Revizuire inadmisibilă: absența triplă identitate între exequator și decizie de înapoiere a minorilor

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, revizuenta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul B., anularea Deciziei civile nr. 181/2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2018, susţinând că este potrivnică Sentinţei civile nr. 1145/2017 pronunţată de Tribunalul Alba, prin care a fost recunoscută sentinţa de divorţ nr. 56/2016 pronunţată de Judecătoria de primă instanţă şi instrucţie nr. 4 Aranjuez.

2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia:

Prin Decizia civilă nr. 375 din 3 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 181/2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, formulată de revizuenta A..

3. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva Deciziei nr. 375 din 3 iulie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, revizuenta A. a declarat recurs.

În cuprinsul cererii de recurs, revizuenta a formulat critici întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, pct. 7 şi pct. 8 C. proc. civ.

Primul motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se referă la faptul că hotărârea ar cuprinde motive contradictorii, în sensul că, deşi curtea de apel a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, a procedat şi la analiza faptelor pe care cererea de revizuire s-a întemeiat. În plus, se impunea ca faptele pe care se întemeiază motivele de revizuire să fie analizate în întregime, astfel cum au fost formulate, şi nu doar parţial - a unora dintre argumente, pe care instanţa le-a selectat fără a indica vreun criteriu pentru această selecţie.

Prin cel de-a doilea motiv de recurs, subsumat prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenta-revizuentă arată că hotărârea pronunţată de curtea de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a Sentinţei nr. 1145/2017 pronunţată de Tribunalul Alba.

Chiar dacă cele două hotărâri sunt pronunţate în proceduri diferite, autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri subzistă şi ea trebuie să fie avută în vedere. Procedurile sunt diferite, însă părţile litigiului sunt aceleaşi, iar chestiunea tranşată, asupra căreia apreciază că există autoritate de lucru judecat, se referă la custodia copiilor rezultaţi din căsătorie - a dobândit autoritate de lucru judecat prin Sentinţa nr. 1145/2017 a Tribunalului Alba, care a recunoscut Sentinţa nr. 56/2016 pronunţată de Judecătoria de primă instanţă şi instrucţie 4 Aranjuez.

La fila x din considerentele deciziei, instanţa a reţinut că sentinţa Tribunalului Alba nu are autoritate de lucru judecat deoarece nu există triplă identitate de părţi, obiect şi cauză, apreciind că dosarul tribunalului a avut drept obiect recunoaşterea unei hotărâri judecătoreşti străine.

Or, instanţa de revizuire nu a avut în vedere scopul pentru care se procedează la recunoaşterea hotărârii judecătoreşti străine, respectiv pentru a beneficia de autoritate de lucru judecat.

Chiar dacă cele două proceduri judiciare sunt diferite, ele s-au derulat între aceleaşi părţi, iar prin prima hotărâre a dobândit autoritate de lucru judecat o sentinţă, care printre alte dispoziţii se referă la părintele căruia i-au fost încredinţaţi minorii - cel care a primit custodia acestora. Apreciază că există autoritate de lucru judecat în sensul art. 1.096 C. proc. civ.

Al treilea motiv de recurs, circumscris motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., se referă la faptul că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material referitoare la efectele stabilirii custodiei minorilor şi cele cu privire la răpirea internaţională. Apreciază că au fost încălcate dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 100/1992 şi art. 11 din Legea nr. 369/2004.

4. Procedura de filtru:

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor.

Prin încheierea din 16 ianuarie 2020, completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionare la 27 februarie 2020.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Cu privire la primul motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., contrar susţinerilor recurentei-revizuente, hotărârea recurată nu cuprinde motive contradictorii.

Curtea de apel nu a procedat la "analiza faptelor" pe care cererea de revizuire s-a întemeiat, ci a examinat condiţiile revizuirii pentru contrarietate de hotărâri prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, curtea a reţinut că pentru a fi incident acest motiv de revizuire, este necesar ca cele două hotărâri potrivnice să fie pronunţate în aceeaşi pricină, adică să fi existat triplă identitate de părţi, de obiect şi de cauză - condiţie care nu a fost constatată a fi îndeplinită întrucât hotărârea de care s-a prevalat revizuenta a avut ca obiect recunoaşterea unei hotărâri străine prin care s-a stabilit custodia minorilor. Or, hotărârea pronunţată de instanţa naţională în procedura de recunoaştere a hotărârii străine nu poate reprezenta "o hotărâre potrivnică" în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Se constată că instanţa de apel a argumentat soluţia pronunţată cu respectarea cerinţelor art. 425 C. proc. civ., decizia atacată conţinând elementele care fac posibil controlul hotărârii în calea de atac, motivarea fiind clară şi concisă, cuprinzând argumentele care au format convingerea instanţei în sensul soluţiei pronunţate.

