Police harassment damages claim fails; appeal annulled as void for lacking valid cassation grounds.

Examinând cererea de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Decizia nr. 953 A din 25 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul principal formulat de apelantul-reclamant A. împotriva Sentinţei civile nr. 134/29.01.2018 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia III-a civilă, în Dosarul nr. x/2017.

A admis apelul incident formulat de apelantul-pârât Ministerul Afacerilor Interne împotriva aceleiaşi sentinţe civile, a schimbat, în parte, sentinţa atacată, în sensul că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne şi a respins acţiunea faţă de acest pârât, ca fiind introdusă faţă de o persoană lipsită de calitate.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 24 septembrie 2019 şi repartizat completului de filtru CF x.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul-reclamant a prezentat situaţia de fapt, susţinând că este hărţuit periodic de angajaţii pârâtei, ceea ce îi cauzează prejudicii, întrucât este o persoană cunoscută publicului.

A susţinut că temeiul juridic este reprezentat de prevederile art. 1349 şi 1373 C. civ., în sensul că instanţa de apel nu a coroborat probele, nu a încuviinţat proba cu martori solicitată de reclamant, îngrădind, astfel, dreptul la apărare al reclamantului.

În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Direcţia Generală a Poliţiei Municipiului Bucureşti a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de recurs. Pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare, solicitând ca instanţa să respingă apărările intimatei.

În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 16 ianuarie 2020, dispunându-se comunicarea acestuia.

Raportul a fost comunicat părţilor la 28 ianuarie 2020.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la 27 februarie 2020, în complet de filtru, fără citarea părţilor.

Examinând recursul în raport de excepţia de nulitate, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidenţiate în cuprinsul memoriului de recurs, astfel cum au fost formulate, nu conţin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul-reclamant a prezentat pe larg situaţia de fapt, susţinând că este hărţuit periodic de angajaţii pârâtei, ceea ce îi cauzează prejudicii, întrucât este o persoană cunoscută publicului.

În continuare, recurentul-reclamant a redat dispoziţiile art. 1349 C. civ. privind răspunderea delictuală, arătând că în mod nelegal şi netemeinic instanţa de apel nu a coroborat toate probele administrate în cauză şi nu a audiat martorul propus de reclamant, apreciind că i-a fost îngrădit dreptul la apărare prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, sens în care solicită admiterea recursului, anularea deciziei recurate, evocarea fondului şi încuviinţarea audierii martorului propus, pentru a dovedi îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale.

Cu referire la aspectele prezentate de recurentul-pârât, se reţine că modalitatea în care instanţa de apel a înţeles să valorifice sau să interpreteze materialul probator existent în dosar nu reprezintă o critică de nelegalitate ce poate fi dedusă judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului, ci o critică de netemeinicie ce nu poate fi cenzurată de către instanţa de control judiciar, reprezentând o chestiune de fapt, ce este analizată în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei.

Deşi formal au fost indicate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se constată că în cuprinsul cererii de recurs nu au fost dezvoltate în concret critici de natură a evidenţia care au fost normele de drept material încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de apel.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege.

În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii.

Prin nemotivarea căii de atac în cauză intervine sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv nulitatea recursului, ce poate fi constatată în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

În consecinţă, reţinând că în speţă nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 953 A din 25 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 februarie 2020.

GGC - NN