variantelor personalizate ale unei creaţii folclorice, iar nu drept de autor asupra operei colective reprezentate de spectacolul folcloric, compus din muzică, versuri şi dans, "C.".

În ceea ce îl priveşte pe recurentul pârât, instanţa de apel a mai reţinut că pârâtul nu a făcut dovada concludentă a contribuţiei proprii şi exclusive, a interpretării ori execuţiei proprii în privinţa spectacolului prezentat la Strasbourg şi înregistrat pe CD, pentru a putea fi recunoscut nici măcar ca titular exclusiv al unui drept conex.

Deşi a susţinut că instanţa de apel a ajuns la această concluzie prin interpretarea greşită a textului de lege, recurentul pârât nu a arătat concret în ce constă această interpretare greşită şi nici nu a argumentat de ce consideră că variantele personalizate ale unei creaţii folclorice s-ar încadra în "aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale unei opere", pentru cazul în care, prin absurd, s-ar porni de la premisa că a invocat, conform dispoziţiilor legale, art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996.

În consecinţă, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 16/A din data de 29 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul B. împotriva aceleiaşi decizii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 martie 2020.

GGC - LM