Înalta Curte reţine că instanţa de apel nu era obligată să răspundă tuturor argumentelor invocate de revizuentă în susţinerea cererii de revizuire, motivarea unei hotărâri nefiind o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut.

Or, considerentele hotărârii curţii de apel nu sunt contradictorii, ci susţin argumentele pentru care instanţa a concluzionat că revizuirea este inadmisibilă.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 7 C. proc. civ., ce vizează pretinsa încălcare a autorităţii de lucru judecat, se constată că prin cererea de revizuire formulată, revizuenta a susţinut că Decizia nr. 181/2019 a Curţii de Apel Bucureşti ar încălca puterea de lucru judecat a Sentinţei civile nr. 1145/2017 a Tribunalului Alba, apreciind, astfel, că se impune anularea Deciziei nr. 181/2019.

Prin sentinţa de divorţ nr. 56/2016 pronunţată de Judecătoria de Primă Instanţă şi Instrucţie nr. 4 Aranjuez, recunoscută în România prin Sentinţa civilă nr. 1145/2017 pronunţată de Tribunalul Alba, s-a stabilit că revizuenta are custodia minorilor şi a fost autorizată să folosească fostul domiciliu conjugal, în calitate de custode.

Prin Decizia civilă nr. 181/2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus înapoierea celor doi minori la reşedinţa din Spania. În considerentele acestei decizii, instanţa de recurs a reţinut că deşi custodia minorilor a fost încredinţată mamei, ambii părinţi exercită autoritatea părintească asupra copiilor, iar aceasta include şi aspecte vizând reşedinţa minorilor.

În mod corect a reţinut curtea de apel faptul că cele două hotărâri judecătoreşti nu sunt potrivnice, având în vedere că prin hotărârea de recunoaştere (exequator) instanţele nu se pronunţă pe fond, ci verifică doar anumite condiţii de formă.

De asemenea, se reţine că în cauză s-a avut în vedere hotărârea de exequator când s-a pronunţat Decizia nr. 181/2019 a Curţii de Apel Bucureşti, instanţa analizând autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare.

În mod corect a reţinut curtea de apel faptul că pentru a fi incident motivul de revizuire prevăzut art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este necesar ca cele două hotărâri potrivnice să fie pronunţate în aceeaşi pricină, condiţie care în speţă nu se verifică întrucât obiectul celor două cauze este diferit, iar hotărârea pronunţată de instanţa naţională în procedura de recunoaştere a hotărârii străine nu poate reprezenta o hotărâre potrivnică în sensul avut în vedere de legiuitor.

Chiar dacă, în mod ipotetic, s-ar admite că Sentinţa civilă nr. 1145/2017 pronunţată de Tribunalul Alba ar fi o hotărâre de divorţ (şi nu de exequator) ce ar viza măsura încredinţării minorilor, cea de-a doua hotărâre nu este de încredinţare, ci de înapoiere minori (răpire internaţională de minori).

Aşadar, chiar dacă s-ar pune problema revizuirii celor două hotărâri în această variantă ipotetică, obiectul celor două cauze ar fi tot diferit, inclusiv pe problema încredinţării minorilor, pentru că prima hotărâre vizează exercitarea autorităţii părinteşti, pe când a doua vizează încredinţarea minorilor.

De asemenea, a doua hotărâre - Decizia civilă nr. 181/2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - a avut în vedere că prin hotărârea din Spania, recunoscută pe teritoriul statului român prin Sentinţa civilă nr. 1145/2017, s-a stabilit custodia minorilor la mama acestora - a analizat în ce măsură sentinţa prin care s-a recunoscut custodia revizuentei asupra minorilor are sau nu autoritate de lucru judecat în ce priveşte stabilirea reşedinţei copiilor.

Prin cel de-al treilea motiv de recurs, ce se referă la faptul că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 100/1992 şi art. 11 din Legea nr. 369/2004, se aduc critici pe fondul litigiului vizând răpirea internaţională de copii, aspecte ce nu au făcut obiectul analizei instanţei de revizuire, considerent pentru care, faţă de soluţia pronunţată (de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire), nu pot face obiectul analizei în actualul stadiu procesual.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reţinând că aspectele de nelegalitate deduse judecăţii pe calea prezentului recurs sunt lipsite de temei, nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 488 pct. 6, pct. 7 sau pct. 8 C. proc. civ. pentru casarea hotărârii, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 375 din 3 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 februarie 2020.

GGC - GV