Inadmissibility of cancellation complaint against supreme court decision resolving negative conflict of competence

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 6 ianuarie 2020 sub nr. x/2020, contestatoarea A. a solicitat, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 504 alin. (2) C. proc. civ., anularea Deciziei nr. 2092 din 14 noiembrie 2019 pronunţată de această instanţă în dosar nr. x/2018.

În motivare, contestatoarea a arătat că prin hotărârea contestată instanţa de recurs a săvârşit o eroare materială în sensul că în mod greşit s-a reţinut că aceasta (reclamantă în dosarul nr. x/2018) ar fi ales locul judecăţii, în condiţiile în care competenţa instanţelor se determină potrivit legii, iar nu potrivit unei alegeri personale.

S-a mai arătat că decizia contestată conţine motive străine de temeiurile de drept în vigoare la data introducerii acţiunii (24 iulie 2018), întrucât C. proc. civ. a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2019, fiind invocate prevederile art. 127 C. proc. civ. în forma reglementată prin această modificare.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata", iar alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte ipotezele în care pot fi supuse acestei căi de atac hotărârile instanţelor de recurs.

Rezultă că motivele contestaţiei în anulare obişnuite (de drept comun) - consacrate prin dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. - au caracter limitativ şi sunt de strictă interpretare, vizând chestiunea strict procedurală a judecării cauzei în condiţiile necitării şi neprezentării în şedinţă a contestatorului, pe această cale neputând fi puse în discuţie probleme de fond ori săvârşirea unor erori materiale sau greşeli de judecată, oricare ar fi natura lor.

Pe de altă parte, contestaţia în anulare specială, reglementată de dispoziţiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor pronunţate în recurs şi contra celor pronunţate de instanţele de apel, dacă acestea din urmă, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.

Se constată că prin decizia atacată cu prezenta contestaţie în anulare nr. 2092 din 14 noiembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosar nr. x/2018, în soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Arad şi Tribunalul Bihor, în cauza având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară, a fost stabilită competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad.

Potrivit art. 135 alin. (4) C. proc. civ. "Instanţa competentă să judece conflictul va hotărî, în cameră de consiliu, fără citarea părţilor, printr-o hotărâre definitivă".

Faţă de textul legal anterior citat, ce impune soluţionarea conflictului negativ de competenţă în cameră de consiliu şi fără citarea părţilor, se apreciază că hotărârea vizată de prezenta procedură nu e susceptibilă de atacare pe calea extraordinară a contestaţiei în anulare pentru cazul prevăzut de art. 503 alin. (1) C. proc. civ. - de altfel, neinvocat de parte - întrucât acesta vizează nereguli procedurale specifice unor situaţii contrare, în care litigiile se judecă în condiţii de contradictorialitate ce impun citarea părţilor potrivit legii.

Totodată, hotărârea în cauză nu este susceptibilă de atacare nici pe calea extraordinară a contestaţiei în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ. - temei ce a fost indicat de parte în fundamentarea demersului său procesual - întrucât hotărârea pronunţată în regulatorul de competenţă nu face parte din categoria acelora cărora li se adresează textul legal, nefiind o hotărâre pronunţată în recurs şi nici în apel.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază asupra caracterului inadmisibil al căii extraordinare de atac promovate, ce vizează o hotărâre care nu se înscrie în categoria acelora menţionate limitativ prin dispoziţiile art. 503 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., motiv pentru care o va respinge în consecinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A., domiciliată în municipiul Arad, judeţul Arad, împotriva Deciziei nr. 2092 din 14 noiembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosar nr. x/2018, în contradictoriu cu intimaţii B. S.A. cu sediul în Bucureşti, Bd. x, B. S.A. Sucursala Arad cu sediul în Arad, Bd. x, jud. Arad, C. cu sediul procesual ales în Bucureşti, str. x, la SC A D., E. S.A. cu sediul procesual ales în Bucureşti, str. x, la SC A D., F. S.A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 26 februarie 2020.

GGC - CL